© Vatican Media

Papa Leon al XIV-lea: Celebrare de inaugurare a "Borgo Laudato si'" de la Vilele Pontificale din Castel Gandolofo (5 septembrie 2025)

Preaiubiţi fraţi şi surori,

În textul din Evanghelia lui Matei pe care tocmai l-am ascultat, Isus oferă mai multe învăţături discipolilor săi. Aş dori să mă opresc asupra uneia dintre ele, care mi se pare deosebit de potrivită pentru această celebrare. El spune aşa: "Priviţi păsările cerului... Observaţi cum cresc crinii câmpului" (Mt 6,26.28).

Nu este neobişnuit ca Învăţătorul din Nazaret să facă referinţă la natură în învăţăturile sale. Flora şi fauna sunt adesea protagoniste în parabolele sale. Dar, în acest caz, există o invitaţie clară de a observa şi a contempla creaţia, acţiuni menite să înţeleagă planul original al Creatorului.

Totul a fost ordonat cu înţelepciune, încă de la început, astfel încât toate creaturile să contribuie la realizarea Împărăţiei lui Dumnezeu. Fiecare creatură are un rol important şi specific în planul său şi fiecare este un "lucru bun", aşa cum subliniază Cartea Genezei (cf. Gen 1,1-29).

În acelaşi pasaj evanghelic, referindu-se la păsări şi la crini, Isus le pune discipolilor săi două întrebări: "Oare nu sunteţi voi mult mai de preţ decât ele?"; şi apoi: "Dacă Dumnezeu îmbracă astfel iarba câmpului, ... cu cât mai mult pe voi?" (Mt 6,30).

Făcând aproape implicit ecou relatării din Geneză, Isus subliniază locul special rezervat, în actul creator, fiinţei umane: cea mai frumoasă creatură, făcută după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Dar acest privilegiu vine la pachet cu o mare responsabilitate: aceea de a avea grijă de toate celelalte creaturi, respectând planul Creatorului (cf. Gen 2,15).

Îngrijirea creaţiei reprezintă, aşadar, o adevărată vocaţie pentru fiecare fiinţă umană, o angajare care trebuie desfăşurată în cadrul creaţiei însăşi, fără a uita vreodată că suntem creaturi printre creaturi şi nu creatori. Pentru aceasta este important, aşa cum a scris predecesorul meu, "să recuperăm armonia senină cu creaţia, pentru a reflecta asupra stilului nostru de viaţă şi a idealurilor noastre, pentru a-l contempla pe Creator, care trăieşte printre noi şi în ceea ce ne înconjoară" (Laudato si', 225).

"Borgo Laudato si'", pe care îl inaugurăm astăzi, este una dintre iniţiativele Bisericii menite să realizeze această "vocaţie de a fi păzitori ai operei lui Dumnezeu" (Exortaţia apostolică Laudate Deum, 217): o misiune exigentă, dar frumoasă, fascinantă, care constituie un aspect primar al experienţei creştine.

"Borgo Laudato si'" este o sămânţă de speranţă, pe care Papa Francisc ne-a lăsat-o ca moştenire, o "sămânţă care poate aduce roade de dreptate şi de pace" (Mesaj pentru a 10-a Zi Mondială de Rugăciune pentru Îngrijirea Creaţiei). Şi va face acest lucru rămânând fidel mandatului său: să fie un model tangibil de gândire, de structură şi de acţiune, în măsură să favorizeze convertirea ecologică prin educaţie şi cateheză.

Ceea ce vedem astăzi este o sinteză de frumuseţe extraordinară, unde spiritualitatea, natura, istoria, arta, munca şi tehnologia intenţionează să coexiste în armonie. Aceasta este, în definitiv, ideea de "borgo" [cartier], un loc al apropierii şi al apropierii conviviale.

Şi toate acestea nu pot să nu ne vorbească despre Dumnezeu.

LEO PP. XIV

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu