© Vatican Media

Papa dialoghează în legătură video cu "National Catholic Youth Conference" din SUA

Pentru tineri este timpul de a visa măreţ. Sunt prezentul Bisericii

Viitorul este acum: este momentul pulsatil, respiraţia care ne invită să "visăm măreţ". Vântul tinereţii bate puternic şi ne împinge dincolo de "confort" şi superficialitate. Ne cheamă să pornim spre "măreţia" născută din generozitate, iubire şi prietenie. Este un drum fără teama de a schimba orizonturi, pentru că atunci când privirea se lasă condusă de raporturi autentice, destinaţia nu poate fi decât "bucuria şi libertatea". Este o căutare care nu ridică steaguri, deoarece credinţa nu se lasă închisă în "categorii politice". Şi aşa creştem: urmărind frumuseţea, navigând spre viitor cu noile tehnologii care nu "slăbesc" călătoria, ci o însoţesc. Vineri după-amiază, 21 noiembrie 2025, Leon al XIV-lea a ascultat obiectivele, bucuriile şi preocupările împărtăşite de noile generaţii, prin legătură video cu aproximativ 15.000 de tineri reuniţi pe "Lucas Oil Stadium" din Indianapolis, SUA, cu ocazia Conferinţei Naţionale a Tinerilor Catolici, care a început cu o zi înainte şi se încheie sâmbătă, 22 noiembrie.

"Bună dimineaţa!" a fost salutul de deschidere al papei, în limba engleză, din cauza diferenţei de fus orar. Legând în mod ideal Indianapolis de Roma, el a amintit că întâlnirea avea loc în timpul Anului Sfânt şi apoi s-a deschis la o perspectivă globală, subliniind cum în multe dieceze din întreaga lume, mai multe biserici au fost desemnate biserici "jubiliare". Gândul său s-a îndreptat şi către luna iulie, când peste un milion de tineri pelerini s-au adunat la Roma pe esplanada Tor Vergata pentru Jubileul dedicat lor. "Ce binecuvântare să vezi atâţia tineri catolici căutându-l pe Domnul cu sinceritate şi bucurie!", a comentat pontiful.

"I am, Yo Soy, eu sunt" este tema conferinţei, care invită la reflecţie asupra sacramentelor ca "istorie vie" a iubirii lui Dumnezeu. Leon al XIV-lea a apreciat prezenţa momentelor dedicate adoraţiei euharistice, Liturghiei şi Reconcilierii: nu simple "activităţi", ci adevărate "oportunităţi de a-l cunoaşte pe Isus". Această temă revine adesea în răspunsurile la întrebările tinerilor, precedate de recitarea rugăciunii Bucură-te, Marie, adresată Fecioarei care din tinereţe şi-a "încredinţat" viaţa lui Dumnezeu.

Întrebările au fost introduse de vorbitoarea şi autoarea Katie McGrady, care şi-a amintit, în timpul ultimei sale întâlniri cu papa, că i-a dăruit o pereche de şosete. "Port numai şosete albe", a spus Leon al XIV-lea zâmbind. Referirea era la echipa de baseball din Chicago, pentru care Robert Francis Prevost nu şi-a ascuns niciodată pasiunea. "And I use a different word for Wordle every day" ("Şi folosesc un cuvânt diferit pentru Wordle în fiecare zi"), a adăugat el. În acest caz, referirea era la o întrebare conexă pusă tot de McGrady şi la jocul popular din Statele Unite în care utilizatorul trebuie să ghicească un cuvânt din cinci litere în maximum şase încercări.

Prima întrebare a tinerilor a fost adresată de Mia, din Baltimore, Maryland: "Vă este greu să acceptaţi milostivirea lui Dumnezeu atunci când comiteţi greşeli sau simţiţi că aţi dezamăgit pe cineva?". Este un sentiment universal, a răspuns pontiful augustinian: "Nimeni nu este perfect". Dar păcatul nu are niciodată ultimul cuvânt. După cum ne-a amintit Papa Francisc, "Dumnezeu nu oboseşte niciodată să ierte: noi suntem cei care uneori obosim să cerem iertare. Poate că ne este greu să iertăm, dar inima lui Dumnezeu este diferită. Dumnezeu nu încetează niciodată să ne invite să ne întoarcem la el. Aşadar, da, poate fi descurajant atunci când cădem. Dar nu vă concentraţi numai pe păcatele voastre. Priviţi la Isus, încredeţi-vă în milostivirea sa şi mergeţi la el cu încredere. El vă va primi întotdeauna acasă", a asigurat el.

A doua întrebare a fost pusă de Ezequiel, din Los Angeles, California: "Sunt momente când mă simt trist sau copleşit, chiar dacă mă rog sau încerc să am credinţă. Mi se spune adesea să «încredinţez dificultăţile mele lui Dumnezeu», dar cum pot să-i încredinţez cu adevărat problemele mele lui Dumnezeu şi să simt că el este aproape de mine, chiar şi atunci când mă simt aşa?".

Papa a subliniat apropierea lui Isus în furtunile vieţii. A ne încredinţa lui este începutul unei relaţii autentice: nu încredinţăm propriile probleme cuiva pe care abia îl cunoaştem. "Gândiţi-vă la prietenii voştri cei mai dragi. Dacă ar suferi, aţi vorbi cu ei, i-aţi asculta şi aţi rămâne aproape de ei. Raportul nostru cu Isus este similar", a explicat el.

Tot Ezequiel a pus a treia întrebare: "Uneori mă simt pierdut, dar mi-e teamă să vorbesc despre asta deoarece cred că ceilalţi nu înţeleg cu adevărat cum mă simt. Ce gesturi sau cuvinte putem adopta pentru a comunica mai bine şi a-i ajuta pe ceilalţi să ne înţeleagă pe deplin?".

"În timpul petrecut cu tinerii - a răspuns Leon al XIV-lea - am văzut cum aduceţi bucurii şi speranţe autentice, dar şi dificultăţi şi poveri grele". Dumnezeu, totuşi, se apropie întotdeauna, chiar şi prin persoanele pe care le pune pe drumul nostru. "Când găsiţi pe cineva în care aveţi cu adevărat încredere, nu vă fie teamă să vă deschideţi inima. Este foarte important să aveţi încredere autentică, dar când o aveţi, să ştiţi că vă poate ajuta să înţelegeţi ceea ce simţiţi şi să vă sprijine pe parcurs. De asemenea, este important să vă rugaţi pentru darul prietenilor sinceri. Un prieten adevărat nu este numai cineva cu care este plăcut să fii - deşi acesta este un lucru pozitiv - ci cineva care te ajută să te apropii de Isus şi te încurajează să devii o persoană mai bună".

Prietenia autentică, a continuat papa, ne îndeamnă şi să căutăm ajutor atunci când viaţa devine dificilă sau confuză. "Mulţi tineri spun: «Nimeni nu mă înţelege». Dar acest gând te poate izola uneori. Când îţi vine în minte, încearcă să spui: «Doamne, tu mă înţelegi mai bine decât mă înţeleg eu însumi» şi aveţi încredere că El vă va călăuzi".

Înainte de a continua cu alte întrebări, McGrady şi-a exprimat curiozitatea, conştientă că rugăciunea poate fi uneori întreruptă de telefoane sau alte surse de distragere a atenţiei. "Ce face" papa în aceste cazuri? "Depinde de distragere", a răspuns Leon al XIV-lea, subliniind că, în orice caz, "cel mai bine este să urmăreşti distragerea pentru o clipă, să vezi de ce este acolo" şi apoi să o laşi să plece. "Sunt multe ispite şi distrageri, dar există numai un Isus".

A patra întrebare a fost adresată de Christopher, un tânăr din Nevada: "Cum sugeraţi să echilibrăm toate instrumentele importante (smartphone-uri, tablete, laptopuri şi alte dispozitive) creând în acelaşi timp legături de credinţă în afara tehnologiei?". Potrivit pontifului, inovaţiile pot susţine credinţa: ajută la menţinerea relaţiilor, la împărtăşirea evangheliei cu oameni care nu s-ar fi întâlnit niciodată în persoană. Cu toate acestea, un simplu zâmbet, pe cât de "simplu" pe atât de "esenţial" pentru persoana umană, nu poate fi niciodată reprodus de o maşină. Liturghia online poate fi un ajutor în cazurile de necesitate, dar nu înlocuieşte participarea reală. "Aşadar, deşi tehnologia ne poate conecta, nu este acelaşi lucru cu a fi prezenţi fizic. Trebuie să o folosim cu înţelepciune, fără a o lăsa să ne umbrească relaţiile".

Modelul virtuos este cel al Sfântului Carlo Acutis, care şi-a pus abilităţile tehnologice în slujba celorlalţi, exercitând disciplină şi menţinându-şi priorităţile "clare". "Dragi prieteni, vă încurajez să urmaţi exemplul lui Carlo Acutis: fiţi conştienţi de timpul pe care îl petreceţi în faţa ecranului şi asiguraţi-vă că tehnologia este în slujba vieţii voastre şi nu invers".

Pe o temă conexă, Micah, din Honolulu, Hawaii, a întrebat: "Viaţa noastră este tot mai pătrunsă de Inteligenţa Artificială. În opinia dumneavoastră, la ce ar trebui să fim atenţi atunci când adoptăm această nouă tehnologie?". În răspunsul său, papa a amintit de recenta conferinţă "Demnitatea copiilor şi adolescenţilor în era inteligenţei artificiale" care a avut loc la Vatican, unde a încurajat participanţii să promoveze politici care să-i ţină pe tineri departe de riscurile asociate cu IA. "Dar le-am amintit - şi profit de această ocazie pentru a vă reaminti şi vouă - şi că siguranţa nu înseamnă numai reguli. Este vorba despre educaţie şi responsabilitate personală. Filtrele şi liniile directoare vă pot ajuta, dar nu pot alege în locul vostru. Numai voi puteţi face asta", a subliniat el.

Tinereţea este preludiul către maturitate, către creşterea "spirituală", aprofundând prietenia cu Dumnezeu, şi către creşterea "intelectuală", învăţând să reflectaţi cu "claritate şi gândire critică", căutând adevărul, frumuseţea şi bunătatea. Dar înseamnă şi întărirea propriilor voinţe, devenind capabili să alegem liber "ceea ce ne ajută să creştem şi să evităm ceea ce dăunează". Fiecare instrument pus la dispoziţie, inclusiv IA, ar trebui să sprijine acest parcurs, nu să-l slăbească. Utilizarea responsabilă a inteligenţei artificiale înseamnă utilizarea ei în moduri care ne ajută să creştem, niciodată în moduri care ne distrag atenţia de la demnitatea sau vocaţia noastră la sfinţenie. Leon al XIV-lea a îndemnat să se folosească timpul dedicat educaţiei la potenţialul său maxim. Dacă IA este capabilă să proceseze rapid informaţiile ("Nu-i cereţi să facă temele în locul vostru!", a recomandat ironic papa), ea nu poate reproduce înţelepciunea umană, "judecata despre ceea ce este corect şi greşit", contemplarea frumosului. "Fiţi atenţi ca utilizarea IA să nu limiteze adevărata voastră creştere umană. Folosiţi-o astfel încât, dacă ar dispărea mâine, să ştiţi în continuare cum să gândiţi, cum să creaţi, cum să acţionaţi singuri, cum să formaţi prietenii autentice. Nu uitaţi: IA nu va putea înlocui niciodată darul unic care sunteţi pentru lume", a adăugat el.

Elise, din Iowa, avea îndoieli cu privire la viitor: "Sunt îngrijorată de viitorul Bisericii: mă tem că nu va mai exista când voi fi bătrână şi că copiii mei nu vor putea avea astfel de experienţe. Cum se pregăteşte Biserica pentru viitor?". Papa a asigurat cu privire la protecţia, îndrumarea şi iubirea nesfârşită pe care Isus le va rezerva întotdeauna comunităţii ecleziale. "Dumnezeu ne iubeşte, Dumnezeu vă iubeşte pe toţi şi răul nu va triumfa! Suntem cu toţii în mâinile lui Dumnezeu", cuvintele mângâietoare pe care însuşi pontiful le-a exprimat în timpul primei sale binecuvântări Urbi et Orbi în ziua alegerii sale ca succesor al lui Petru. "Isus doreşte ca toţi să se apropie de el şi văd această dorinţă mai ales când întâlnesc tineri care îl caută cu sinceritate pe Dumnezeu".

Biserica, aşadar, se pregăteşte pentru viitor rămânând fidelă cererilor lui Cristos: nelăsându-se copleşită de griji, având încredere că "toate celelalte vor fi la locul lor" prin călăuzirea Duhului Sfânt. O inspiraţie care a determinat Biserica, în ultimii ani, să asculte cu atenţie vocile tuturor, inclusiv pe cele ale tinerilor. "Biserica are nevoie de noi toţi, inclusiv de voi, pe măsură ce înaintăm spre viitorul pe care Dumnezeu ni-l pregăteşte".

În legătură cu întrebarea anterioară, s-a pus apoi întrebarea: "Cum putem noi, tinerii, să ne asigurăm că participăm la dezbaterea Bisericii despre viitor?". Leon al XIV-lea a răspuns: "Nu sunteţi numai viitorul Bisericii, voi sunteţi prezentul! Vocile voastre, ideile voastre, credinţa voastră sunt importante astăzi, iar Biserica are nevoie de voi. Biserica are nevoie de ceea ce v-a fost dat să împărtăşiţi cu noi".

Prin urmare, implicarea începe acum, prin implicarea în parohia proprie şi în activităţile conexe, împărtăşind credinţa sau ajutând pe cei care prezidează această sarcină. Cultivarea unei vieţi intense de rugăciune este, de asemenea, esenţială, ceea ce poate duce la chemări specifice din partea Domnului. Pentru a le discerne, pontiful i-a îndemnat să se adreseze preoţilor sau altor "responsabili de încredere". În afară de asta, adevărata diferenţă vine dintr-o credinţă înrădăcinată în viaţa de zi cu zi, inclusiv prin punerea în slujba săracilor, asemenea unui alt tânăr sfânt, Pier Giorgio Frassati. "Vă invit, aşadar, să reflectaţi asupra acestor întrebări: Ce pot oferi Bisericii pentru viitor? Cum îi pot ajuta pe ceilalţi să-l cunoască pe Cristos? Cum pot construi pace şi prietenie în jurul meu?".

Apoi a venit o ultimă întrebare din partea lui McGrady: "Sfinte Părinte, ne-aţi dat multe motive de reflecţie. Înainte de a vă lăsa să plecaţi, care este speranţa dumneavoastră pentru viitorul Bisericii? Cum vă putem ajuta să o realizaţi?". În răspunsul său, Papa Leon a reiterat ceea ce spusese deja: "Tinerii fac parte din prezentul Bisericii", precum şi "speranţă" pentru viitorul acesteia. "Acum este momentul să visaţi măreţ şi să fiţi deschişi la ceea ce Dumnezeu poate face prin viaţa voastră. Tinereţea aduce adesea cu sine dorinţa de a face ceva semnificativ, ceva care face cu adevărat diferenţa. Mulţi dintre voi sunteţi gata să fiţi generoşi, să-i ajutaţi pe cei pe care îi iubiţi sau să lucraţi pentru ceva mai mare decât voi înşivă. De aceea nu este adevărat că viaţa înseamnă numai să facem ceea ce ne face să ne simţim bine sau confortabil, aşa cum susţin unii. Desigur, confortul poate fi plăcut, dar, aşa cum ne-a amintit Benedict al XVI-lea, nu am fost creaţi pentru confort; mai degrabă, am fost creaţi pentru măreţie, pentru Dumnezeu însuşi. În adâncul sufletului, dorim adevărul, frumuseţea şi bunătatea, pentru că am fost creaţi pentru ele. Şi această comoară pe care o căutăm are un nume: Isus, care vrea să fie găsit de voi".

A învăţat asta în tinereţe "unul dintre eroii mei personali", a relatat pontiful: Sfântul Augustin. Căutând fericirea, şi-a dat seama că nimic nu-l satisfăcea "până când nu şi-a deschis inima lui Dumnezeu". De aceea a scris: "Ne-ai creat pentru tine şi inimile noastre sunt neliniştite până când nu se odihnesc în tine".

Prietenia cu Isus este "pentru toţi" şi piatra de temelie a viitorului Bisericii. Gândindu-ne la viitorul ei, aşadar, este necesar în primul rând să ne lăsăm transformaţi de Cristos. După cum a afirmat şi sfântul episcop de Hipona: "Dacă vrei să schimbi lumea şi să o faci un loc mai bun, trebuie mai întâi să începi prin a te schimba pe tine însuţi". Pontiful a subliniat apoi câteva aspecte ale tinereţii: căutarea autenticităţii, un "instinct" care te împinge să cauţi o credinţă care nu este "superficială". Apoi voinţa de a căuta pacea. În acest sens. Şi a avertizat în această privinţă: "Fiţi atenţi să nu folosiţi categorii politice pentru a vorbi despre credinţă. Biserica nu aparţine niciunui partid politic; mai degrabă, Biserica vă ajută să formaţi conştiinţa voastră, astfel încât să puteţi gândi şi acţiona cu înţelepciune şi iubire".

A fi tineri poate duce uneori la frică, a concluzionat Leon al XIV-lea. "Pe măsură ce vă apropiaţi de Isus, nu vă temeţi de ceea ce el v-ar putea cere. Dacă vă provoacă să vă schimbaţi viaţa, este întotdeauna pentru că vrea să vă ofere o bucurie mai mare şi o libertate mai mare". Vocaţiile în cadrul Bisericii sunt numeroase: unii sunt chemaţi la căsătorie, alţii la viaţa consacrată. Dar fiecare cale trebuie parcursă mână în mână cu Isus, care, aşa cum ne-a amintit Benedict al XVI-lea, "nu ia nimic şi dăruieşte totul".

"Domnul să continue să vă binecuvânteze, să vă călăuzească şi să vă întărească în timp ce căutaţi să-i slujiţi - în Biserică şi în fiecare persoană pe care o pune pe drumul vostru", a încheiat pontiful.

Edoardo Giribaldi

(După L'Osservatore Romano, 22 noiembrie 2025)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

* * *

Papa Leon şi inimile neliniştite ale tinerilor