© Vatican Media

Papa Leon al XIV-lea: Discurs adresat delegaţiei lui Kirche in Not (10 octombrie 2025)

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

Pacea să fie cu voi!

Bună ziua tuturor şi bine aţi venit!

Iubiţi fraţi şi surori,

Îmi face plăcere să vă salut, dragi membri ai organizaţiei Kirche in Not, care vă adunaţi la Roma în timpul acestui Jubileu al Speranţei. Vizita voastră este oportună, deoarece lumea noastră continuă să fie martora unei ostilităţi şi violenţe crescânde împotriva celor care au convingeri diferite, inclusiv mulţi creştini. În schimb, misiunea voastră proclamă că, fiind o singură familie în Cristos, noi nu-i abandonăm pe fraţii noştri şi surorile noastre persecutaţi. Dimpotrivă, ne amintim de ei, suntem alături de ei şi ne străduim să le asigurăm libertăţile date de Dumnezeu. Cuvintele Sfântului Paul ne amintesc: "Dacă suferă un membru, toate membrele suferă împreună cu el" (1Cor 12,26). Aceste cuvinte răsună astăzi în inimile noastre, căci suferinţa oricărui membru al Trupului lui Cristos este împărtăşită de întreaga Biserică. Cu acest adevăr în faţa noastră mă adresez vouă în această dimineaţă.

Fiecare fiinţă umană poartă în inimă o dorinţă profundă de adevăr, de sens şi de comuniune cu ceilalţi şi cu Dumnezeu. Această dorinţă izvorăşte din adâncul fiinţei noastre. Din acest motiv, dreptul la libertatea religioasă nu este opţional, ci esenţial. Înrădăcinată în demnitatea persoanei umane, creată după chipul lui Dumnezeu şi înzestrată cu raţiune şi liber arbitru, libertatea religioasă permite indivizilor şi comunităţilor să caute adevărul, să-l trăiască liber şi să-l mărturisească în mod deschis. Prin urmare, este o piatră unghiulară a oricărei societăţi drepte, deoarece protejează spaţiul moral în care se poate forma şi exercita conştiinţa.

Libertatea religioasă, aşadar, nu este numai un drept legal sau un privilegiu acordat nouă de guverne; este o condiţie fundamentală care face posibilă o reconciliere autentică. Atunci când această libertate este refuzată, persoana umană este lipsită de capacitatea de a răspunde liber chemării adevărului. Ceea ce urmează este o lentă dezintegrare a legăturilor etice şi spirituale care susţin comunităţile; încrederea cedează locul fricii, suspiciunea înlocuieşte dialogul, iar opresiunea generează violenţă. Într-adevăr, aşa cum a observat venerabilul meu predecesor, "nu poate exista pace fără libertate religioasă, libertate de gândire, libertate de exprimare şi respect faţă de opiniile celorlalţi" (Francisc, Urbi et Orbi, 20 aprilie 2025).

Din acest motiv, Biserica Catolică a apărat întotdeauna libertatea religioasă pentru toţi oamenii. Conciliul Vatican II, în Dignitatis humanae, a declarat că acest drept trebuie recunoscut în viaţa juridică şi instituţională a fiecărei naţiuni (cf. 7 decembrie 1965, 4). Aşadar, apărarea libertăţii religioase nu poate rămâne abstractă; ea trebuie trăită, protejată şi promovată în viaţa de zi cu zi a indivizilor şi comunităţilor.

Din această convingere s-a născut organizaţia voastră. Fondată în 1947 ca răspuns la imensa suferinţă lăsată în urma războiului, misiunea sa de la început a fost de a promova iertarea şi reconcilierea şi de a însoţi şi de a da glas Bisericii oriunde este în nevoie, oriunde este ameninţată, oriunde suferă.

Timp de peste douăzeci şi cinci de ani, Raportul privind libertatea religioasă în lume a fost un instrument puternic pentru creşterea gradului de conştientizare. Acest raport face mai mult decât să ofere informaţii; el mărturiseşte, dă glas celor fără glas şi dezvăluie suferinţa ascunsă a multora.

Angajarea voastră se extinde şi la susţinerea misiunii Bisericii în întreaga lume, ajungând la comunităţi care sunt prea adesea izolate, marginalizate sau aflate sub presiune. Oriunde Kirche in Not reconstruieşte o capelă, sprijină o călugăriţă sau asigură un post de radio sau un vehicul, voi consolidaţi viaţa Bisericii, precum şi structura spirituală şi morală a societăţii. Şi, după cum sunt sigur că ştiţi, organizaţia voastră a ajutat multe dintre misiunile din Peru, inclusiv în Dieceza de Chiclayo, unde am avut privilegiul să slujesc.

Asistenţa voastră îi ajută, de asemenea, pe creştini, chiar şi pe minorităţile mici şi vulnerabile, să fie "făcători de pace" (Mt 5,9) în ţările lor. În ţări precum Republica Centrafricană, Burkina Faso şi Mozambic, Biserica locală - adesea susţinută de ajutorul vostru - devine un semn viu de armonie socială şi fraternitate, arătând aproapelui lor că o lume diferită este posibilă (cf. Angelus, 3 august 2025).

Dragi prieteni, vă mulţumesc fiecăruia dintre voi pentru această operă de solidaritate. Nu obosiţi să faceţi binele (cf. Gal 6,9), căci slujirea voastră aduce roade în nenumărate vieţi şi dă glorie Tatălui nostru din ceruri. În încheiere, invoc asupra voastră şi asupra tuturor celor cărora le slujiţi mângâierea Duhului Sfânt. Preasfânta Fecioară Maria, Maica Speranţei, să rămână aproape de voi şi de toţi cei care suferă. Cu profund afect, vă împart binecuvântarea apostolică drept o promisiune de har şi pace în Isus Cristos, Domnul nostru.

LEO PP. XIV

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu