© Vatican Media

UNCHR: Papa, un partener important în asistenţa acordată refugiaţilor

Barham Salih, noul Înalt Comisar pentru Refugiaţi, vorbeşte într-un interviu acordat presei vaticane despre întâlnirea sa cu Papa Leon al XIV-lea din 26 ianuarie 2026 şi despre provocările cu care se confruntă organizaţia în asistarea refugiaţilor din întreaga lume.

La mijlocul anului 2025, numărul persoanelor forţate să-şi părăsească locuinţele din cauza conflictelor, violenţelor, persecuţiilor se ridica la peste 117 milioane, dintre care peste 42 de milioane erau refugiaţi. Soarta lor a fost întotdeauna o preocupare a Bisericii, iar Papa Leon al XIV-lea, la fel ca predecesorii săi, a îndemnat constant lumea să nu rămână pasivă în faţa acestei tragedii. "Autoritatea sa morală este importantă, iar sprijinul său pentru Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi este fundamental", aşa a definit angajarea papei noul înalt comisar al UNHCR, care a preluat funcţia la 1 ianuarie. Barham Salih, pe care pontiful l-a primit luni, 26 ianuarie 2026, la Vatican, a fost preşedinte al Irakului din 2018 până în 2022 şi a trăit personal viaţa de refugiat. Într-un interviu acordat presei vaticane, el a subliniat angajarea Agenţiei de a ajuta refugiaţii din întreaga lume.

Cum a fost întâlnirea dumneavoastră cu Papa Leon?

A fost cu adevărat o mare onoare pentru mine să-l întâlnesc pe Sanctitatea Sa. Am fost nerăbdător să am această audienţă la începutul mandatului său. Am ocupat acest rol de înalt comisar pentru refugiaţi timp de mai puţin de patru săptămâni, aşa că a fost o oportunitate excelentă pentru mine să vorbesc cu el. Sunt recunoscător pentru sprijinul său neclintit acordat refugiaţilor din întreaga lume; autoritatea şi vocea sa morală sunt cu adevărat importante, iar sprijinul său pentru UNHCR este absolut fundamental. Considerăm că acesta este un parteneriat important şi o resursă pe care ne putem baza în timp ce ne străduim să ducem înainte mandatul nostru de a ajuta refugiaţii din întreaga lume. Doresc să subliniez colaborarea noastră preţioasă cu Biserica şi cu organizaţiile religioase.

Aţi preluat mandatul la 1 ianuarie. Care sunt priorităţile mandatului dumneavoastră?

Mi-am asumat această responsabilitate într-un moment de provocări grave: niveluri fără precedent de strămutare, un spaţiu umanitar în scădere şi resurse limitate disponibile pentru a aborda această urgenţă. Prioritatea mea va fi să mă concentrez pe advocacy pentru a oferi resurse mai mari pentru a satisface nevoile populaţiilor de refugiaţi din întreaga lume, dar, în acelaşi timp, să ne îndeplinim concret mandatul, ceea ce înseamnă protejarea refugiaţilor, acordarea de asistenţă celor aflaţi în nevoie disperată şi depunerea de eforturi pentru a găsi soluţii durabile. Este tulburător să vezi atât de mulţi refugiaţi condamnaţi la strămutare prelungită timp de ani de zile, uneori un deceniu sau chiar două. Aceşti oameni sunt blocaţi în tabere care depind de ajutorul umanitar internaţional, iar acest lucru este inacceptabil. Trebuie cu adevărat să mergem mai departe, către soluţii mai incluzive şi durabile. Săptămâna trecută, am fost în Ciad şi Kenya, unde am întâlnit refugiaţi care se află acolo din 2003. Acest lucru mă face să realizez că trebuie să facem mai mult pentru persoanele condamnate la strămutare prelungită. Dar acesta este un lucru pe care UNHCR nu îl poate face singur. Necesită un efort colectiv, coordonat cu alte agenţii ONU, ţările gazdă, comunitatea internaţională şi băncile de dezvoltare. În acest fel, putem crea condiţiile necesare pentru ca ţările să primească refugiaţi şi să îi includă în viaţa lor naţională drept contribuitori, în loc să se bazeze exclusiv pe ajutorul umanitar. Ţări precum Kenya, Etiopia, Uganda şi Ciad adoptă politici şi soluţii mai incluzive pentru refugiaţi, permiţându-le accesul la sistemul naţional, la servicii de sănătate, educaţie, pieţele muncii, servicii juridice şi sprijin financiar. Acest lucru trebuie încurajat prin ajutorul pentru dezvoltare, astfel încât să fie în beneficiul ţărilor gazdă şi să permită, de asemenea, incluziunea refugiaţilor dincolo de viaţa din tabără, deoarece vorbim despre persoane cu acţiune liberă şi care merită demnitate şi protecţie.

Cum răspunde UNHCR la situaţiile de urgenţă actuale din întreaga lume, având în vedere reducerile drastice de finanţare pe care le-a suferit în ultimele luni, îndeosebi din cauza ajutorului redus din partea Statelor Unite? Ce impact va avea acest lucru în lunile următoare?

Statele Unite au alocat recent 2 miliarde de dolari în ajutor Biroului Naţiunilor Unite pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare (OCHA). Acest lucru este pozitiv şi sperăm că va urma un sprijin suplimentar. Cu toate acestea, având în vedere amploarea problemei, resursele disponibile sunt, fără îndoială, foarte limitate. Trebuie să lansăm o campanie de advocacy mult mai activă pentru a asigura mai multe resurse. Ajutorul la rezolvarea situaţiei dificile a refugiaţilor este o responsabilitate internaţională colectivă. Cifrele sunt cu adevărat impresionante, iar nevoile sunt reale, aşa că, fără îndoială, avem nevoie de mai multe resurse. De asemenea, ar trebui să ne consolidăm agenda de reformă şi să facem sistemul mai eficient, astfel încât ajutorul disponibil să ajungă cu adevărat la persoanele cărora le este destinat. Deja urmărim, împreună cu alte agenţii ale Naţiunilor Unite, unele dintre aceste iniţiative de reformă şi eficienţă pentru a ne asigura că sistemul internaţional de ajutor este mult mai receptiv şi mult mai rentabil.

Numărul refugiaţilor şi al persoanelor strămutate este în continuă creştere, atingând cifre record care fug de conflicte, încălcări ale drepturilor umane şi schimbări climatice. Este o tendinţă în creştere şi nimic nu pare să o oprească. Care sunt cele mai presante probleme pentru UNHCR şi unde se concentrează cele mai presante nevoi?

Atunci când luăm în considerare ţările vecine ale Sudanului şi analizăm afluxul de refugiaţi din această ţară, urgenţa este cu siguranţă evidentă. Dar această urgenţă este evidentă şi atunci când ne uităm la Republica Democrată Congo, Venezuela sau situaţia etniei Rohingya. Trebuie să depunem eforturi mari pentru a găsi soluţii durabile care să permită acestor comunităţi de refugiaţi să se integreze în viaţa naţională şi să devină autosuficiente. Aceste soluţii trebuie să fie în concordanţă cu drepturile lor fundamentale la protecţie şi demnitate, dar să fie şi utile naţiunilor gazdă în care se află astăzi.

Ce vă preocupă cel mai mult în rolul dumneavoastră actual?

Lipsa resurselor este fundamentală, iar fiecare criză care apare necesită mai multe resurse, iar în lume există multe crize. În acest context, aş dori să spun că lumea este chemată să facă mai mult pentru a preveni escaladarea conflictelor, pentru a le limita şi pentru a le rezolva. Criza strămutărilor are o soluţie: pacea şi posibilitatea ca oamenii să se întoarcă acasă în siguranţă şi demnitate.

Ce apel aţi dori să faceţi comunităţii internaţionale?

Fiind comunitate internaţională, este responsabilitatea noastră legală să protejăm şi să oferim asistenţă persoanelor aflate în nevoie. De asemenea, trebuie să contribuim la găsirea unor soluţii durabile pentru cei care au fost strămutaţi. Aceasta este o responsabilitate legală şi o obligaţie morală, care vorbeşte despre umanitatea noastră colectivă.

Mai devreme, aţi menţionat importanţa colaborării cu Biserica şi cu organizaţiile religioase. Cu ce pot contribui ele la sprijinirea UNHCR?

Pot depune mărturie din experienţă personală despre munca importantă pe care au depus-o şi despre parteneriatul important pe care îl au cu Naţiunile Unite. Speranţa mea este că putem colabora mult mai mult, că ne putem angaja în această filantropie interreligioasă care poate transmite valorile fundamentale ale credinţei în termeni de umanitate şi de ajutor faţă de semenii noştri aflaţi în nevoie.

Isabella H. de Carvalho

(După Vatican News, 27 ianuarie 2026)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu