© Vatican Media

Papa Leon al XIV-lea: Discurs adresat membrilor Consiliului Naţional Anti-Cămătărie din Italia (18 octombrie 2025)

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

Pacea să fie cu voi!

Dragi fraţi, dragi surori, bună ziua şi bine aţi venit!

Îl salut pe preşedinte şi pe toţi cei care reprezentaţi Consiliul naţional anti-cămătărie. Îmi unesc vocea cu cea a predecesorilor mei pentru a vă mulţumi pentru angajarea cu care, timp de treizeci de ani, aţi lucrat pentru a combate o problemă care are un impact devastator asupra vieţii multor persoane şi familii.

Fenomenul cămătăriei evocă tema corupţiei inimii umane. Este o istorie dureroasă şi străveche, deja atestată în Biblie. Profeţii, de fapt, au denunţat camăta, împreună cu exploatarea şi cu orice formă de nedreptate faţă de săraci. Profetul Isaia, în numele Domnului, pune această întrebare: "Oare nu acesta este postul pe care l-am ales? Dezleagă lanţurile nelegiuirii, desfă legăturile jugului, trimite-i liberi pe cei zdrobiţi, înlăturaţi orice jug" (Is 58,6). Cât de departe de Dumnezeu este atitudinea celor care zdrobesc persoanele până la punctul de a le înrobi! Este vorba de un păcat grav, uneori foarte grav, pentru că nu poate fi redus la o simplă chestiune de contabilitate; camăta poate duce la crize în familii, poate epuiza mintea şi inima până la punctul de a face pe cineva să considere sinuciderea ca fiind singura cale de ieşire.

Dinamica negativă a cămătăriei se manifestă la diferite niveluri. Există un tip de camătă care aparent pare că vrea să-i ajute pe cei aflaţi în dificultăţi economice, dar care foarte repede se dezvăluie prin ceea ce este: o povară sufocantă. Cei mai vulnerabili plătesc consecinţele, cum ar fi cei care sunt victime ale jocurilor de noroc. Însă ea îi afectează şi pe cei care trebuie să se confrunte cu momente dificile, ca de exemplu tratamente medicale extraordinare sau cheltuieli neaşteptate care depăşesc posibilităţile proprii şi ale familiei. Ceea ce iniţial se prezintă ca un ajutor, în realitate, devine pe termen lung un chin.

Şi acest lucru se întâmplă şi la nivelul ţărilor din întreaga lume. Din păcate, sistemele financiare cămătăreşti pot îngenunchea popoare întregi. De asemenea, nu putem ignora "pe cei care în comerţ folosesc practici cămătăreşti şi mercantile care provoacă foametea şi moartea fraţilor lor în umanitate" (Catehismul Bisericii Catolice, nr. 2269): responsabilităţile lor sunt grave şi alimentează structuri nelegiuite ale păcatului.

"Întrebarea care revine mereu este aceeaşi: nu sunt oare persoane umane cei mai puţin înzestraţi? Nu au cei slabi aceeaşi demnitate ca noi? Sunt cei născuţi cu mai puţine oportunităţi mai puţin valoroşi ca fiinţe umane, trebuie ei pur şi simplu să supravieţuiască? Valoarea societăţilor noastre depinde de răspunsul nostru la aceste întrebări şi depinde de el şi viitorul nostru. Ori ne recăpătăm demnitatea morală şi spirituală, ori cădem ca într-o groapă de mizerie" (Exortaţia apostolică Dilexi te, 95).

Iată pentru ce este atât de valoroasă acţiunea celor ca voi, care se angajează pentru a descuraja camăta şi pentru a căuta să pună capăt acestei practici,. Munca voastră este în special în ton cu spiritul şi practica Jubileului şi poate fi numărată printre semnele de speranţă care caracterizează acest An Sfânt.

Gândindu-mă la rădăcinile evanghelice ale acestei slujiri, aş dori să vă invit să meditaţi asupra atitudinii lui Isus faţă de Zaheu, marele vameş din Ierihon (cf. Lc 19,1-10). Era obişnuit cu abuzurile, oprimarea şi intimidarea. Era normal ca cineva ca el să profite de poziţia sa pentru a exploata oamenii şi a profita jefuindu-i pe cei mai slabi. Şi iată că Isus îl caută pe Zaheu însuşi: îl cheamă, spunându-i că vrea să rămână la el acasă. Şi atunci se întâmplă inimaginabilul: generozitatea lui Isus îl năuceşte complet pe acel om şi îl pune cu spatele la zid. Intrând în sine însuşi, Zaheu îşi dă seama de greşeala sa şi decide să dea înapoi "cu dobândă"! "Iată, Doamne, jumătate din ceea ce am o dau săracilor şi dacă am nedreptăţit pe cineva, îi dau înapoi împătrit" (Lc 19,8). Nimeni nu i-a cerut atât de mult, nici măcar Legea mozaică. Dar, adevărul este că întâlnirea sa cu Cristos i-a transformat inima, şi atunci totul se schimbă. Numai gratuitatea este atât de eficientă încât să ne reveleze nouă înşine sensul umanităţii noastre. Când predomină goana după profit, ceilalţi nu mai sunt persoane, nu mai au chip, sunt numai obiecte de exploatat; şi astfel ajungem să ne pierdem pe noi înşine şi propriul suflet. Convertirea celor care comit camătă este la fel de importantă ca apropierea de cei care suferă din cauza ei.

Preaiubiţilor, vă încurajez să duceţi înainte misiunea voastră, care este cu atât mai valabilă cu cât exprimă o angajare comunitară, susţinută de păstorii Bisericii. Mă rog pentru voi, încredinţându-vă mijlocirii sfântului apostol Matei şi vă binecuvântez din inimă.

Vă mulţumesc.

LEO PP. XIV

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu