© Vatican Media

Sfânta Clara, modernitatea unei alegeri: mesajul panoului din secolul al XIII-lea

Pe 11 august, Biserica o comemorează pe Sfânta Clara de Assisi, care, la o vârstă foarte fragedă, a fost captivată de exemplul lui Francisc şi l-a urmat, fugind din casa tatălui său. Fondatoare a clariselor, este sfânta patroană a televiziunii. La treizeci de ani după moartea sa, viaţa sa a fost narată în 1283 într-o panou pictat pentru bazilica dedicată ei în oraşul din Umbria. Sora Maria Chiara Riva: "Viaţa Clarei este în întregime orientată spre speranţă, tema Jubileului. Setea ei de împlinire atrage încă mulţi tineri."

Bazilica "Sfânta Clara" din Assisi

O cheie de lectură pentru a înţelege viaţa Clarei de Assisi, sesizând forţa explozivă şi modernitatea alegerii sale de viaţă. "Panoul Sfintei Clara", păstrat alături de rămăşiţele pământeşti ale "Micii Plante a Domnului" în bazilica omonimă din oraşul din Umbria, oferă în imagini puţine, dar semnificative, trăsăturile principale ale istoriei umane şi spirituale a unei femei speciale. La doar optsprezece ani, Clara nu a ezitat să fugă din casa părintească pentru a-l urma pe Francisc şi pe însoţitorii săi, dând astfel naştere unei forme de viaţă creştină care şi astăzi fascinează, atrage, interoghează.

O hagiografie istorisită

Mormântul Sfintei Clara la Assisi

Opera de artă, un panou dreptunghiular (276 x 163 cm), a fost executată în tempera în 1283, în timpul pontificatului Papei Martin al IV-lea, aşa cum se menţionează într-o inscripţie de la picioarele sfintei, înfăţişată în picioare în centrul compoziţiei. De fiecare parte sunt prezente opt scene hagiografice, câte patru pe fiecare parte. Prin urmare, aceasta este prima lucrare istorisită dedicată vieţii sfintei de la Assisi, pictată la doar câţiva ani după sfârşitul existenţei sale pământeşti. Scopul ei era să spună istoria acestei femei extraordinare, relatată de biografi precum Toma din Celano, oamenilor timpului ei: nu numai celor educaţi, ci şi analfabeţilor şi neştiutorilor de carte.

"Pelerinii care au venit la mormântul Sfintei Clara la doar treizeci de ani după moartea ei s-au aflat în faţa acestor imagini", explică sora Maria Chiara Riva, o clarisă săracă din Mănăstirea "Sfânta Clarea" din Milano, autoarea cărţii "Sfânta Clara, o viaţă pictată" (Edizioni Biblioteca Francescana).

Privirea speranţei

Panoul Sfintei Clara, detaliu

Intensitatea expresivă a icoanei centrale a sfintei este incredibilă, reprezentată frontal într-un stil care îmbina stilurile bizantin şi gotic care se răspândeau în Umbria la acea vreme. "Iconografia ne apare puţin distantă, dar dacă ne concentrăm asupra acelei priviri, este uşor să discernem un mesaj de speranţă. În scrierile sale, Clara nu vorbeşte explicit despre speranţă, dar viaţa ei este în întregime orientată spre speranţă: îşi exprimă faptul că este fiica unui Tată Bun. Până la sfârşit, când pe patul de moarte spune: «Binecuvântat fie Domnul, care m-a creat şi m-a privit aşa cum o mamă îşi priveşte copilul iubit»", continuă călugăriţa.

Panoul Sfintei Clara

Ca un tabernacol cu uşi

Împreună cu sora Maria Chiara Riva, contemplăm această lucrare, atribuită unui artist cunoscut sub numele de Maestrul Sfintei Clara şi împărţită în trei secţiuni de două coloane pictate cu arcade ascuţite. Schema compoziţională evocă ideea unui tabernacol cu uşi: în centru, figura Clarei apare ca şi cum ar fi o sculptură din lemn policrom, cu episoadele cheie din viaţa ei reprezentate pe laterale.

Cum se citeşte lucrarea

Pentru a urmări naraţiunea trebuie citită lucrarea în sens invers acelor de ceasornic, începând din stânga jos. "Primele cinci reprezentări se referă la primele momente din viaţa Clarei, la primele săptămâni de la începutul noua formă de viaţă", afirmă sora clarisă.

Panoul Sfintei Clara, detaliu

Duminica Floriilor şi noua viaţă a Clarei

© Vatican Media

Prima imagine înfăţişează scena din Duminica Floriilor: în timp ce toate tinerele se grăbesc spre altar pentru a lua ramura de palmier, Clara, din umilinţă, rămâne la locul ei. Episcopul de Assisi, Guido, este cel care se îndreaptă spre ea, punându-i ramura de palmier în mâini. "Este ultima dimineaţă în care Clara este încă acasă, pentru că în noaptea următoare Duminicii Floriilor, data aleasă de Francisc, îşi va părăsi casa şi se va alătura Sărăcuţului şi fraţilor la Porţiuncula". Această scenă, continuă sora Maria Chiara, este prezentă în al doilea tablou în care "Clara, însoţită de un grup de femei din nobilimea căreia îi aparţinea, li se alătură lui Francisc şi însoţitorilor săi. Un călugăr de lângă Francisc ţine o torţă în mâini".

Trecerea la viaţa franciscană

Panoul Sfintei Clara, detaliu

În a treia reprezentare, sfânta îngenunchează în actul de a-şi dezbrăca veşmintele bogate şi de a îmbrăca veşmântul călugăresc, în timp ce Sărăcuţul îi tunde părul: "Este intrarea ei în categoria penitenţilor. O trecere a vieţii transmisă prin culoarea hainelor ei. Hainele pe care le poartă Clara sunt roşii. Se poate întrezări sub mantia penitenţilor, făcută din pânză aspră. Purpuriul era o vopsea foarte scumpă, pe care numai cei mai bogaţi şi-o puteau permite. În plus, sfânta are deja o aureolă aurie pe cap: sfinţenia este deja prezentă, chiar dacă Clara încă trebuie să parcurgă calea noii sale vieţi". Pânza de altar este, de asemenea, roşie: "Ceea ce o motivează pe Clara este marea iubire a Pătimirii lui Isus". Mai mult, toţi fraţii sunt prezenţi în scenă: "Clara intră în fraternitatea franciscană".

Panoul Sfintei Clara, detaliu

Opoziţia familiei şi forţa în Euharistie

Alegerea femeii se confruntă cu opoziţia familiei sale. Unchiul ei, Monaldo, încearcă să o smulgă din Mănăstirea benedictină "San Paolo delle Abbadesse", unde Francisc o dusese temporar. Acest lucru este ilustrat în a patra secţiune, unde Clara se opune, agăţându-se de pânza de altar: "Acesta este acum punctul său de referinţă. Acolo găseşte forţa". Apoi îşi îndepărtează vălul şi îşi dezvăluie capul ras: a făcut acum o alegere definitivă şi ireversibilă.

Panoul Sfintei Clara, detaliu

Sosirea Agnezei

Refugiată în Mănăstirea "Sant'Angelo" din Panzo, i se alătură sora Agneza. Francisc îi taie şi ei părul. A cincea scenă reprezintă episodul sus, dar şi o nouă încercare a rudelor de a le scoate pe cele două din viaţa călugărească. Strategia eşuează deoarece, conform legendei, graţie rugăciunii Clarei, corpul Agnezei devine greu, iar braţul lui Monaldo devine paralizat în timp ce acesta încearcă să o lovească violent.

Panoul Sfintei Clara, detaliu

O femeie modernă

Sora Maria Chiara Riva reflectă asupra acestor scene, subliniind modernitatea Clarei şi a primelor sale însoţitoare, făcând o alegere foarte puternică pentru vremurile în care trăiau: "Din a fi bogate, din a fi nobile, au ales să devină sărace, sfidând într-un fel practicile, legile sociale, culturale şi chiar în fond religioase ale vremii. Nu era absolut deloc uşor pentru o femeie în acel context social, cultural şi politic să ia decizii autonome cu privire la propria viaţă".

Panoul Sfintei Clara, detaliu

Dinamică precum o bandă desenată

Al şasea panou, dinamic ca o bandă desenată, este singurul care are acţiunea situată în Mănăstirea "Sfântul Damian", unde Clara a trăit timp de aproximativ patruzeci de ani. Acesta ilustrează diferitele momente ale episodului în care Clara, având o singură pâine la prânz, o roagă pe călugăriţa responsabilă, Cecilia, să dea jumătate călugărilor şi să distribuie cealaltă jumătate în cincizeci de felii călugăriţelor din refectoriu. Toate sunt săturate.

Panoul Sfintei Clara, detaliu

Chipul Clarei în cel al Fecioarei Maria

Penultima scenă o prezintă pe Clara pe patul de moarte, în timp ce Regina Cerului i se apare unei călugăriţe, intrând în cameră cu un grup de fecioare şi îmbrăcând trupul sfintei într-o preţioasă pânză de aur. "Există un sentiment de îmbrăţişare între Maria şi Clara", afirmă sora Maria Chiara: "Francisc a prezentat-o pe Maria ca exemplu pentru Clara, ca punct de referinţă pentru viaţa sa. În această scenă, chipul Clarei este cu adevărat oglindit în cel al Fecioarei".

Setea de viaţă a tinerilor şi modelul Clarei

Relatarea se încheie cu o reprezentare a înmormântării, la care a participat o mulţime numeroasă şi a fost celebrată de Papa Inocenţiu al IV-lea şi de cardinalii din Curie. Încă de la început, parfumul sfinţeniei Clarei se răspândeşte şi atrage mulţimi de credincioşi. Fascinaţia sa continuă să atragă mulţi tineri şi astăzi. Cu câteva zile înainte de Jubileul dedicat lor, care a culminat pe esplanada Tor Vergata cu veghea şi Liturghia împreună cu Papa Leon al XIV-lea, sora Maria Chiara Riva ne salută cu un gând adresat generaţiilor tinere care îşi caută vocaţia: "Sfânta Clara a căutat viaţa, a căutat o viaţă în plinătate. Nu s-a mulţumit cu o viaţă pe care i-o propuseseră alţii. A voit să fie protagonista propriei sale vieţi până la capăt. Fiecare tânăr de astăzi, în pofida complexităţii unei lumi complicate, are aceeaşi sete de viaţă, de plinătate, de o viaţă autentică. Cred că Clara poate fi un exemplu şi un model şi astăzi. Este o femeie care a trăit până la capăt cu curaj, determinare şi mare seninătate".

Paolo Ondarza

(După Vatican News, 11 august 2025)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu