Jubileul Lumii Misionare 5 octombrie 2025 © Vatican Media

Mesajul Sfântului Părinte Leon al XIV-lea pentru a 100-a Zi Misionară Mondială 2026

18 octombrie 2026

Una în Cristos, uniţi în misiune

Iubiţi fraţi şi surori,

Pentru Ziua Misionară Mondială din 2026, care marchează centenarul acestei celebrări, instituită de Pius al XI-lea şi atât de dragă Bisericii, am ales tema "Una în Cristos, uniţi în misiune". După Anul Jubiliar, doresc să îndemn întreaga Biserică să continue cu bucurie şi zel în Duhul Sfânt drumul misionar, care necesită inimi unificate în Cristos, comunităţi reconciliate şi, în toţi, disponibilitate de a colabora cu generozitate şi încredere.

Reflectând asupra faptului că suntem una în Cristos şi uniţi în misiune, să ne lăsăm călăuziţi şi inspiraţi de harul divin, să "reînnoim în noi focul vocaţiei misionare" şi să înaintăm împreună în angajarea de evanghelizare, într-o "nouă epocă misionară" din istoria Bisericii (Omilia la Liturghia pentru Jubileul Lumii Misionare şi al Migranţilor, 5 octombrie 2025).

1. Una în Cristos. Discipoli-misionari uniţi în el şi cu fraţii şi surorile

În inima misiunii se află misterul unirii cu Cristos. Înainte de pătimirea sa, Isus s-a rugat Tatălui: "Ca toţi să fie una, după cum tu, Tată, eşti în mine şi eu în tine, ca şi ei să fie una în noi" (In 17,21). În aceste cuvinte se dezvăluie cea mai profundă dorinţă a Domnului Isus şi, în acelaşi timp, identitatea Bisericii, comunitate a discipolilor săi: să fie o comuniune care se naşte din Treime şi care trăieşte din şi în Treime, în slujba fraternităţii dintre toate fiinţele umane şi a armoniei cu toate creaturile.

A fi creştini nu este, înainte de toate, un set de practici sau idei: este o viaţă în unire cu Cristos, în care suntem făcuţi părtaşi de relaţia filială pe care el o trăieşte cu Tatăl în Duhul Sfânt. Înseamnă a locui în Cristos precum mlădiţele în viţă (cf. In 15,4), cufundaţi în viaţa trinitară. Din această unire izvorăşte comuniunea reciprocă între credincioşi şi se naşte fiecare rodnicie misionară. Da, "comuniunea este şi izvorul şi rodul misiunii", aşa cum ne-a învăţat Sfântul Ioan Paul al II-lea (Exortaţia apostolică Christifideles laici, nr. 32).

Din acest motiv, principala responsabilitate misionară a Bisericii este de a reînnoi şi menţine vie unitatea spirituală şi fraternă dintre membrii săi. În multe situaţii, asistăm la conflicte, polarizări, neînţelegeri, neîncredere reciprocă. Când acestea se întâmplă şi în comunităţile noastre, slăbesc mărturia noastră. Misiunea evanghelizatoare pe care Cristos a încredinţat-o discipolilor săi necesită, mai presus de toate, inimi reconciliate şi dornice de comuniune. În această optică, va fi important să intensificăm angajarea ecumenică cu toate Bisericile creştine, profitând şi de oportunităţile oferite de celebrarea comună a celei de-a 1700-a aniversări a Conciliului din Niceea.

În cele din urmă - dar nu în ultimul rând -, a fi "una în Cristos" ne cheamă să ne păstrăm mereu privirea aţintită asupra Domnului, pentru ca el să fie cu adevărat în centrul vieţii personale şi comunitare, al fiecărui cuvânt, acţiune, relaţie interpersonală, ca să putem spune cu uimire: "Nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine" (Gal 2,20). Acest lucru va fi posibil ascultând constant cuvântul său şi în harul sacramentelor, pentru a fi pietre vii ale Bisericii, chemată astăzi să îmbrăţişeze exigenţele fundamentale ale Conciliului al II-lea din Vatican şi ale Magisteriului pontifical ulterior, în special pe cel al Papei Francisc. De fapt, aşa cum afirmă Sfântul Paul, "noi nu ne predicăm pe noi înşine, ci pe Isus Cristos Domnul" (2Cor 4,5). Prin urmare, reiterez cuvintele Sfântului Paul al VI-lea: "Nu există evanghelizare adevărată dacă nu se proclamă numele, învăţătura, viaţa, promisiunile, Împărăţia, misterul lui Isus din Nazaret, Fiul lui Dumnezeu" (Exortaţia apostolică Evangelii nuntiandi, nr. 22). Acest proces de evanghelizare autentică începe din inima fiecărui creştin pentru a se răspândi la întreaga omenire.

Aşadar, cu cât vom fi mai uniţi în Cristos, cu atât vom putea îndeplini împreună misiunea pe care el ne-o încredinţează.

2. Uniţi în misiune. Pentru ca lumea să creadă în Cristos Domnul

Unitatea discipolilor nu este un scop în sine: este rânduită spre misiune. Isus afirmă clar acest lucru: "Pentru ca lumea să creadă că tu m-ai trimis" (In 17,21). În mărturia unei comunităţi reconciliate, fraterne şi solidare vestirea evangheliei îşi găseşte deplina sa forţă comunicativă.

În această perspectivă, merită să reamintim motoul Fericitului Paolo Manna: "Întreaga Biserică pentru convertirea întregii lumi". Acesta exprimă în mod sintetic idealul care a inspirat fondarea Uniunii Misionare Pontificale în 1916. La a 110-a aniversare, îmi exprim recunoaşterea mea şi binecuvântarea mea pentru angajarea sa de a anima şi a forma spiritul misionar al preoţilor, al persoanelor consacrate şi al credincioşilor laici, promovând unirea tuturor forţelor evanghelizatoare. Nicio persoană botezată, de fapt, nu este străină sau indiferentă faţă de misiune: toţi, fiecare după propria vocaţie şi condiţie de viaţă, participă la marea operă pe care Cristos o încredinţează Bisericii sale. Aşa cum a amintit în repetate rânduri Papa Francisc, vestirea evangheliei este întotdeauna o acţiune corală, comunitară, sinodală.

Din acest motiv, a fi uniţi în misiune înseamnă a păstra şi a hrăni spiritualitatea comuniunii şi a colaborării misionare. Crescând zilnic în această atitudine, învăţăm cu harul divin să-i privim pe fraţii noştri şi surorile noastre tot mai mult cu ochii credinţei, să recunoaştem cu bucurie binele pe care Duhul îl inspiră în fiecare, să primim diversitatea ca o bogăţie, să purtăm poverile unii altora şi să căutăm mereu unitatea care vine de sus. De fapt, toţi împărtăşim o singură misiune de la "un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez, un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este peste toate, prin toţi şi în toţi" (Ef 4,5-6). Această spiritualitate constituie forma zilnică a uceniciei misionare. Ea ne ajută să recuperăm o viziune universală asupra misiunii evanghelizatoare a Bisericii, depăşind fragmentarea eforturilor şi diviziunile facţionale - "al lui Paul", "al lui Apollo" - dintre ucenicii unicului Domn (cf. 1Cor 1,10-12).

Unitatea misionară, desigur, nu trebuie înţeleasă ca uniformitate, ci ca o convergenţă a diferitelor carisme pentru acelaşi scop: de a face vizibilă iubirea lui Cristos şi de a invita pe toţi la întâlnirea cu el. Evanghelizarea se realizează atunci când comunităţile locale colaborează între ele şi când diferenţele culturale, spirituale şi liturgice sunt exprimate pe deplin şi armonios în aceeaşi credinţă. Prin urmare, încurajez instituţiile şi grupurile ecleziale să consolideze sentimentul de comuniune misionară eclezială şi să dezvolte în mod creativ căile concrete de colaborare între ele pentru şi în misiune.

În acest sens, mulţumesc Operelor Misionare Pontificale pentru slujirea lor în favoarea cooperării misionare, pe care am experimentat-o cu recunoştinţă deja în timpul slujirii mele în Peru. Aceste societăţi - Răspândirea Credinţei, Copilăria Misionară, Sfântul Apostolul Petru şi Uniunea Misionară - continuă să alimenteze şi să formeze conştiinţa misionară a credincioşilor, de la cei mici la cei mari, şi să promoveze o reţea de rugăciune şi caritate care conectează comunităţile din întreaga lume. Este semnificativ faptul că fondatoarea Operei de Răspândire a Credinţei, Fericita Pauline Marie Jaricot, a conceput Rozariul Viu acum două sute de ani, care şi astăzi reuneşte nenumăraţi credincioşi în grupuri la distanţă pentru a se ruga pentru orice nevoie spirituală şi misionară. De asemenea, trebuie amintit că, la sugestia Operei de Răspândire a Credinţei, Pius al XI-lea a instituit celebrarea Zilei Misionare Mondiale în 1926. Ofrandele colectate în fiecare an sunt distribuite de Operă, în numele papei, pentru diferitele necesităţi ale misiunii Bisericii. Prin urmare, cele patru Opere, în ansamblu şi fiecare în specificul său, continuă să joace un rol preţios pentru întreaga Biserică. Ele sunt un semn viu al unităţii şi al comuniunii misionare ecleziale. Îi invit pe toţi să colaboreze cu ele cu spirit de recunoştinţă.

3. Misiune a iubirii. A vesti, a trăi şi a împărtăşi iubirea fidelă a lui Dumnezeu

Dacă unitatea este condiţia misiunii, iubirea este substanţa ei. Vestea bună pe care suntem trimişi să o proclamăm lumii nu este un ideal abstract: este evanghelia iubirii fidele a lui Dumnezeu, întrupată în chipul şi în viaţa lui Isus Cristos.

Misiunea discipolilor şi a întregii Biserici este prelungirea, în Duhul Sfânt, a misiunii lui Cristos: o misiune care se naşte din iubire, se trăieşte în iubire şi care duce la iubire. Într-atât încât Domnul însuşi, în marea sa rugăciune către Tatăl înainte de pătimirea sa, după ce a invocat unitatea discipolilor, conchide: "Iubirea cu care m-ai iubit pe mine să fie în ei şi eu în ei" (In 17,26). Apostolii au evanghelizat apoi mânaţi de iubirea lui Cristos şi pentru Cristos (cf. 2Cor 5,14). În acelaşi mod, de-a lungul secolelor, cete de creştini, martiri, mărturisitori, misionari şi-au dat viaţa pentru a face cunoscută lumii această iubire divină. Astfel, misiunea evanghelizatoare a Bisericii continuă sub călăuzirea Duhului Sfânt, Duh de iubire, până la sfârşitul timpurilor.

Aş dori, aşadar, să le mulţumesc în mod special misionarilor şi misionarelor ad gentes de astăzi: persoane care, asemenea Sfântului Francisc Xaveriu, au părăsit propria patrie, propria familie şi orice siguranţă pentru a vesti evanghelia, ducându-l pe Cristos şi iubirea sa în locuri adesea dificile, sărace, marcate de conflicte sau îndepărtate cultural. Ei continuă să se dăruiască cu bucurie, în pofida adversităţilor şi a limitelor umane, deoarece ştiu că Cristos însuşi, cu evanghelia sa, este cea mai mare bogăţie de împărtăşit. Prin perseverenţa lor, ei arată că iubirea lui Dumnezeu este mai puternică decât orice barieră. Lumea are încă nevoie de aceşti martori curajoşi ai lui Cristos, iar comunităţile ecleziale au încă nevoie de noi vocaţii misionare, pe care trebuie să le preţuim mereu şi pentru care trebuie să ne rugăm încontinuu Tatălui. Fie ca el să ne acorde darul tinerilor şi adulţilor dispuşi să lase toate pentru a-l urma pe Cristos pe calea evanghelizării până la marginile pământului!

Admirând misionarii şi misionarele, fac un apel special întregii Biserici: să ne alăturăm cu toţii misiunii lor evanghelizatoare prin mărturia vieţii în Cristos, prin rugăciune şi prin contribuţia pentru misiuni. Adesea - ştim - "Iubirea nu este iubită", aşa cum spunea Sfântul Francisc de Assisi, spre care ne uităm în mod special, la opt sute de ani de la trecerea sa la cer. Să ne lăsăm contagiaţi de dorinţa sa de a trăi în iubirea Domnului şi de a o transmite celor de aproape şi de departe, pentru că, aşa cum afirma el, "trebuie să iubim mult iubirea Celui care ne-a iubit mult" (Sfântul Bonaventura de Bagnoregio, Legenda majoră, cap. IX, 1; Fonti francescane, 1161). Să ne lăsăm încurajaţi şi de zelul Sfintei Tereza a Pruncului Isus, care s-a hotărât să-şi continue misiunea chiar şi după moarte, declarând: "În cer voi dori acelaşi lucru ca pe pământ: să-l iubesc pe Isus şi să-l fac iubit" (Scrisoare către reverendul M. Belli?re, 24 februarie 1897).

Inspiraţi de aceste mărturii, să ne angajăm cu toţii să contribuim, fiecare după propria vocaţie şi darurile primite, la marea misiune evanghelizatoare, care este întotdeauna o operă a iubirii. Rugăciunile şi sprijinul vostru concret, mai ales cu ocazia Zilei Misionare Mondiale, vor fi de mare ajutor pentru a duce evanghelia iubirii lui Dumnezeu tuturor, în special celor mai săraci şi mai nevoiaşi. Fiecare dar, chiar şi cel mai mic, devine un act semnificativ de comuniune misionară. Prin urmare, reînnoiesc mulţumirile mele sincere "pentru tot ceea ce veţi face pentru a mă ajuta să ajut misionarii din fiecare parte a lumii" (Mesaj video pentru Ziua Mondială a Misiunilor 2025). Şi pentru a favoriza comuniunea spirituală, vă las, împreună cu binecuvântarea mea, această simplă rugăciune:

Tată Sfânt, dă-ne să fim una în Cristos, înrădăcinaţi în iubirea sa care uneşte şi reînnoieşte. Fă ca toţi membrii Bisericii să fie uniţi în misiune, docili faţă de Duhul Sfânt, curajoşi în a mărturisi evanghelia, vestind şi întruchipând zilnic iubirea ta fidelă pentru fiecare creatură.

Binecuvântează misionarii şi misionarele, susţine-i în oboseală, ocroteşte-i în speranţă!

Marie, Regina Misiunilor, însoţeşte lucrarea noastră evanghelizatoare în fiecare colţ al pământului: fă-ne instrumente ale păcii şi fă ca întreaga lume să recunoască în Cristos lumina care mântuieşte. Amin.

Din Vatican, 25 ianuarie 2026, Duminica a III-a din Timpul de peste an, sărbătoarea Convertirii Sfântului apostol Paul.

LEO PP. XIV

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu