© Vatican Media

Pr. Pasolini (8): În ochii lui Dumnezeu, fiecare gest de iubire are o valoare infinită, cu el totul devine veşnic

În a opta meditaţie, a cărei sinteză o propunem, de la exerciţiile spirituale din Postul Mare ţinute Curiei Romane în Aula "Paul al VI-lea", predicatorul Casei Pontificale subliniază că Isus este adevărata pâine a vieţii. De fapt, Euharistia nu este numai un rit, ci o unire transformatoare cu Cristos.

Isus propune veşnicia ca un dar de primit, nu ca un bine de cucerit. Episodul tânărului bogat în Evangheliile sinoptice arată contrastul între cel care caută viaţa veşnică drept o răsplată şi invitaţia lui Cristos de a lăsa deoparte orice siguranţă pentru a-l urma. Tânărul, incapabil să se dezlipească de bogăţiile sale, pleacă trist. Atunci Petru întreabă ce vor primi cei care au lăsat toate, iar Isus promite viaţa veşnică pentru cel care se încredinţează complet lui.

Dificultatea dezlipirii se referă la toţi: ne înspăimântă să lăsăm ceea ce ne este drag, chiar dacă însăşi viaţa ne constrânge să facem asta. Isus invită să anticipăm această trecere, făcând veşnicia o realitate deja prezentă. Exemplul lui Chiara Corbella Petrillo, care a înfruntat boala cu încredere, demonstrează că se poate trăi pe deplin cu Dumnezeu deja pe acest pământ. Nu este vorba de renunţări, ci de a trăi intens, liberi de siguranţe false.

În Evanghelia după Sfântul Ioan, Isus se descrie ca păstorul care conduce oile sale la păşuni îmbelşugate. Glasul său stimulează să se iasă din ţarcurile fricii pentru a găsi viaţa adevărată. Această abundenţă se manifestă în semnul înmulţirii pâinilor: ceea ce pare insuficient, în mâinile lui Isus devine supraabundent. Totuşi, mulţimea răstălmăceşte minunea, căutând numai pâinea materială fără a percepe semnul unei hrane mai profunde.

Isus revelează că adevărata pâine a vieţii este el însuşi. A mânca trupul său şi a bea sângele său înseamnă a participa la viaţa sa şi a primi existenţa sa ca fiind a noastră. Euharistia nu este numai un rit, ci o unire transformatoare cu Cristos. Ioan, în loc de a relata instituirea ei, subliniază spălarea picioarelor, evidenţiind că adevăratul cult se manifestă în slujirea reciprocă.

Veşnicia nu este o iluzie îndepărtată, ci o realitate care se realizează în viaţa noastră, când învăţăm să oferim cu încredere chiar şi puţinul pe care-l avem. În ochii lui Dumnezeu, fiecare gest de iubire are o valoare infinită: totul poate deveni veşnic.

(După Vatican News, 13 martie 2025)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

* * *

Înregistrările video ale meditaţiilor părintelui Pasolini pot fi vizionate aici.