Iaşi: Despre identitatea franciscană din perspectivă heraldică, la Cel de-al XXIII-lea Colocviu Internaţional de Heraldică

În perioada 27-30 august 2025 a avut loc la Iaşi Cel de-al XXIII-lea Colocviu al Academiei Internaţionale de Heraldică, manifestare ştiinţifică organizată de Institutul Român de Genealogie şi Heraldică "Sever Zotta" (recunoscut drept cel mai activ promotor al cercetărilor de genealogie şi heraldică în România), cu susţinerea Comisiei Naţionale de Heraldică, Genealogie şi Sigilografie a Academiei Române - Filiala Iaşi, în colaborare cu principalele instituţii cu profil cultural-academic din Iaşi: Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Complexul Muzeal Naţional "Moldova", Muzeul Municipal "Regina Maria", Muzeul Naţional al Literaturii Române, alături de alte organizaţii de prestigiu din lumea academică.

Manifestarea, patronată de Academia Internaţională de Heraldică şi plasată de către M.S. Margareta, Custodele Coroanei Române, sub auspiciile Familiei Regale a României, a reunit numeroşi specialişti (din România, Republica Moldova, Franţa, Danemarca, Polonia, Lituania, Regatul Unit, Georgia, Suedia, Norvegia, Bulgaria, Singapore, Spania, Germania, Ucraina, Ungaria, Macedonia de Nord, Belgia, Georgia, Canada, Statul Cetăţii Vaticanului): profesori, cercetători, muzeografi, arhivişti, precum şi alte persoane preocupate de ştiinţa şi arta heraldică.

La colocviu au fost prezenţi mulţi membri ai Academiei Internaţionale de Heraldică (inclusiv preşedintele acesteia), cu acest prilej având loc şi tradiţionala lor reuniune anuală.

De asemenea, a fost prezent dr. Fabio Cassani Pironti, renumit genealogist şi heraldist, expert în ordine cavalereşti, oficial al Secretariatului de Stat al Sfântului Scaun.

Tema generală a Celui de-al XXIII-lea Colocviu al Academiei Internaţionale de Heraldică (primul desfăşurat în România) a fost "Heraldry and particularism: national, cultural, and religious identities reflected by coats of arms" ("Heraldică şi particularism: identităţi naţionale, culturale şi religioase reflectate în steme").

În programul acestei manifestări ştiinţifice internaţionale, la secţiunea de "heraldică eclesiastică", în ziua de vineri, 29 august 2025, dr. Anton Coşa (membru al Institutului Român de Genealogie şi Heraldică "Sever Zotta", membru al Comisiei de Heraldică, Genealogie şi Sigilografie a Academiei Române - filiala Iaşi şi membru în Departamentul de Cercetare Istorică din cadrul Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi) a prezentat comunicarea: "From symbol to coat of arms: a continuous evolution in asserting the Franciscan identity" ("De la simbol la stemă: o evoluţie continuă în afirmarea identităţii franciscane").

Prin intermediul acestei comunicări, dr. Anton Coşa a analizat afirmarea identităţii franciscane din perspectiva ştiinţei şi artei heraldice, urmărind în linii mari evoluţia de la simbol la stemă. Referindu-se la identitatea franciscană, acesta a avut în vedere, fireşte, identitatea Ordinului Franciscan, întemeiat de Sfântul Francisc de Assisi la începutul secolului al XIII-lea.

Cercetând evoluţia stemei franciscane, a cărei origine datează din Evul Mediu, dr. Anton Coşa a arătat faptul că, de-a lungul timpului, au fost două opinii principale cu privire la originea simbolului heraldic franciscan. Astfel, o opinie a atribuit originea simbolului heraldic Sfântului Francisc de Assisi, iar cealaltă opinie a atribuit originea simbolului heraldic Sfântului Bonaventura de Bagnoregio.

Este cert că, iniţial, stema Ordinului Franciscan cuprindea doar o mână a lui Cristos şi o mână a Sfântului Francisc, fixate împreună printr-un singur cui (simbolizând pactul indisolubil încheiat de Doctorul Serafic cu Mântuitorul), după cum o arată iconografia heraldică a Sfântului Bonaventura di Bagnoregio şi unele gravuri şi picturi de la sfârşitul veacului al XV-lea.

Din ultimul sfert al secolului al XV-lea, această stemă a Ordinului Franciscan a început să fie modificată, în locul celor două mâini bătute într-un cui au apărut două braţe, unul acoperit de mâneca hainei Sfântului Francisc, celălalt complet gol (al lui Isus Cristos), ambele având palmele mâinilor stigmatizate (cu semnul cuiului).

Începând cu secolul al XVI-lea, stema a început să se dezvolte progresiv în forma care avea să devină clasică, iar din 1628, prin "Constitutiones Urbanae" (aprobate de Papa Urban al VIII-lea), însemnele aveau să fie descrise oficial drept "Stemmata Religionis".

De-a lungul secolelor, stema franciscană a cunoscut o serie de variante grafice condiţionate de gustul timpului, de preferinţele desenatorului, de adăugarea unor elemente noi care să simbolizeze diferitele suflete ale franciscanismului.

Astfel, variantele stemei franciscane clasice privesc aranjarea crucii (între sau în faţa braţelor în loc de în spatele lor), inversarea braţelor încrucişate (mâna dreaptă a lui Francisc şi mâna stângă a lui Cristos), poziţia mâinilor care pot arăta spatele în loc de palmă, forma crucii, prezenţa în interiorul scutului a altor figuri, precum munţi, nori din care ies braţele, porumbei, inimi, frânghii, rănile lui Cristos etc.

De asemenea, în secolele XVIII-XX, prin înmulţirea numărului de congregaţii franciscane, fiecare a adăugat stemei iniţiale unele modificări pentru a garanta propria recunoaştere: de exemplu, în unele steme găsim adăugată crucea, cingulul franciscan, coroana de spini sau alte simboluri ale patimilor lui Cristos.

Totuşi, dincolo de aceste transformări determinate de evoluţia ordinului franciscan, putem distinge două tipuri principale în reprezentarea grafică a stemei franciscane: tipul simplu (cu folosirea elementele clasice, de bază, ale stemei, variantă comună tuturor familiilor franciscane) şi tipul complex (rezultat al partiţionării câmpului scutului - despicat, tăiat, împărţit orizontal în trei, scartelat - şi folosirea, pe lângă elementele clasice, şi a altor elemente).

Însă, cea mai comună formă până astăzi a rămas cea cu cele două braţe încrucişate (unul gol - al lui Cristos, celălalt înveşmântat - al Sfântului Francisc) şi stigmatizate, aşezate în faţa unei cruci latine, pe un câmp albastru. De obicei, sunt reprezentate mâna dreaptă a lui Cristos şi mâna stângă a Sfântului Francisc.

Dr. Anton Coşa