Iaşi: Sensul vieţii în câteva repere, imagini şi întrebări

Miercuri, 26 martie 2025, la ora 19.00, a avut loc conferinţa "Despre sensul vieţii. Câteva repere, imagini şi întrebări" susţinută de prof. univ. dr. Ştefan Afloroaei, în Aula "Fericitul Anton Durcovici" a Catedralei "Sfânta Fecioară Maria, Regină", la iniţiativa Centrului Cultural Catolic al Diecezei Romano-Catolice din Iaşi.

Evenimentul a debutat cu salutul şi prezentarea invitatului, de către pr. Iosif Antili, coordonatorul Centrului Cultural Catolic, care a fost şi moderatorul întâlnirii.

Domnul profesor Afloroaei a plecat de la premisa că această tematică a sensului vieţii ne surprinde mereu nepregătiţi. Aceasta se prezintă ca fiind "pretenţioasă" şi de multe ori este ocolită de oameni. Totodată, domnul profesor a asigurat auditoriul că nu va oferi o definiţie asupra sensului vieţii, întrucât este cu neputinţă acest lucru. De aceea, a adăugat subtitlul "câteva repere, imagini şi întrebări" tocmai pentru a fi un sprijin în conceptualizarea subiectului despre sensul vieţii.

Sunt numeroase cazurile în care omul se lamentează că nu are un sens sau că acest sens i-ar fi străin, îi este inaccesibil, ori nu-l poate cunoaşte. Cu toate acestea, domnul profesor e de părere că orice nou proiect implementat în viaţa omului aduce cu sine o "instituire" a sensului. Făcând o amplă revistă a literaturii de specialitate şi reliefând unele dintre cele mai semnificative contribuţii filosofice, conferenţiarul a supus atenţiei auditoriului sensul întrebării despre sens. Cu siguranţă că există o multitudine de situaţii în care omul se interoghează pe sine despre viaţa sa şi despre modul în care aceasta trebuie trăită cu sens. Sunt, astfel, momente specifice ale apariţiei acestei întrebări. Fără unele pretenţii de generalizare şi cu rezervele de rigoare, conferenţiarul a precizat că momentul de răscruce este, prin excelenţă, un moment al introspecţiei personale asupra sensului.

În continuare, conferenţiarul a prezentat câteva accepţiuni ale sensului vieţii, prima dintre ele fiind aceea de "direcţie a vieţii" sau cale a vieţii, folosind imaginea călătoriei, mai apoi a evidenţiat "semnificaţia vieţii". O altă imagine sugestivă a fost cea de "simţ al vieţii", făcând trimitere la simţul gustativ al omului, aducând în discuţie ipoteza dacă viaţa are gust, dacă aduce roade şi dacă merită trăită. Cea din urmă accepţiune se referă la "capacitatea de evaluare şi judecare a vieţii", viaţa fiind privită ca o lucrare, ca o operă de artă, fiind supusă judecăţii în ceea ce priveşte prezenţa sau absenţa valorii.

Făcând trimitere la Mircea Eliade şi Constantin Noica, domnul profesor a fost de părere că există un termen mai cuprinzător în limba română pentru cuvântul "sens", şi anume, "rost", care face trimitere la faptul "rostirii", la o spusă cu sens, la ceva clar pentru ceilalţi. Pentru a identifica rostul vieţii este necesar să se facă o analiză a relaţiei trecut-prezent-viitor, foarte importantă fiind şi relaţia cu ceilalţi.

Pornind de la Descartes, domnul Afloroaei a subliniat faptul că în viaţă sunt multe drumuri, iar omul e atras de multe forme de cunoaştere, fiecare cercetare venind cu adevărul propriu. Întrebarea este dacă există o unitate a cunoaşterii. Intenţia marelui filosof era tocmai aceea de a merge pe acea cale care i-ar oferi o unitate a cunoaşterii.

Mulţi autori sunt de părere că majoritatea oamenilor se întreabă asupra sensului vieţii lor în momentele de criză, în momentele critice, când poate este prea târziu şi constată cu stupoare că viaţa lor a fost caracterizată de non-sens.

Blaise Pascal e de părere că sunt multe răspunsuri despre sensul vieţii; tot ceea ce avem de făcut este să punem în practică cel puţin unul dintre ele. Unii văd sensul în căutarea adevărului, alţii în virtute. Cert e că răspunsul trebuie dat cu însăşi viaţa noastră şi nu cu anumite concepte. Trebuie să urmăm în propria viaţă calea pe care fiecare o consideră justă. Fiecare om află la un moment dat un posibil sens care să-i călăuzească viaţa. Ajutaţi de simţul binelui, al dreptăţii, al frumuseţii, putem să dăm un răspuns mai relevant asupra senului vieţii.

Căutarea sensului vieţii implică, dincolo de multiplele aspecte, necesitatea unei introspecţii, unei căutări care să ne poarte paşii spre ceilalţi, spre alteritate. Plecând de la exemplul lui José Saramago din romanul "Toate numele", conferenţiarul a apreciat faptul că răspunsul la întrebarea despre sensul vieţii este o acţiune care necesită toată viaţa.

La sfârşitul intervenţiei domnului Afloroaei a urmat o sesiune antrenantă de întrebări care au avut menirea de a clarifica mai bine modalitatea în care omul îşi poate găsi un rost al propriei vieţi. Răspunsurile oferite de către conferenţiar au conturat mai clar ideea că sensul vieţii este întotdeauna stabilit în urma unui raport: cu ceilalţi şi cu Dumnezeu.

Întâlnirea s-a încheiat cu un cuvânt de mulţumire al pr. Iosif Antili adresat conferenţiarului şi publicului care a luat parte la acest eveniment.

Daniel Mîrţ