© Vatican Media

Papa Leon al XIV-lea: Discurs cu ocazia comemorării cardinalului Iuliu Hossu (1885-1970) (2 iunie 2025)

Iubiţi fraţi şi surori!

Ne-am adunat astăzi în Capela Sixtină pentru a comemora, în Anul Jubiliar dedicat speranţei, un apostol al speranţei: fericitul cardinal Iuliu Hossu, episcop greco-catolic de Cluj-Gherla, păstor şi martir al credinţei în timpul persecuţiei comuniste din România. Astăzi, într-un anumit sens, el intră în această capelă, după ce Sfântul Paul al VI-lea, la 28 aprilie 1969, l-a numit cardinal in pectore, în timp ce se afla în închisoare, pentru că a rămas fidel Bisericii de Roma.

Îi salut cu bucurie pe toţi cei prezenţi: reprezentanţii Bisericii greco-catolice din România, autorităţile şi, în mod special, pe domnul Silviu Vexler, preşedintele Federaţiei Comunităţilor Ebraice din România.

Acesta este un an special dedicat cardinalului Iuliu Hossu, un simbol al fraternităţii dincolo de orice graniţă etnică sau religioasă. Procesul său de recunoaştere ca "Drept între Naţiuni", iniţiat în 2022, se bazează pe angajamentul său curajos de a sprijini şi a salva evreii din Transilvania de Nord atunci când, între 1940 şi 1944, naziştii au pus în aplicare tragicul plan de deportare a lor în lagărele de exterminare.

Asumându-şi riscuri enorme pentru sine şi pentru Biserica greco-catolică, Fericitul Hossu a întreprins numeroase acţiuni în favoarea evreilor, pentru a evita deportarea lor. În primăvara anului 1944, în timp ce se făceau pregătiri pentru ghetoizarea lor în Cluj-Napoca (în maghiară Kolozsvár) şi în alte oraşe din Transilvania, el a mobilizat clerul şi credincioşii greco-catolici, publicând la 2 aprilie 1944 o scrisoare pastorală, despre care avem mărturie prin Moshe Carmilly-Weinberger, fost rabin şef al comunităţii ebraice din Cluj-Napoca, în care a lansat un apel vibrant şi profund uman: "Apelul nostru - scria el - se adresează vouă tuturor, venerabili fraţi şi fii iubiţi, ca să-i ajutaţi pe evrei nu numai cu gândurile voastre, ci şi cu sacrificiul vostru, ştiind că astăzi nu putem îndeplini o lucrare mai nobilă decât acest ajutor creştin şi românesc, născut dintr-o caritate umană arzătoare. Prima preocupare a momentului prezent trebuie să fie această operă de ajutorare." Conform mărturiei aceluiaşi fost rabin şef, cardinalul Hossu, în anii 1940-1944, a contribuit la salvarea de la moarte a mii de evrei din nordul Transilvaniei.

Speranţa marelui păstor a fost cea a omului credincios, care ştie că porţile răului nu vor birui lucrarea lui Dumnezeu.

Viaţa sa a fost o mărturie de credinţă trăită până la capăt, în rugăciune şi dăruire faţă de aproapele. A fost un om al dialogului şi un profet al speranţei, iar Papa Francisc l-a beatificat pe 2 iunie 2019 la Blaj. Cu acea ocazie, în omilie, a citat o frază ca sinteză a vieţii sale: "Dumnezeu ne-a trimis în acest întuneric al suferinţei pentru a dărui iertarea şi a ne ruga pentru convertirea tuturor."

Aceste cuvinte exprimă esenţa spiritului martirilor: credinţă neclintită în Dumnezeu, fără ură, ci cu milostivirea care transformă suferinţa în iubire faţă de persecutori. Ele rămân şi astăzi o invitaţie profetică de a depăşi ura prin iertare şi de a trăi credinţa cu demnitate şi curaj.

Aproape de suferinţele poporului ebraic, care a culminat în drama Holocaustului, Biserica ştie bine ce înseamnă durere, marginalizare şi persecuţie. Tocmai pentru aceasta simte angajarea de a construi o societate centrată pe respectarea demnităţii umane ca exigenţă a conştiinţei.

Mesajul cardinalului Hossu este mai actual ca niciodată. Ceea ce el a făcut pentru evreii din România, acţiunile pe care le-a întreprins pentru a-l proteja pe aproapele, în pofida oricărui risc şi pericol, îl arată ca un model de om liber, curajos şi generos până la sacrificiul suprem. Iată de ce motoul său "Credinţa noastră este viaţa noastră" ar trebui să devină motoul fiecăruia dintre noi. Sper ca exemplul său, care a anticipat conţinuturile exprimate ulterior în declaraţia Nostra aetate a Conciliului Ecumenic Vatican II- a cărei a şaizecea aniversare se apropie -, precum şi prietenia voastră, să fie o lumină pentru lumea de astăzi: să spunem "nu" violenţei, oricărei violenţe, cu atât mai mult dacă este săvârşită împotriva unor persoane neajutorate şi lipsite de apărare, cum sunt copiii şi familiile!

Dumnezeu să vă binecuvânteze pe fiecare dintre voi şi pe cei dragi ai voştri!

LEO PP. XIV

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu