© Vatican Media

Iertarea "preventivă"

"Adevărata iertare nu aşteaptă căinţa, ci se oferă cea dintâi, ca dar gratuit, chiar înainte de a fi primită". Cu aceste cuvinte, Leon al XIV-lea a comentat textul din Evanghelia lui Ioan care îl descrie pe Isus oferind pâine trădătorului Iuda. Este logica divină, atât de departe de logica umană a lui do ut des. Isus, a explicat papa, nu este inconştient de ceea ce se întâmplă, dar tocmai pentru că vede clar, ştie că "libertatea celuilalt, chiar şi atunci când este pierdut în rău, poate fi atinsă totuşi prin lumina unui gest blând". Acesta este scandalul iertării "preventive", care anticipează, cu oferta îmbrăţişării de milostivire, fără a cere nicio condiţie prealabilă.

Aşa cum s-a întâmplat cu vameşul Zaheu, care s-a căit pentru că fusese chemat şi primit de Isus, care se invitase singur în casa lui, spre marea consternare a tuturor faţă de gestul nazarineanului de a încălca tradiţiile şi convenţiile.

Cât de mult au nevoie vieţile noastre şi relaţiile noastre de această iertare. Cât de mult are nevoie lumea noastră de această iertare, care "nu este uitare, nu este slăbiciune".

Revin în minte cuvintele profetice din mesajul pentru Ziua Mondială a Păcii din 2002, pe care Ioan Paul al II-lea l-a publicat la scurt timp după atacurile teroriste din 11 septembrie asupra Statelor Unite. În timp ce toţi se gândeau la războiul "preventiv", în urma enormităţii atacului suferit, pontiful a ţinut să spună că "nu există pace fără dreptate, nu există dreptate fără iertare". "De multe ori - afirma Papa Wojtyła - m-am oprit să reflectez asupra întrebării: care este calea care duce la restabilirea deplină a ordinii morale şi sociale încălcate atât de barbar? Convingerea, la care am ajuns prin reflecţie şi prin interacţiune cu Revelaţia biblică, este că ordinea ruptă nu poate fi restaurată pe deplin decât dacă dreptatea şi iertarea sunt combinate. Pilonii adevăratei păci sunt dreptatea şi acea formă deosebită a iubirii care este iertarea". Nu numai indivizii, ci şi "familiile, grupurile, statele, însăşi comunitatea internaţională, trebuie să se deschidă iertării pentru a restabili legăturile întrerupte, pentru a depăşi situaţiile de condamnare reciprocă sterilă, pentru a învinge tentaţia de a-i exclude pe ceilalţi negându-le posibilitatea de a face apel. Capacitatea de iertare este la baza oricărui proiect pentru o societate viitoare mai dreaptă şi mai solidară".

În schimb lipsa iertării, explica tot Ioan Paul al II-lea, "în special când alimentează continuarea conflictelor, are costuri enorme pentru dezvoltarea popoarelor. Resursele sunt folosite pentru a susţine cursa înarmărilor, costurile războaielor şi consecinţele represaliilor economice. Astfel, lipsesc resursele financiare necesare pentru a produce dezvoltare, pace, dreptate. Câte dureri îndură omenirea din cauza incapacităţii de a se împăca, câte întârzieri îndură din cauza incapacităţii de a ierta! Pacea este condiţia dezvoltării, dar o adevărată pace este posibilă doar prin iertare".

Leon al XIV-lea a încheiat audienţa explicând că "fără iertare nu va fi niciodată pace!". Şi ne-a invitat la o zi de rugăciune şi post pentru pace, vineri, 22 august, pentru a implora mijlocirea Mariei, Regina păcii, şi a-i cere lui Dumnezeu pace şi dreptate pentru lumea chinuită de războaie. Pentru lumea noastră, care are atât de multă nevoie de iertare "preventivă".

Andrea Tornielli

(După L'Osservatore Romano, 20 august 2025)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu