© Vatican Media

Papa Leon al XIV-lea: Discurs adresat participanţilor la capitulul general al Slujitorilor Mariei (24 noiembrie 2025)

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

Pacea să fie cu voi!

Bună ziua tuturor, bine aţi venit!

Sunt bucuros să vă întâlnesc cu ocazia celui de-al 215-lea capitul general. Asta reprezintă o întoarcere la izvoare şi, în acelaşi timp, o privire spre viitor. Cele două nu pot fi separate: cu cât ne urmărim mai mult originile, cu atât devenim mai capabili de creativitate şi profeţie.

Primul izvor la care trebuie să ne întoarcem întotdeauna este evanghelia. Într-adevăr, "pentru fondatori şi fondatoare, regula absolută a fost întotdeauna evanghelia; orice altă regulă a fost menită numai să fie o expresie a evangheliei şi un mijloc de a o trăi pe deplin" (Francisc, Scrisoare apostolică Tuturor consacraţilor cu ocazia Anului Vieţii Consacrate, 21 noiembrie 2014, I, 2). Papa Francisc a scris aceasta, adăugând: "Idealul lor era Cristos, să adere la el în întregime, până la punctul de a putea spune împreună cu Paul: «Pentru mine, a trăi este Cristos» (Fil 1,21); jurămintele aveau sens numai în realizarea acestei iubiri pasionale a lor" (ibid.). În primul rând, aşadar, întoarcerea la evanghelie.

A doua întoarcere este la Regulă - pentru voi, cea a Sfântului Augustin - la Constituţii şi la patrimoniul de spiritualitate care provine din istoria voastră. Aceste izvoare vă oferă, într-un anumit sens, "cheia exegetică" cu care, cu ajutorul Duhului, puteţi citi şi interpreta ceea ce vă spune cuvântul lui Dumnezeu.

În cele din urmă, a treia întoarcere este să ascultăm strigătul săracilor. Este o întoarcere la astăzi drept kairos, ca moment de har în care ceea ce Domnul v-a dăruit, îşi găseşte sens. Tema pe care aţi ales-o pentru întâlnirile voastre exprimă foarte bine acest lucru: "A fi slujitori într-o lume polarizată, pentru a construi ceea ce ne uneşte valorizând diferenţele".

Şi pentru ca voi să puteţi trăi cel mai bine această triplă întoarcere, nu numai în aceste zile, ci întotdeauna, aş vrea să vă recomand trei mijloace, tipice tradiţiei voastre: fraternitatea, slujirea şi spiritualitatea mariană.

În ceea ce priveşte prima, fraternitatea, este frapant faptul că Ordinul Slujitorilor Mariei - aproape unic în istoria fundaţiilor călugăreşti - s-a născut nu în jurul unui singur fondator, un lider carismatic, ci al unui grup de şapte prieteni: un grup cu adevărat evanghelic. Fondatorul nu este un singur om, ci mai multe persoane legate de o prietenie puternică în Cristos. Într-o lume ca a noastră, acesta este semnul unei sarcini şi al unei vocaţii particulare: de a trăi şi de a aduce fraternitatea, mai ales acolo unde oamenii sunt divizaţi de conflicte, bogăţii, diferenţe culturale, rasă sau religie. În toate aceste contexte, sunteţi chemaţi să fiţi purtători de prietenie şi de pace, aşa cum au fost "Cei Şapte" care, în oraşele lor, chiar divizate de ură fratricidă, au devenit mesageri ai reconcilierii şi carităţii.

Şi asta ne duce la al doilea mijloc: slujirea. Este semnificativ pentru voi că primii membri ai Ordinului au ales să fie şi să se numească "Slujitori" şi că însăşi fundaţia a făcut primii paşi în contextul unui ospiciu pentru săraci: Spitalul Fonte Viva del Bigallo. Acolo, fondatorii voştri s-au pus în slujba bolnavilor, pelerinilor, femeilor sărace: pe scurt, al celor din urmă din timpul lor, dându-le toate bunurile lor, pentru a-l urma pe Domnul gol. Şi experienţa de a-l sluji pe Dumnezeu în rănile celor suferinzi i-a condus curând la întâlnirea cu el în contemplarea Muntelui Senario, "cor unum et anima una in Deum" ["o singură inimă şi un singur suflet în Dumnezeu"] (Regula, 3). Viaţa conform evangheliei este aşa: este o pasiune pentru Dumnezeu şi pentru om, care conduce la iubirea cerului şi a pământului cu aceeaşi intensitate.

Numai în această uniune se nasc şi se maturizează alegerile corecte care, astăzi ca şi atunci, ne permit să fim prezenţi acolo unde fratele şi sora sunt mai răniţi, acolo unde Domnul ne vrea. În acest sens, doresc să vă încurajez în slujirea voastră faţă de cei săraci - imigraţi, deţinuţi, bolnavi -, precum şi în angajarea voastră de a promova o ecologie integrală pentru a proteja creaţia şi persoanele din locurile în care lucraţi.

Şi ajungem la al treilea mijloc: spiritualitatea mariană. Cea mai veche istorie a ordinului a dat celor şapte fondatori numele de "praecipui amatores dominae nostrae", adică mari, speciali iubitori ai Sfintei Fecioare Maria, ai Mariei. Continuaţi să promovaţi devoţiunea faţă de ea în Biserică, întemeiată pe cuvântul lui Dumnezeu şi cu solide referinţe teologice şi ecleziologice. În acest sens, munca pe care o desfăşuraţi prin Facultatea Teologică Marianum este demnă de laudă, precum şi îngrijirea pastorală faţă de numeroasele sanctuare mariane care v-au fost încredinţate.

Preaiubiţilor, fie ca Maria, prezentă lângă Cruce, puternică şi credincioasă, să vă arate cum să staţi alături de nenumăratele cruci unde Cristos încă suferă în fraţii săi, pentru a vă aduce alinare, comuniune, ajutor şi pâinea preţioasă a afectului (cf. Constituţiile Ordinului Slujitorilor Mariei, Epilog).

Vă mulţumesc pentru binele pe care îl faceţi. Vă binecuvântez, vă amintesc Domnului şi invoc mijlocirea Maicii Domnului pentru voi. Mulţumesc!

LEO PP. XIV

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu