© Vatican Media

Papa Leon al XIV-lea: Întâlnirea "Speranţa este itinerantă – tatăl meu şi mama mea erau aramei pribegi" (cf. Dt 26,5)

Discurs adresat participanţilor la Jubileul romilor, sinti şi călători (18 octombrie 2025)

Iubiţi fraţi surori romi, sinti şi călători, bine aţi venit!

O Del si tumentsa! Domnul să fie cu voi!

Aţi venit la Roma din toată Europa – unii chiar şi din afara Europei – ca pelerini ai speranţei în acest Jubileu. Prin prezenţa voastră, ne amintiţi că "speranţa este itinerantă"[1] – titlul întâlnirii noastre –; şi astăzi ne simţim cu toţii porniţi la drum de darul pe care îl aduceţi cu voi papei: credinţa voastră puternică, speranţa voastră de nezdruncinat numai în Dumnezeu, încrederea solidă care nu cedează în faţa greutăţilor unei vieţi adesea la marginile societăţii.

Fie ca pacea lui Cristos să fie în inimile voastre, fraţilor şi surorilor romi, sinti şi călători! Şi fie ca pacea să fie şi în inimile numeroşilor lucrători pastorali care sunt prezenţi aici şi merg neobosit alături de voi.

Celebrarea jubiliară de astăzi are loc la şaizeci de ani de la istorica primă întâlnire mondială pe care Sfântul Papă Paul al VI-lea a avut-o cu comunităţile voastre, la Pomezia, pe 26 septembrie 1965. Aproape ca o martoră a acelui eveniment, astăzi se află aici statuia Maicii Domnului, pe care însuşi pontiful a încoronat-o drept "Regina romilor, sintilor şi călătorilor". În aceşti şaizeci de ani, întâlnirile cu predecesorii mei au avut loc tot mai frecvent, în diferite contexte, semn al unui dialog viu şi al unei griji pastorale speciale pentru voi, "porţiune preaiubită a poporului pelerin al lui Dumnezeu"[2]. Da, Dumnezeu Tatăl vă iubeşte şi vă binecuvântează, şi Biserica, de asemenea, vă iubeşte şi vă binecuvântează.

Voi puteţi fi martori vii ai centralităţii acestor trei lucruri: a avea încredere numai în Dumnezeu, a nu fi ataşaţi de niciun bun lumesc, a arăta o credinţă exemplară în fapte şi cuvinte. A trăi astfel nu este o certitudine. Învăţăm primind binecuvântarea lui Dumnezeu şi permiţându-i să lucreze pentru a ne schimba inima. "Inima Bisericii, prin însăşi natura sa, este solidară cu cei care sunt săraci, excluşi şi marginalizaţi, cu cei consideraţi un «rebut» al societăţii. […] În inima fiecărui credincios există exigenţa de a asculta acel strigăt care vine din însăşi lucrarea eliberatoare a harului în fiecare dintre noi, de aceea nu este vorba de o misiune rezervată doar câtorva" (Exortaţia apostolică Dilexi te, 111).

Timp de aproape o mie de ani, aţi fost pelerini şi nomazi într-un context care a construit progresiv modele de dezvoltare care s-au dovedit a fi nedrepte şi nesustenabile în multe privinţe. Din acest motiv, aşa-numitele societăţi "progresiste" v-au respins în mod constant, marginalizându-vă mereu: la marginile oraşelor, la marginile drepturilor, la marginile educaţiei şi culturii. Totuşi, chiar modelul de societate care v-a marginalizat şi v-a făcut itineranţi, fără pace şi fără primire – mai întâi în caravane sezoniere, apoi în tabere situate la periferiile oraşelor, unde încă trăiţi uneori fără electricitate sau apă – este cel care a creat cele mai mari nedreptăţi sociale la nivel global în ultimul secol: inegalităţi economice enorme între persoane şi popoare, crize financiare fără precedent, dezastre ecologice, războaie.

Însă noi, în credinţa în Isus Cristos, ştim că "piatra pe care au aruncat-o zidarii a ajuns în capul unghiului" (Mt 21,42) şi astfel ne întărim tot mai mult în ideea că tocmai valorile pe care săracii le duc înainte cu mare demnitate şi orgoliu sunt cele la care trebuie să ne uităm cu toţii pentru a schimba cursul. Prezenţa voastră la periferiile Occidentului este de fapt un semn spre care trebuie să facem referinţă pentru a elimina multe structuri ale păcatului, pentru binele şi progresul omenirii spre o convieţuire mai paşnică şi mai dreaptă, în armonie cu Dumnezeu, cu creaţia şi cu ceilalţi.

Papa Benedict al XVI-lea, când v-a întâlnit în 2011, v-a spus că "sunteţi un popor care în secolele trecute nu a trăit ideologii naţionaliste, nu a aspirat să posede o ţară sau să domine alţi oameni"[3]. Şi astăzi, eliberaţi-vă de orice ispită de a poseda, de orice ataşare nedreaptă de lucruri, pentru a rămâne itineranţi în Duh, săraci în duh şi pentru aceasta fericiţi.

"Etniile care au dezvoltat o comoară culturală rămânând conectate la natură, cu un puternic simţ al comunităţii, percep cu uşurinţă umbrele noastre, pe care noi nu le recunoaştem în mijlocul aşa-zisului progres"[4]. Aşadar, astăzi vă îndemn: nu vă descurajaţi! Fiind mai aproape de condiţia lui Cristos sărac şi umilit, voi amintiţi omenirii "paradigma vieţii creştine"[5].

Vă încurajez să credeţi în frumuseţea mântuitoare pe care cultura voastră şi situaţia voastră itinerantă o poartă cu ele. Papa Francisc, în 2019, v-a adresat un apel emoţionant: "Vă rog să aveţi o inimă mai mare, şi mai largă: fără ranchiună. Şi să mergeţi înainte cu demnitate: demnitatea familiei, demnitatea muncii, demnitatea câştigării pâinii de toate zilele – aceasta vă face să mergeţi înainte – şi demnitatea rugăciunii"[6]. Demnitatea muncii şi demnitatea rugăciunii să fie forţa voastră pentru a dărâma zidurile neîncrederii şi ale fricii.

Ceea ce tocmai am spus mi se pare că evidenţiază o adevărată misiune pe care o aveţi în Biserică. Papa Benedict al XVI-lea subliniase deja că "şi voi sunteţi chemaţi să participaţi activ la misiunea evanghelizatoare a Bisericii"[7]. Şi chiar mai recent, Papa Francisc, întâlnindu-vă în iunie 2019 la Blaj, în România, v-a îndemnat: "Voi, ca popor, aveţi un rol de protagonist de asumat şi nu trebuie să vă fie teamă să împărtăşiţi şi să oferiţi acele caracteristici specifice care vă constituie şi care marchează drumul vostru şi de care avem atâta nevoie"[8].

Astăzi, aşadar, îmi însuşesc invitaţia predecesorilor mei: fiţi protagonişti ai schimbării epocale în curs, mergând împreună cu celelalte persoane de bunăvoinţă din locurile în care vă aflaţi, depăşind neîncrederea reciprocă, făcând cunoscută frumuseţea culturii voastre, împărtăşind credinţa, rugăciunea şi pâinea rod al muncii cinstite.

În cele din urmă, mulţumind Dicasterului pentru Dezvoltarea Umană Integrală şi Fundaţiei Migrantes pentru eforturile lor deosebite de a organiza un Jubileu atât de frumos, vă invit pe voi, lucrători pastorali cu romii, sinti şi călători, să duceţi înainte cu energie reînnoită obiectivele formulate de Cel de-al V-lea Congres Mondial al Pastoraţiei pentru Ţigani[9]. Mă refer în mod deosebit la cele referitoare la educaţie şi la formare profesională, la atenţia pastorală pentru familie şi comunitate, la înculturarea liturgiei şi catehezei – inclusiv chestiunea lingvistică – şi la dialogul ecumenic şi interreligios în lumea romilor, sinti şi călătorilor. În cele din urmă, sper ca fiecare dieceză să dezvolte o pastoraţie adecvată dedicată comunităţilor rom, sinti şi călători, pentru o adevărată creştere umană integrală.

Dragi surori şi dragi fraţi, fie ca pelerinajul jubiliar să vă întărească în credinţă şi în speranţă şi să mergeţi cu curaj pe calea evangheliei. Fecioara Maria să vă ocrotească şi binecuvântarea mea să vă însoţească!

LEO PP. XIV

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Note:

[1] Cf. Consiliul Pontifical a Pastoraţiei pentru Migranţi şi Itineranţi, , Puncte fundamentale pentru o pastoraţie a ţiganilor: Perspectivă eclezială, "Alianţa lui Dumnezeu şi aspectul itinerant al oamenilor", Budapesta, 30 iunie – 7 iulie 2003.

[2] Ivi, "Atenţia pastorală a ţiganilor din partea Bisericii: o misiune indispensabilă".

[3] Benedict al XVI-lea, Discurs adresat reprezentanţilor diferitelor etnii de ţigani rom, 11 iunie 2011.

[4] Francisc, Exortaţia apostolică post-sinodală Querida Amazonia (2 februarie 2020), 36.

[5] Cf. Consiliul Pontifical a Pastoraţiei pentru Migranţi şi Itineranţi, , Puncte fundamentale pentru o pastoraţie a ţiganilor: Perspectivă eclezială, "Viaţa ţiganilor, paradigma vieţii creştine", Budapesta, 30 iunie – 7 iulie 2003.

[6] Francisc, Întâlnire de rugăciune cu poporul rom e sinti, 9 mai 2019.

[7] Benedict al XVI-lea, Discurs adresat reprezentanţilor diferitelor etnii de ţigani rom, 11 iunie 2011.

[8] Francisc, Salut adresat comunităţii rom, Blaj, 2 iunie 2019.

[9] Document final al celui de-al V-lea Congres Mondial al Pastoraţiei pentru Ţigani, Budapesta, 30 iunie – 7 iulie 2003.