© Vatican Media

Papa Leon al XIV-lea: Discurs adresat episcopilor din Peru în vizită "Ad limina Apostolorum" (30 ianuarie 2026)

Iubiţi fraţi în episcopat,

Doresc să adresez cel mai cordial bun venit vouă tuturor celor care aţi venit la Roma pentru Visita ad limina apostolorum. [Îi mulţumesc preşedintelui Conferinţei Episcopale pentru cuvintele sale amabile în numele tuturor]. Vă rog să le amintiţi dragilor mei fii din Peru că papa îi poartă în inima sa şi îi aminteşte cu afect, mai ales în rugăciune.

Mi se pare providenţial că această vizită are loc în cadrul celei de-a 300-a aniversări a canonizării Sfântului Turibiu de Mogrovejo. Voi, iubiţi fraţi, sunteţi rodul seminţei evanghelice pe care acest sfânt episcop a sădit-o în acele meleaguri. De aceea, aş dori să vă propun ca, susţinuţi de exemplul său, să citim cu privire de credinţă realitatea cu care ne confruntăm astăzi, care a fost bine descrisă în relatările pe care mi le-aţi trimis. Fiţi siguri că au fost citite cu atenţie.

Cum putem răspunde numeroaselor provocări cu care se confruntă Biserica peruană astăzi în misiunea sa evanghelizatoare? Răspunsul poate fi cel care apare în multe scrieri ale primilor misionari din America: să trăim ad instar apostolorum, adică în maniera apostolilor, cu simplitate, curaj şi disponibilitate totală de a ne lăsa călăuziţi de Domnul.

A trăi astfel înseamnă, înainte de toate, să păstrăm şi să promovăm unitatea şi comuniunea. Apostolii, răspândiţi în întreaga lume, au rămas uniţi în una şi aceeaşi simţire şi în una şi aceeaşi misiune. Şi astăzi, credibilitatea vestirii noastre trece printr-o comuniune reală şi afectivă între păstori şi între ei şi poporul lui Dumnezeu, depăşind diviziunile, protagonismele şi orice formă de izolare. O comuniune precum cea căutată de Sfântul Turibius promovând conciliile din Lima. Această întâlnire este un semn elocvent al comuniunii vii care ne uneşte în credinţă şi în misiune şi îmi permite să primesc cu recunoştinţă adeziunea la Cristos şi la succesorul lui Petru pe care o exprimaţi în slujirea voastră.

În acelaşi timp, provocările actuale cer o fidelitate reînnoită faţă de evanghelie, care trebuie vestită în întregime. Sfântul Turibiu nu a proclamat propriile cuvinte, ci un cuvânt pe care l-a primit, încrezându-se în puterea sa transformatoare. Aceeaşi fidelitate ne cere astăzi o vestire clară, curajoasă şi plină de bucurie, capabilă să dialogheze cu cultura fără a pierde identitatea creştină.

A trăi în maniera apostolilor implică şi o dedicare totală faţă de slujirea care ne-a fost încredinţată. Ei nu au cruţat nimic pentru ei înşişi, ajungând până la martiriu. Pe aceeaşi linie se află mărturia Sfântului Turibiu, care a înfruntat pericole şi suferinţe dintr-un singur motiv: iubirea pentru suflete, pentru a duce iubirea lui Cristos în cele mai inaccesibile locuri.

A trăi ad instar apostolorum înseamnă a rămâne aproape de cei care ne sunt încredinţaţi, a ne interesa de ei, a împărtăşi viaţa lor şi drumul lor. Asemenea Sfântului Paul, care s-a făcut totul pentru toţi numai să-i câştige pe toţi (cf. 1Cor 9,22), suntem chemaţi să mergem în întâmpinare, să ascultăm, să însoţim şi să înţelegem, pentru a-i aduce pe toţi la Dumnezeu.

Această apropiere cuprinde preoţimea, seminariştii, viaţa consacrată şi întregul popor al lui Dumnezeu, cu o predilecţie specială pentru cei mai fragili şi nevoiaşi. O apropiere atât de profundă încât te poate face din voi ceea ce se spunea despre Sfântul Turibiu: că simţea pentru toţi "o asemenea iubire încât îi purta în măruntaiele sale ca şi cum ar fi fost un tată pentru fiecare" (cf. Pos. sup. virt., 503).

Iubiţi fraţi în episcopat, Peru ocupă un loc special în inima mea. Acolo am împărtăşit cu voi bucurii şi lupte, am învăţat credinţa simplă a poporului său şi am experimentat forţa unei Biserici care ştie să aştepte chiar şi în mijlocul încercărilor. Datorită acestui mare afect, vă încurajez să faceţi ca moştenirea pe care aţi primit-o de la sfinţii Turibiu, Roza, Martin şi Ioan, printre atâţia alţii, să aducă roade în Biserica din Peru astăzi.

Vă mulţumesc pentru această întâlnire şi pentru tot ceea ce faceţi pentru ca vestea bună să răsune în fiecare inimă. Vă încredinţez mijlocirii materne a Preasfintei Fecioare Maria a Răsplăţii şi vă împart de bunăvoie binecuvântarea apostolică, pe care o extind preoţilor, vieţii consacrate şi întregului iubit popor peruan, în special celor care au cea mai mare nevoie de forţă şi mângâiere.

Vă mulţumesc foarte mult.

LEO PP. XIV

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu