© Vatican Media

Papa Leon al XIV-lea: Discurs adresat pelerinilor din diecezele toscane şi din alte dieceze (11 octombrie 2025)

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

Pacea să fie cu voi!

Eminenţe,

Excelenţe,

Fraţilor şi surorilor,

Vă urez bun venit, salutându-vă pe toţi din diecezele din Toscana, împreună cu pelerinii din Camerino - San Severino Marche, Fabriano-Matelica, Lanciano-Ortona şi San Severo. Bun venit tuturor!

Pelerinajul jubiliar este o ocazie frumoasă pentru a reînnoi împreună mărturisirea de credinţă şi pentru a exprima şi dimensiunea comunitară şi eclezială a urmării creştine; de fapt, unica Biserică a lui Cristos este întrupată în realităţi particulare precum diecezele, dar ea ne cheamă şi la catolicitate, să ne simţim ca o singură familie a fiilor lui Dumnezeu dincolo de graniţele stabilite, depăşind ispita unei apartenenţe identitare închise şi trăind comuniunea.

În unele regiuni italiene - printre care se numără Toscana şi Marche - a fost iniţiat şi un proces de unificare a diecezelor care, pe de o parte, poate evidenţia unele potenţialităţi pastorale, nu atât în ceea ce priveşte numărul de participanţi, cât calitatea propunerii.

Pe de altă parte, întrucât fiecare provine dintr-o istorie eclezială particulară şi luând în considerare diferenţele geografice, teritoriale şi uneori pastorale, este nevoie de un exerciţiu cu adevărat sinodal, adică, să mergem împreună pentru a ne pune întrebări, pentru a începe unele experimente şi pentru a ne angaja într-un discernământ senin şi sincer pentru a evidenţia posibilităţile şi limitele unui astfel de proces, verificând astfel dacă sunt prezente sau nu condiţiile pentru a merge mai departe. Unele colaborări care depăşesc graniţele diecezane sunt deja în desfăşurare, ca în cazul Tribunalului ecleziastic, iar altele sunt în demarare, de exemplu, în ceea ce priveşte formarea iniţială a preoţilor şi seminariile. Vă invit să continuaţi pe acest drum, pentru că aceste experienţe ne pot ajuta să discernem viitorul.

Aş vrea apoi să mă adresez în mod special locuitorilor Toscanei, deoarece acesta este pelerinajul jubiliar al regiunii. Ţinutul vostru, situat în inima Italiei, un centru extraordinar de cultură şi artă care păstrează urmele de neşters ale Evului Mediu şi ale Renaşterii şi care a dat naştere unor figuri ilustre precum Dante Alighieri, Leonardo da Vinci, Michelangelo Buonarroti şi atâţia alţii, este şi moştenitoarea unei bogate istorii creştine, în care au fost sădite seminţele sfinţeniei Sfintei Ecaterina de Siena, a Sfintei Gemma Galgani şi a altora, precum şi a numeroşi pontifi importanţi.

Bogăţia acestei moşteniri, desigur, nu trebuie să ne facă să privim înapoi, limitându-ne la a admira splendoarea trecutului, subestimând în acelaşi timp provocările prezentului. Astăzi, chiar şi în faţa bunăvoinţei şi generozităţii care vă caracterizează ca popor, nu lipsesc probleme care evidenţiază o anumită criză a credinţei şi a practicii religioase şi care cer o investiţie curajoasă în formarea creştină şi un entuziasm reînnoit pentru evanghelizare.

Totuşi, aş vrea să vă îndemn, ca Biserică locală, să adoptaţi stilul apropierii, ascultând încercările şi luptele oamenilor. Spun acest lucru mai ales având în vedere ştirile îngrijorătoare care se referă la diferite sectoare ale lumii muncii. Acest lucru nu ar trebui să pară deplasat; mai degrabă, aşa cum ne-a amintit Sfântul Paul al VI-lea, în ceea ce priveşte lumea muncii, comunitatea creştină "nu numai că trebuie să se deschidă, ci, mai mult, trebuie să fie prezentă fratern şi activ în această lume cu un spirit de înţelegere inteligentă, de discernământ vigilent, de dialog prietenos [...]. Comunitatea creştină, în faţa consecinţelor negative ale crizei ocupaţionale şi sociale, în faţa perspectivelor incerte pentru viitor, este chemată să exercite, cu o pasiune generoasă, un rol multiplu studiind problemele, elaborând soluţii, asumând propriile responsabilităţi: pe scurt, ea trebuie să fie Biserică în teritoriu, adică o Biserică în case, o Biserică în fabrici, o Biserică «cu omul»" (Sf. Paul al VI-lea, Discurs adresat muncitorilor, 18 martie 1984).

Într-o regiune muncitoare precum Toscana, unde se află unii dintre cei mai buni artizani şi industrii mici şi mijlocii, este dureros a constat cum criza economică ce afectează numeroase întreprinderi constrânge la concedierea multor muncitori şi îi lasă pe mulţi alţii în concedieri temporare, în aşteptarea unor acorduri instituţionale menite să reia activitatea. Vă îndemn, aşadar, să fiţi o Biserică apropiată de lumea muncii, plină de compasiune şi întrupată, astfel încât vestirea Evangheliei să devină o prezenţă concretă de consolare şi de speranţă, dar şi cuvânt profetic care aminteşte importanţa asigurării unui loc de muncă pentru toţi, deoarece "este o dimensiune indispensabilă a vieţii sociale" (Francisc, Fratelli tutti, 162).

Preaiubiţilor, câteva probleme pastorale şi sociale urgente pe care am vrut să le abordez, deşi în moduri diferite şi conform priorităţilor diferite, privesc toate Bisericile locale şi cheamă fiecare dintre comunităţile noastre creştine la o trezire a evanghelizării şi la discernământul asupra formelor de prezenţă eclezială în teritoriul său. Don Lorenzo Milani, profet al Bisericii toscane, pe care Papa Francisc l-a numit "martor şi interpret al transformării sociale şi economice" (Francisc, Discurs adresat membrilor Comitetului pentru centenarul lui don Lorenzo Milani, 22 ianuarie 2024), a avut ca moto "I care", adică "îmi pasă", mă interesează, este la inima mea. Iată, vă îndemn să nu rămâneţi statici şi să vă aduceţi contribuţia pentru a modela faţa unei Biserici care are grijă de viaţa oamenilor, în special a celor mai săraci.

Vă încredinţez mijlocirii Fecioarei Maria şi vă binecuvântez pe voi şi comunităţile voastre.

Cântarea rugăciunii Tatăl Nostru

Binecuvântarea

Pelerinaj bun tuturor!

LEO PP. XIV

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu