© Vatican Media

Niceea şi Biserica din al treilea mileniu, drumul de unitate între catolici şi ortodocşi

Pentru a comemora cea de-a 1700-a aniversare a primului Conciliu Ecumenic, "Angelicum" găzduieşte o conferinţă internaţională pentru a reflecta asupra modului în care sinodalitatea şi dialogul privind primatul pot promova comuniunea eclezială. Cardinalul Koch: "Trebuie să ne străduim împreună să găsim o dată comună pentru a sărbători Paştele, fără a genera noi tensiuni sau diviziuni în cadrul comunităţii ecumenice".

A 1700-a aniversare a Conciliului din Niceea, piatră de hotar în istoria Bisericii - aşa cum l-a definit însuşi Papa Leon al XIV-lea - ar putea deveni un moment ecumenic semnificativ dacă se va reuşi să se urmărească cu determinare obiectivele reînnoirii şi aprofundării crezului său, a revitalizării unui stil de viaţă sinodal în cadrul diferitelor Biserici şi a recuperării unei date comune pentru celebrarea Paştelui. Aşa a declarat cardinalul Kurt Koch, prefect al Dicasterului pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, în intervenţia sa de miercuri, 4 iunie 2025, după-amiază, la deschiderea conferinţei ecumenice internaţionale "Nicaea and the Church of the Third Millennium: Towards Catholic-Orthodox Unity" ["Niceea şi Biserica celui de-al treilea mileniu: Către unitatea catolico-ortodoxă"], găzduită de Universitatea Pontificală "Sfântul Toma de Aquino" până sâmbătă, 7 iunie, pentru a comemora aniversarea.

Conferinţa este organizată de Institutul de Studii Ecumenice "?cumenicum" din Angelicum şi de Asociaţia Teologică Ortodoxă Internaţională (IOTA), în colaborare cu Dicasterul pentru Promovarea Unităţii Creştinilor şi cu contribuţia a 25 de instituţii academice. Peste 250 de participanţi (ecleziastici, membri ai comisiilor de dialog, oficiali ai organismelor ecumenice, cercetători) din cele mai mari tradiţii creştine (catolică, ortodoxă, ortodoxă orientală, anglicană, luterană, reformată, baptistă). În centrul reflecţiei despre modul în care Conciliul din Niceea poate reprezenta un teren comun pentru unitatea creştinilor, despre modul în care sinodalitatea şi primatul pot promova comuniunea eclezială şi despre modul în care celebrarea comună a Paştelui poate sprijini reconcilierea între creştini.

După rugăciunea ecumenică şi salutul introductiv al rectorului universităţii, Thomas Joseph White OP, au intervenit: preşedintele IOTA, Paul L. Gavrilyuk, profesor de teologie şi filozofie la Universitatea "St. Thomas" din Minnesota (SUA); dominicanul Hyacinthe Destivelle, directorul Institutului de Studii Ecumenice din ateneul pontifical; cardinalul Kurt Koch, mitropolitul Job de Pisidia (Ihor Getcha), din Patriarhia Ecumenică de Constantinopol şi arhiepiscopul anglican Rowan Williams.

Crezul cristologic să fie reînnoit în unitatea ecumenică

Comuniunea cu Bisericile ortodoxe a fost una dintre dorinţele prioritare ale Papei Francisc, aminteşte cardinalul. Pentru Bergoglio, ecumenismul este o chestiune de credinţă, iar unitatea Bisericii trebuie recucerită prin angajare ecumenică, ce nu poate fi niciodată altceva decât unitatea în credinţa apostolică. La Conciliul din Niceea, Părinţii Conciliului (se crede că au fost 318 din cei aproximativ 1.800 de episcopi ai Bisericii antice invitaţi) au mărturisit credinţa în Isus Cristos ca Fiu de aceeaşi substanţă Tatălui şi, prin urmare, au respins conceptul unui monoteism filozofic rigid promovat de Arius. Crezul de la Niceea reprezintă, aşadar, o etapă importantă, chiar dacă încă nu este completă, pe drumul spre Marele Crez de la Constantinopol. Acceptat în unanimitate de creştinismul ortodox, catolic şi protestant, Crezul de la Niceea şi Constantinopol reprezintă, aşadar, cea mai puternică legătură ecumenică a credinţei creştine. "Prin urmare, este de dorit - afirmă cardinalul Koch - ca a 1700-a aniversare a Conciliului din Niceea să fie celebrată de întreaga creştinătate într-un spirit de ecumenism şi Crezul său cristologic să fie reînnoit în unitatea ecumenică".

Creştinii care cu greu recunosc în Isus pe Fiul lui Dumnezeu

Astăzi ne aflăm din nou într-o situaţie similară cu aceea din secolul al IV-lea, în măsura în care există o puternică renaştere a tendinţelor ariane, recunoaşte din nou cardinalul când observă că mulţi creştini sunt atraşi de figura istorică a lui Isus din Nazaret, dar întâmpină dificultăţi în a mărturisi credinţa că Isus este Fiul unicul născut al Tatălui ceresc. Problema este că "nu se poate obţine o mai mare acceptare a credinţei creştine în dialogul interreligios excluzând sau chiar respingând inima sa, adică credinţa în Treime". De fapt, dacă Isus ar fi fost numai un om care a trăit acum două mii de ani, atunci ar fi dispărut în mod iremediabil. În schimb, continuă Koch, cel care intră în contact cu omul Isus intră în contact cu însuşi Dumnezeul cel viu; de altfel, pentru a ne referi la Întrupare, se spune că Isus Cristos este "perfect în Divinitate şi perfect în umanitate" şi că în el există cele două naturi "nu amestecate, nu modificate, nu divizate şi nu separate".

Ecumenismul este ecumenism al lui Cristos

"A revitaliza mărturisirea lui Isus Cristos, a învăţa din nou să-l vedem în toată măreţia şi frumuseţea sa - subliniază prefectul din Vatican -, este o misiune urgentă a timpului nostru, care trebuie să fie întreprinsă în comuniune ecumenică". Şi aici reia mottoul ales de Papa Leon al XVI-lea "In illo uno unum", care exprimă sensul profund al ecumenismului creştin, care trebuie înţeles şi realizat ca ecumenism al lui Cristos. Aceasta este, în esenţă, ceea ce au mărturisit Părinţii Conciliului din Niceea.

Sinodalitate şi ecumenism

Crezul Conciliului din Niceea nu este doar rezultatul unei reflecţii teologice, mai precizează cardinalul Koch, ci expresia unui efort din partea episcopilor către o formulare ortodoxă şi doxologic adecvată a credinţei creştine. În această perspectivă, a fost un eveniment pe deplin sinodal şi aşa trebuie considerată şi aniversarea care se celebrează anul acesta. Sinodalitatea este, de fapt, ancorată în dialogurile ecumenice, este rodul lor şi, dacă vrea să constituie o dimensiune importantă în cadrul Bisericii Catolice, trebuie să se hrănească tocmai din experienţele şi reflecţiile teologice ale altor Biserici. Aceasta este o prioritate şi pentru Leon al XIV-lea şi a declarat asta încă de la primul său discurs după alegere. În ceea ce priveşte dialogul catolico-ortodox, afirmă Koch, documentul de bază rămâne "Consecinţele ecleziologice şi canonice ale naturii sacramentale a Bisericii: comuniune eclezială, conciliaritate şi autoritate", adoptat la adunarea plenară de la Ravenna din 2007, în care există convingerea teologică că sinodalitatea şi primatul sunt reciproc dependente şi că această interdependenţă trebuie să fie realizată la toate nivelurile Bisericii - local, regional şi universal.

Problema crucială a datei Paştelui

Cea mai semnificativă problemă pastorală tratată în cele douăzeci de canoane ale Conciliului din Niceea a fost cea referitoare la data Paştelui. Adunarea a stabilit înainte de toate că va fi celebrat în duminica următoare primei luni pline după sfârşitul anului şi că data exactă a Paştelui nu mai trebuia să fie determinată de calendarul ebraic. Odată cu introducerea calendarului gregorian în secolul al XVI-lea, Paştele este celebrat în duminica următoare primei luni pline de primăvară, obicei păstrat în Bisericile occidentale, în timp ce acelea din Orient continuă în mare parte să celebreze conform calendarului iulian. Prefectul Dicasterului pentru Promovarea Unităţii Creştinilor subliniază necesitatea de a reînnoi eforturile pentru a stabili o dată comună pentru Paşte, într-un spirit de comuniune ecumenică: "Principiul călăuzitor trebuie să fie acela de a nu provoca noi tensiuni sau diviziuni în cadrul comunităţii ecumenice". În acest mod, ar apărea o mărturie "mai credibilă" în considerarea Paştelui, nu doar cea mai veche sărbătoare, ci şi cea centrală a creştinismului.

Antonella Palermo

(După Vatican News, 4 iunie 2025)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu