© Vatican Media

Papa Leon şi inimile neliniştite ale tinerilor

"Această prietenie cu Isus este în inima faptului de a fi creştini. Nu este numai pentru sfinţi, pentru preoţi sau pentru călugăriţe şi călugări; este pentru toţi. Aceasta a fost experienţa primilor discipoli ai lui Isus. Erau oameni obişnuiţi care au petrecut timp cu Domnul, l-au ascultat şi au experimentat iubirea sa". A petrece timp între prieteni. Există o descriere mai precisă a fericirii?

Aceste cuvinte sunt numai un scurt fragment din răspunsurile pe care Papa Leon le-a dat ieri după-amiază [vineri, 21 noiembrie 2025] celor aproximativ 15.000 de tineri adunaţi de episcopul de Indianapolis special pentru a dialoga cu pontiful. Atunci când vorbeşti cu tinerii, fericirea este subiectul discuţiei. Poate că nu este menţionată explicit, dar este cuvântul care stă la baza tuturor celorlalte din conversaţie. Fericirea, aşadar. Şi aceasta, pentru augustinianul Leon al XIV-lea, înseamnă că sarcina este uşurată, aşa cum a dezvăluit el: "Unul dintre eroii mei personali, Sfântul Augustin de Hipona [...] a căutat fericirea peste tot, dar nimic nu l-a satisfăcut până când nu şi-a deschis inima lui Dumnezeu [...] a descoperit că dorinţa sa de măreţie era de fapt o dorinţă de relaţie cu Isus Cristos". Fericirea şi neliniştea nu sunt antitetice, ci paradoxal complementare: aceasta din urmă este metal detector [detectorul de metale] care avertizează asupra pericolelor, iar principalul pericol al fericirii este acela de a deveni mulţumit de sine. Pentru că a fi mulţumit şi a fi fericit nu sunt sinonime. Fericirea este mult mai mult decât atât, are de-a face cu rodnicia, cu o viaţă debordantă care devine contagioasă, generativă. În schimb, adesea, mai ales în societatea de consum, ajungem să ne mulţumim, încercând să înăbuşim neliniştea - cea sănătoasă, cea care caută izvorul bucuriei, nu surogatele pentru o plăcere care ne satisface numai superficial. Leon a spus-o cu perspicacitate ieri, ca răspuns la întrebarea finală a lui Katie: "O parte din a fi un discipol al lui Isus înseamnă a fi autentic. Tinerii au un puternic simţ al autenticităţii. Poţi spune când ceva este autentic sau fals. Nu pierde acest instinct. Nu te mulţumi cu o versiune superficială a credinţei. Caută adevărata prietenie pe care ţi-o oferă Isus".

Au existat multe idei în cadrul dialogului dintre papa şi tinerii din Indianapolis, asupra cărora merită să reflectăm cu calm şi atenţie, poate chiar în tăcere. O altă temă importantă a apărut în schimbul de replici cu Ezequiel, căruia Leon i-a reamintit că "momentele zilnice de tăcere sunt atât de importante" pentru că "în tăcere putem vorbi sincer despre ceea ce este în inimile noastre" şi tocmai acolo Isus "ne vorbeşte cu blândeţe". Conversaţia blândă şi, prin urmare, sănătoasă, împotriva curentului, dintre Papa Leon şi numeroşii tineri gălăgioşi care l-au întâmpinat şi l-au salutat cu strigătul "We love Leo" ["Îl iubim pe Leon"] a încălzit inimile nu numai ale tinerilor, ci ale fiecărei persoane care, examinându-şi sincer propria inimă, va putea s-o descopere minunat de neliniştită.

Andrea Monda

(După L'Osservatore Romano, 22 noiembrie 2025)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu