© Vatican Media

Pr. Pasolini (6): Botezul, nu un rit cultural, ci o viaţă care se renaşte în Dumnezeu

În a şasea meditaţie de la exerciţiile spirituale de Postul Mare ţinute Curiei Romane, în comuniune cu Papa Francisc, în Aula "Paul al VI-lea", predicatorul pontifical reflectă asupra sacramentului care deschide la viaţa creştină: implică să ne încredem în Dumnezeu şi să ne lăsăm conduşi spre orizonturi neexplorate.

Drumul mântuirii se manifestă ca o renaştere spirituală, ilustrată în Evanghelia lui Ioan prin dialogul dintre Isus şi Nicodim. Isus afirmă că pentru a vedea Împărăţia lui Dumnezeu trebuie "să ne renaştem de sus", un concept care îl descumpăneşte pe Nicodim şi care aminteşte de necesitatea unei schimbări profunde şi radicale. Această transformare nu este simplă şi adesea provoacă teamă, întrucât cere să se abandoneze certitudini şi scheme consolidate.

Isus afirmă că renaşterea are loc prin apă şi Duh, nu ca o întoarcere biologică la copilărie, ci ca o nouă deschidere la acţiunea Duhului. Mulţi se tem de schimbare şi încearcă să se agaţe de experienţe trecute, dar adevărata renaştere implică să ne încredem în Dumnezeu şi să ne lăsăm conduşi spre orizonturi neexplorate. Această trecere aminteşte Exodul lui Israel în pustiu, unde poporul se temea de moarte, dar găsea mântuire îndreptând privirea spre un semn oferit de Dumnezeu. Astăzi, semnul mântuirii este Cristos înălţat pe cruce.

Botezul reprezintă simbolul acestei vieţi noi: nu o schimbare imediată şi vizibilă, ci începutul unui drum de transformare. Totuşi, în istorie, eficacitatea botezului s-a diminuat, devenind adesea mai mult un rit cultural decât o alegere de credinţă conştientă. Asta a dus la o criză a Bisericii, în care viaţa creştină apare distantă şi abstractă pentru mulţi.

Isus invită la o alegere radicală: a pune relaţia cu el înainte oricărei alte legături, nu ca negare a afectelor, ci ca recunoaştere că numai în Dumnezeu se află adevărata viaţă. Asta comportă curajul de "a pierde propria viaţă" în sensul biologic şi psihic, pentru a o regăsi în dimensiunea veşnică.

În sfârşit, Isus foloseşte metafora naşterii pentru a explica faptul că renaşterea spirituală este o trecere dureroasă, dar necesară. Fiecare persoană este chemată să iasă din propriile "pântece" de origine pentru a primi plinătatea vieţii veşnice. Sfântul Francisc este un exemplu al celui care a abandonat orice siguranţă pentru a îmbrăţişa pe deplin viaţa nouă în Cristos.

În definitiv, adevărata renaştere nu este o iluzie, ci o realitate accesibilă pentru cel care se lasă transformat de Duh, trăind deja acum promisiunea veşniciei.

(După Vatican News, 12 martie 2025)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

* * *

Înregistrările video ale meditaţiilor părintelui Pasolini pot fi vizionate aici.