© Vatican Media

Papa Leon al XIV-lea: Discurs adresat unei delegaţii de personalităţi politice din Franţa (28 august 2025)

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Pacea să fie cu voi!

[În engleză] Sunt sigur că mulţi dintre voi vorbesc engleză, nu-i aşa? Voi încerca să vorbesc în franceză bazându-mă pe înţelegerea voastră!

Transmit cele mai calde salutări Excelenţei Sale Monseniorul Dominique Blanchet şi vă urez bun venit tuturor, aleşi şi funcţionari publici din Dieceza de Créteil, aflaţi în pelerinaj la Roma.

Sunt bucuros să vă primesc în drumul vostru de credinţă: vă veţi întoarce la activităţile voastre zilnice întăriţi în speranţă, mai bine echipaţi pentru a lucra la construirea unei lumi mai drepte, mai umane, mai fraterne, care nu poate fi altceva decât o lume mai impregnată de evanghelie. În faţa derivelor de tot felul pe care le experimentează societăţile noastre occidentale, nu putem face mai bine, fiind creştini, decât să ne îndreptăm către Cristos şi să-i cerem ajutorul în îndeplinirea responsabilităţilor noastre.

De aceea, demersul vostru, mai mult decât o simplă îmbogăţire personală, este de o mare importanţă şi de un mare folos pentru bărbaţii şi femeile pe care îi slujiţi. Şi este cu atât mai lăudabil cu cât nu este uşor în Franţa, pentru un oficial ales, din cauza unei laicităţi uneori greşit înţelese, să acţioneze şi să decidă în coerenţă cu credinţa sa în exercitarea responsabilităţilor publice.

Mântuirea pe care Isus a obţinut-o prin moartea şi învierea sa cuprinde toate dimensiunile vieţii umane, cum ar fi cultura, economia şi munca, familia şi căsătoria, respectul faţă de demnitatea umană şi de viaţa, sănătatea, precum şi comunicarea, educaţia şi politica. Creştinismul nu poate fi redus la o simplă devoţiune privată, deoarece implică un mod de a trăi în societate impregnat de iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele, care, în Cristos, nu mai este un duşman, ci un frate.

Regiunea voastră, locul activităţilor voastre, se confruntă cu probleme sociale majore, cum ar fi violenţa în anumite cartiere, insecuritatea, precaritatea, reţelele de trafic de droguri, şomajul, dispariţia convivialităţii... Pentru a face faţă acestor provocări, liderul creştin este puternic în virtutea Carităţii care locuieşte în el încă de la botez. Aceasta este un dar de la Dumnezeu, o "forţă capabilă să suscite noi căi pentru a aborda problemele lumii de astăzi şi pentru a reînnoi în profunzime structurile, organizaţiile sociale şi orânduirile juridice. În această perspectivă, caritatea devine caritate socială şi politică: caritatea socială ne face să iubim binele comun şi face să fie căutat efectiv binele tuturor persoanelor" (Compendiul de Doctrină Socială a Bisericii, nr. 207). Iată de ce liderul creştin este mai bine pregătit să înfrunte provocările lumii actuale, în măsura, desigur, în care trăieşte şi mărturiseşte credinţa sa activă în ea, relaţia sa personală cu Cristos care îl luminează şi îi dăruieşte această forţă. Isus a afirmat-o cu tărie: "Fără mine nu puteţi face nimic!" (In 15,5); prin urmare, nu ar trebui să ne surprindă faptul că promovarea "valorilor", oricât de evanghelice ar fi acestea, dar "golite" de Cristos, care este autorul lor, sunt neputincioase în a schimba lumea.

Aşadar, Moseniorul Blanchet mi-a cerut sfaturi pentru voi. Primul - şi singurul - sfat pe care vi-l voi da este să vă uniţi tot mai mult cu Isus, să trăiţi după el şi să daţi mărturie despre el. Nu există separare în personalitatea unei persoane publice: nu există politicianul pe de o parte şi creştinul pe de altă parte. Ci există politicianul care, sub privirea lui Dumnezeu şi a conştiinţei sale, îşi trăieşte angajamentele şi responsabilităţile în mod creştin!

Sunteţi, aşadar, chemaţi să vă întăriţi în credinţă, să aprofundaţi doctrina - în special doctrina socială - pe care Isus a propovăduit-o lumii şi să o puneţi în practică în exercitarea responsabilităţilor voastre şi în elaborarea legilor. Fundamentele sale sunt esenţialmente în acord cu natura umană, legea naturală pe care toţi o pot recunoaşte, chiar şi necreştinii, chiar şi necredincioşii. Prin urmare, nu ar trebui să ne fie teamă să o propunem şi să o apărăm cu convingere: este o doctrină a mântuirii care vizează binele fiecărei fiinţe umane, construirea unor societăţi paşnice, armonioase, prospere şi reconciliate.

Sunt conştient că angajarea deschis creştină a unui funcţionar public nu este uşoară, îndeosebi în anumite societăţi occidentale unde Cristos şi Biserica sa sunt marginalizaţi, adesea ignoraţi şi uneori ridiculizaţi. Nu ignor nici presiunile, ordinele partidelor, "colonizările ideologice" - pentru a împrumuta o expresie potrivită a Papei Francisc - la care sunt supuşi politicienii. Au nevoie de curaj: curajul de a spune uneori "nu, nu pot!" atunci când adevărul este în joc. Şi aici, numai unirea cu Isus - Isus răstignit! - vă va da curajul de a suferi pentru numele său. El le-a spus discipolilor săi: "În lume veţi avea necazuri; însă curaj, eu am învins lumea" (In 16,33).

Dragi prieteni, vă mulţumesc pentru vizită şi vă asigur de cele mai sincere încurajări ale mele pentru continuarea activităţilor voastre în slujba compatrioţilor voştri. Menţineţi speranţa unei lumi mai bune; fiţi siguri că, uniţi cu Cristos, eforturile voastre vor da roade şi vor fi răsplătite. Vă încredinţez pe voi şi ţara voastră ocrotirii Maicii Domnului Ridicată la Cer şi vă împărtăşesc din toată inima binecuvântarea apostolică.

LEO PP. XIV

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu