© Vatican Media

Papa Leon al XIV-lea: Discurs adresat participantelor la capitulii generali ai patru institute: Missioneras Hijas de la Sagrada Familia de Nazaret, Institutul "Fiicele din Nazaret", Institutul "Apostolele Sfintei Familii", Surorile Carităţii Sfintei Maria (numite ale Bunului Sfat) (23 august 2025)

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

Pacea să fie cu voi.

Bună ziua tuturor, mulţumesc pentru răbdare.

Dragi surori, şi unii fraţi, care vă însoţesc.

Sunt bucuros să vă întâlnesc în această dimineaţă, cu ocazia capitulilor voştri generali: sunt momente de har, un dar pentru Biserică, precum şi pentru congregaţiile voastre. Salut superioarele generale prezente, atât pe cele noi, cât şi cele care au terminat deja şi numără zilele până când se vor putea odihni puţin... Bine!

Adunările voastre se desfăşoară în acest an: Jubileul Speranţei. Speranţa, aşa cum spune Sfântul Paul, nu înşală, este rodul virtuţii dovedite şi este animată de iubirea lui Dumnezeu revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt (cf. Rom 5,5). Aceste cuvinte sunt potrivite pentru a descrie bogăţia pe care o aduceţi astăzi aici, în această aulă: aduceţi darul carismatic pe care Mângâietorul l-a oferit odată fondatoarelor şi fondatorilor voştri şi care continuă încă să fie reînnoit; aduceţi prezenţa fidelă şi providenţială a Domnului în istoriile Institutelor voastre; aduceţi virtutea cu care cei care v-au precedat, adesea prin încercări dure, au răspuns la darurile lui Dumnezeu. Toate acestea vă fac martori prin excelenţă, martori ai speranţei: mai ales ai acelei speranţe care ne vrea mereu îndreptaţi spre bunurile viitoare şi pentru care, fiind călugăriţe, sunteţi chemate să fiţi semn şi profeţie (cf. Fil 3,13-14; Conciliul Ecumenic Vatican II, Constituţia dogmatică Lumen gentium, nr. 44).

Fundaţiile voastre au origini diverse, legate de viaţa unor bărbaţi şi femei ale lui Dumnezeu care au răspuns cu curaj "da" la chemare: Josep Manyanet, María Encarnación Colomina, Maria Luigia Angelica Clarac, Giuseppe Guarino, Carmela Auteri, Teresa Ferrara, Agostino di Montefeltro. Tuturor acestora Duhul Sfânt le-a dat daruri speciale pentru binele comun, inclusiv prin inspiraţia unor mari şcoli de spiritualitate, precum cea franciscană şi cea saleziană. Există însă o trăsătură care vă uneşte pe multe dintre voi: dorinţa de a trăi şi de a transmite fraţilor valorile Sfintei Familii din Nazaret, focar de rugăciune, furnal de iubire şi model de sfinţenie, şi aş dori să reflectez un moment asupra acestui lucru.

Sfântul Paul al VI-lea, în timpul călătoriei sale în Ţara Sfântă, vorbind credincioşilor în Bazilica "Buna-Vestire", exprima speranţa că, privind la Isus, Maria şi Iosif, se poate înţelege tot mai mult importanţa familiei, comuniunea sa de iubire, frumuseţea sa simplă şi austeră, caracterul său sacru şi inviolabil, pedagogia sa blândă şi funcţia sa naturală şi de neînlocuit în societate (cf. Discurs în Bazilica "Buna-Vestire" din Nazaret, 5 ianuarie 1964).

Şi astăzi este o mare nevoie de toate acestea. În zilele noastre, familia are nevoie să fie susţinută, promovată şi încurajată mai mult ca niciodată: prin rugăciune, prin exemplu şi printr-o acţiune socială promptă, gata să le întâmpine nevoile. Mărturia voastră carismatică şi munca voastră de femei consacrate pot face mult în acest sens. Vă invit, aşadar, să reflectaţi asupra a ceea ce Institutele voastre au făcut de-a lungul timpului pentru atâtea familii - băieţi, fete, mame, taţi, bătrâni, tineri - şi, de asemenea, să vă reînnoiţi angajarea pentru ca, aşa cum spune liturgia, "aceleaşi virtuţi şi aceeaşi iubire a Sfintei Familii" să poată înflori în casele noastre (cf. Liturghierul Roman, Liturghia pentru familie). Continuaţi lucrările care vă sunt încredinţate "construind familie" şi rămânând aproape de persoanele pe care le asistaţi, prin rugăciune, ascultare, sfat, ajutor, pentru a cultiva şi răspândi, în diferitele realităţi în care lucraţi, spiritul casei din Nazaret.

Dragi surori, vă mulţumesc pentru munca pe care o desfăşuraţi în atâtea părţi ale lumii. Vă încredinţez Domnului în rugăciune, vă încredinţez mijlocirii Maicii Domnului şi a Sfântului Iosif şi vă binecuvântez din inimă.

Mulţumesc!

După binecuvântare

Vă mulţumesc vouă tuturor, capitul bun şi continuare bună!

LEO PP. XIV

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu