© Vatican Media

Sâmbătă, la Jaén, beatificarea a 124 de martiri ai Războiului Civil din Spania

Cu forţa dezarmată a credinţei

Bărbaţi şi femei care, în contexte şi circumstanţe diferite, au împărtăşit aceeaşi soartă ca fericitul Manuel Basulto Jiménez, episcop de Jaén, şi cu alţi martiri deja recunoscuţi: darul vieţii, consumat în tăcerea închisorilor, în zone rurale izolate sau pe străzile oraşelor de provincie, într-un climat marcat de o ură antireligioasă profundă şi răspândită.

Cei 124 de martiri din Dieceza de Jaén vor fi beatificaţi de cardinalul Marcello Semeraro, prefectul Dicasterului pentru Cauzele Sfinţilor, în numele Papei Leon al XIV-lea, mâine dimineaţă, sâmbătă, 13 decembrie 2025, în catedrala dedicată Adormirii Maicii Domnului. Acest eveniment ecleziastic aminteşte de un capitol dureros din istoria Bisericii spaniole din timpul persecuţiei religioase din anii 1930. Acest grup de martiri este compus din două grupuri principale. Primul, condus de părintele Manuel Izquierdo Izquierdo, include 58 de însoţitori; al doilea, legat de figura părintelui Antonio Montañés Chiquero, include 64. În total, martirologiul include 110 preoţi, o călugăriţă din Ordinul "Sfânta Clara" şi treisprezece laici, fiecare cu o istorie personală şi comunitară profund împletită cu teritoriul din Jaén.

Printre aceştia, ies în evidenţă două figuri simbolice, aflate la extremele vieţii. Părintele Manuel Izquierdo Izquierdo, cel mai bătrân, a fost arestat la 83 de ani şi, în câteva ore, a fost maltratat şi ucis pe 28 septembrie 1936. Lunga sa viaţă, petrecută în slujirea pastorală, s-a încheiat cu un act de fidelitate până la sfârşit. În partea opusă, cel mai tânăr, Eduardo Infante del Castillo, preşedintele Tineretului din Acţiunea Catolică din Martos, avea numai douăzeci de ani când a fost ucis. Moartea sa mărturiseşte violenţa fără discernământ din acei ani şi teama pe care o inspira un tânăr dedicat vieţii creştine şi sociale.

Persecuţia nu a cruţat aproape niciun colţ al diecezei: întregul teritoriu a fost cuprins de o spirală de violenţă care a afectat în special capitala, Martos, Linares şi Mancha Real. Nici măcar cele mai mici oraşe sau cele mai izolate comunităţi rurale nu au scăpat de acest val de violenţă, care s-a manifestat adesea prin incendii, distrugerea bisericilor, jefuirea arhivelor parohiale şi profanarea imaginilor sacre. La acestea se adăugau execuţii rapide şi crude, lipsite de orice urmă de legalitate sau justiţie. Preoţii erau ucişi pentru că erau consideraţi simboluri ale identităţii creştine; laicii, pentru că întruchipau în comunităţile lor forţa vie a credinţei care se dorea a fi ştearsă.

În pofida climatului de teroare crescândă, este semnificativ să observăm câţi dintre aceşti preoţi şi laici au ales în mod deliberat să rămână aproape de poporul lor. Nu au fugit, chiar dacă au avut ocazia. Au preferat să împărtăşească cele mai dificile ore, continuându-şi slujirea, vizitând bolnavii, oferind alinare spirituală şi sprijin moral. În această apropiere, atât de riscantă, dar atât de profund evanghelică, mărturia lor capătă o forţă deosebită. Nu a fost numai un martiriu brusc, ci o fidelitate zilnică ce a devenit, zi de zi, un dar total. Coerenţa lor, seninătatea interioară, capacitatea de a ierta şi de a nu eşua în îndatoririle lor pastorale sau creştine constituie un model care inspiră şi astăzi credincioşii şi comunităţile. Moartea lor continuă să aducă roade, amintind că sacrificiul, atunci când este unit cu caritatea, devine sămânţă fertilă de speranţă.

În amintirea celor 124 de martiri din Jaén, nu se celebrează numai un eveniment istoric tragic, ci se contemplă mărturia strălucitoare a unor bărbaţi şi femei care, chiar şi cufundaţi într-o perioadă de ură, au ştiut să răspundă cu forţa dezarmată a credinţei. O amintire care continuă să vorbească, să educe şi să genereze viaţă în prezent.

Nicola Gori, postulator

(După L'Osservatore Romano, 12 decembrie 2025)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu