© Vatican Media

Papa Francisc şi islamul. Imamul Pallavicini: "Într-un timp de conflicte dramatice, am văzut în el un autentic apostol al lui Isus"

"Îmi place să-l amintesc cu binecuvântarea pe care a voit s-o dea arătându-se în Piaţa Sfântul Petru la Paşte. A fost un reprezentant al carităţii faţă de aproapele, începând de la Biserica Catolică şi de la reprezentanţii Bisericilor creştine, pentru a ajunge la toţi credincioşii şi la omenire. Asta este ceea ce, cu un pic de emoţie, mi se pare că poate să fie răspunsul care sper să onoreze marea sa, marea sa figură, marea sa operă." Sunat de agenţia SIR, cu aceste cuvinte imamul Yahya Pallavicini îl aminteşte pe Papa Francisc. Reprezentantului COREIS, Comunitatea Religioasă Islamică Italiană, i-am cerut să reparcurgă raportul dintre Papa Francisc, islam şi cei mai înalţi reprezentanţi ai comunităţilor musulmane mondiale.

Care a fost pasul cel mai important făcut de acest papă în raporturile cu fraţii musulmani?

A fost un raport istoric. Şi istoric în sensul deplin al cuvântului, pentru că acest papă a stabilit istoria cu prezenţa sa, mărturia sa şi o fraternitate între credincioşii creştini, între catolici şi musulmani. A imprimat acea deschidere pe care Sfântul Ioan Paul al II-lea a demarat-o cu celălalt moment istoric din Assisi. Papa Francisc a reactualizat acest raport cu islamul şi cu musulmanii, făcând paşi cu adevărat concreţi. De la călătoria sa în Republica Centrafricană la situaţii aş spune şi mai relevante dintr-un punct de vedere teologic cum este semnarea la Abu Dhabi, împreună cu marele imam de al-Azhar, Ahmad al-Tayyib, la documentul despre Fraternitatea umană. Nu aş vrea să uit călătoria sa în Irak la rădăcinile lui Abraham şi întâlnirea sa cu maestrul şiit Ali al-Sistani până la Indonezia cu vizita la moscheea "Istiqlal" şi întâlnirea cu imamul care acum a devenit ministrul afacerilor religioase. A călătorit în toată lumea, de la Africa la Asia, la Orientul Mijlociu, întâlnind maeştrii din islamul sunnit şi din islamul şiit. A întrupat acea fraternitate despre care a scris în documente şi chiar în enciclice, dând cel dintâi o mărturie de o valoare incomensurabilă, prin intensitate de conţinuturi şi de fapte concrete.

Ce a găsit în Papa Francisc lumea musulmană?

A găsit o mare şi nouă ocazie pentru a descoperi un reprezentant al creştinismului catolic, într-un moment de mare dezorientare şi ignoranţă şi chiar de competiţii nesăbuite sau conflicte dramatice. O ocazie pentru a recunoaşte sau a redescoperi prin figura Papei Francisc un apostol al lui Isus. Şi un reprezentant autentic al creştinătăţii cu toate declinaţiile sale, articulaţiile sale, mişcările sale, zâmbetele sale, gesturile sale, călătoriile şi întâlnirile sale, cuvintele sale. După părerea mea aceasta a fost o mare victorie spirituală.

Ce moştenire lasă astăzi Papa Francisc?

Lasă o responsabilitate escatologică. Pe mine mă impresionează mult această concomitenţă a plecării sale cu celebrarea Paştelui. Voind să fie prezent în piaţă, până la sfârşit, a voit să dea un mesaj amintindu-ne că trebuie să ne întoarcem la casa Tatălui. Aceasta este referinţa escatologică: să trăim în această lume în vederea celeilalte. Să trăim în manieră onestă, amintindu-l pe Dumnezeu, începutul şi originea, Veşnicul. Aceasta este amintirea pe care o am despre el. Întâlnindu-l şi cunoscându-l de atâtea ori, nu l-am văzut niciodată aşa ca în aceste ultime zile, îndeosebi la Paşte. Şi murind în ziua următoare, în dimineaţa de luni, este ca şi cum ar fi făcut, trăit şi realizat pe deplin viaţa sa, funcţia sa pontificală. Acestea sunt seminţele pe care trebuie să construim noul ciclu.

M. Chiara Biagioni

(După Agenţia SIR, 23 aprilie 2025)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu