Papa Francisc: O femeie va fi în fruntea Guvernatoratului vatican

Publicăm textul integral al interviului pe care papa l-a dat duminică seară, 19 ianuarie 2025, jurnalistului Fabio Fazio pentru programul de televiziune Che tempo che fa, transmis pe canalul Nove.

Fabio Fazio

Mulţumim pentru această conversaţie cu noi. Înainte de toate, voiam să vă întreb cum este braţul?

Papa Francisc

Braţul se simte bine. Se mişcă mai bine...

Fabio Fazio

Perfect! Îmi face plăcere. Îmi face plăcere şi să încep această conversaţie a noastră într-o zi importantă, pentru că, în sfârşit, astăzi a început încetarea luptelor între Palestina şi Israel la Gaza şi, în sfârşit, au fost eliberate primele trei femei ostatice. Este o ştire foarte frumoasă!

Papa Francisc

Cu privire la încetarea luptelor, eu aş vrea să mulţumesc, să mulţumesc mult, mediatorilor: acele persoane care sunt capabile să medieze ca să se rezolve situaţiile. Mediatorii sunt buni. Mulţumesc mult pentru ceea ce au făcut. Mulţumesc!

Fabio Fazio

Sfinte Părinte, dumneavoastră astăzi la Angelus aţi exprimat încă o dată dorinţa soluţiei a două popoare şi a două state. Dumneavoastră credeţi că după aceste cincisprezece luni aşa de tragice, cu tot ceea ce s-a întâmplat de la 7 octombrie cu ostaticii şi apoi tragedia din Gaza, credeţi că există între cele două părţi această voinţă şi această posibilitate de a urmări această ipoteză?

Papa Francisc

Posibilitatea există! Cred şi că este unica soluţie. Disponibilitatea unii o au, alţii nu. Şi trebuie să convingem, trebuie să convingem cu acea retorică blândă care convinge. Pacea este superioară războiului, mereu. Mereu! Pentru a face pacea de atâtea ori se pierde ceva, dar se câştigă mai mult cu pacea... Pentru pace este nevoie de curaj!

Fabio Fazio

Sfinte Părinte, care este semnificaţia profundă a acestui Jubileu? Dumneavoastră aţi reafirmat de mai multe ori un îndemn: a reîncepe. Iată, ce înseamnă exact?

Papa Francisc

Vorbind clar, viaţa noastră este o reîncepere continuă. Ştii, în fiecare zi, se reîncepe; după o cădere, ne ridicăm şi reîncepem; după un succes, se merge înainte şi se reîncepe. Şi acesta este un lucru foarte important: a reîncepe, care înseamnă a merge. Când inima unei persoane se opreşte, se întâmplă ceea ce se întâmplă cu apa stătută: se strică, se împuţeşte. Un om trebuie să meargă mereu, aşa cum apa fluviului trebuie să meargă mereu.

Fabio Fazio

Jubileul este ocazia mai ales pentru a cere şi a obţine iertarea. Şi fiecare dintre noi ar trebui să ierte. Însă a ierta nu este uşor şi adesea, Sfinte Părinte, nu este nici uşor a ne ierta pe noi înşine...

Papa Francisc

Îmi place să cred şi să spun un lucru: Dumnezeu nu încetează niciodată să ierte. Niciodată! Noi suntem cei care încetăm să cerem iertare. Dumnezeu iartă mereu, mereu! Şi asta puneţi-vă în cap, în inimă: Dumnezeu iartă mereu! Trebuie numai să batem la uşă. Nu există păcat care să nu poată fi iertat; nu există. Pentru că Dumnezeu vrea să-i aibă pe toţi cu el, ca fii, ca fraţi între noi. Asta trebuie să învăţăm bine.

Fabio Fazio

Aceasta este o mare încurajare pe care dumneavoastră ne-o dăruiţi cu aceste cuvinte. Dumneavoastră aţi voit, între altele, că acest Jubileu să fie Jubileul Speranţei. Dumneavoastră credeţi că în lumea de astăzi lipseşte speranţa?

Papa Francisc

Un pic, un pic. De atâtea ori ne vine filozofia lui Turandot: speranţa care mereu înşală... Nu, speranţa nu înşală niciodată! Speranţa este ancora pe plajă şi noi prinşi de funie. Mereu. Speranţa nu înşală. Este virtutea mersului zilnic; este virtutea zilnică. Eu fac asta pentru că sper ceva.

Fabio Fazio

Dumneavoastră încă o dată i-aţi uimit pe toţi: în ziua Sfântului Ştefan aţi deschis personal - am văzut asta în imagini - o Poartă Sfântă în închisoarea de la Rebibbia. Este prima dată când mergeţi într-o închisoare... Şi la sfârşitul ceremoniei aţi spus, răspunzând la o întrebare, că dumneavoastră v-aţi întrebat: "De ce li s-a întâmplat lor şi nu mie? Puteam să fiu eu în locul lor". Şi aceasta este o întrebare pe care, din păcate, ne-o punem puţin şi pe care, în realitate, să ne-o punem cu toţii...

Papa Francisc

Eu am voit să fac acel lucru, pentru că îi port mereu în inimă pe cei închişi. Când eram în cealaltă dieceză în fiecare Joi Sfântă mergeam să spăl picioarele într-o închisoare; fac asta şi aici... În primul an ca papă, am mers la Rebibbia să spăl picioarele, pentru că mă înduioşează. Noi toţi avem în viaţă căderi şi o cădere te duce la alta şi apoi te poate duce la delict, să faci un lucru urât. Şi dacă noi am fost salvaţi, trebuie să mulţumim şi să mergem la ei, să le dăm încurajare, să-i însoţim în încercările lor. Cei închişi... Este unul dintre lucrurile pe care le spune Isus pentru a intra în cer: "Am fost în închisoare şi m-aţi vizitat". Nu uitaţi de cei închişi. Atâţia care sunt afară sunt mai vinovaţi decât ei. Să nu uităm.

Fabio Fazio

Dumneavoastră aţi amintit şi că Jubileul nu înseamnă a veni la Roma şi a trece prin Poarta Sfântă, ci este un pelerinaj interior. Poarta Sfântă o avem în noi, fiecare dintre noi. Aşadar, nu este turism...

Papa Francisc

Este adevărat acel lucru. Dacă tu vii la Roma şi mergi la Poarta Sfântă ca un turist, fără un simţ religios, nu foloseşte la nimic. Dar dacă tu mergi cu această Poartă Sfântă pe care o ai în tine şi prin care tu trebuie să treci, tu trebuie să te converteşti. Cuvântul este "a se converti", a schimba stilul de viaţă, cel puţin a se căi. De atâtea ori nu se poate schimba, dar există căinţa. Acest lucru este rău, acest lucru nu merge: asta schimbă inima, lent. Jubileul înseamnă a schimba inima, a o face mai umană, mai aproape de inima Domnului. A lăsa ca Domnul să ni-l dea pe Duhul Sfânt şi să ne schimbe inima.

Fabio Fazio

În urmă cu câteva zile, la 14 ianuarie mai exact, în toată lumea a apărut o autobiografie a dumneavoastră. O autobiografie care se intitulează Speră, eu o am aici cu mine, scrisă cu Carlo Musso şi editorul este Mondadori. Am citit că, într-un prim moment, dumneavoastră v-aţi gândit ca ea să apară postumă: Ce anume v-a determinat să vă schimbaţi ideea, Sfinte Părinte?

Papa Francisc

În ultimele timpuri, în ultimul an, au apărut două autobiografii: una făcută de Carlo Musso, aceasta; şi cealaltă făcută de Fabio Marchese Ragona. Cealaltă ia unele momente din viaţa mea: persecuţia împotriva evreilor, Turnurile gemene, mersul pe lună... Iată, cum am trăit eu aceste lucruri. Este autobiografică. Cea a lui Carlo Musso este clasică, în sensul că ia de la început până la sfârşit relatările vieţii, chiar şi unele mai mici, dar care dau sens modului în care sunt eu. Lucrarea lui Carlo Musso a fost foarte, foarte delicată... Şi apoi trebuiau s-o facă postumă... Nu ştiu, au crezut că era mai bine s-o facă aşa şi eu îi las să facă... Dar ambele sunt importante!

Fabio Fazio

Eu aş vrea să spun un lucru publicului... Eu am avut plăcerea s-o citesc şi m-a emoţionat mult, pentru că nu este, Sfinte Părinte, autobiografia unui papă, ci este autobiografia unui om care a devenit papă; a unui om care, însă, a reuşit să dea un sens profund tuturor acţiunilor zilnice, la tot ceea ce i s-a întâmplat în viaţa sa, o viaţă de altfel care a avut momente foarte dificile, ale familiei sale, istoria de emigraţie care a cunoscut şi mari dificultăţi, un tânăr care a mers la şcoală, care chiar a participat la o ceartă; este relatarea unui tânăr care a fost atras de tinere; care a jucat fotbal, chiar dacă nu era foarte puternic din ceea ce am înţeles, care însă mergea cu tatăl pentru a vedea meciurile lui San Lorenzo şi, apoi, la întoarcere, mânca pizza într-un soi de rit familial... O autobiografie în care dumneavoastră relataţi glume. Este relatarea unei familii care v-a iubit mult, este relatarea unui tânăr care a lucrat şi care, la un anumit punct, a simţit chemarea... M-a emoţionat în mod sincer, pentru că este relatarea unui papă care îi cunoaşte profund pe oameni şi care a mers toată viaţa în mijlocul oamenilor. Şi pentru aceasta vă mulţumesc din inimă, cu tot afectul pe care-l ştiţi...

Papa Francisc

Mulţumesc.

Fabio Fazio

Dar cearta aceea pentru ce anume era, vă amintiţi Sfinte Părinte?

Papa Francisc

După şcoală, treburi de copii: unul a spus un lucru altuia; ne-am certat un pic şi apoi totul s-a terminat.

Fabio Fazio

Însă după aceea aţi mers să-l vizitaţi şi i-aţi cerut scuze şi aţi devenit foarte prieteni în cursul vieţii...

Papa Francisc

Da, da! Este un lucru curios: el, la sfârşit, s-a convertit la protestantism; a devenit pastor. Şi ne-am văzut de atâtea ori şi ne-am rugat împreună. Apoi a murit...

Fabio Fazio

Însă aţi devenit prieteni între timp... În schimb, auziţi, de vreme ce am înţeles că sunteţi foarte fan al San Lorenzo, în care spuneţi că există cineva care vă informează zilnic despre mersul echipei dumneavoastră: Peste puţin timp începe campionatul, cum este San Lorenzo anul acesta?

Papa Francisc

Zilnic nu. Dar am informaţii...

Fabio Fazio

Şi anul acesta cum este? Este puternică San Lorenzo?

Papa Francisc

Nu-mi este clar cum merge.

Fabio Fazio

Şi atunci vă vor informa. Sfinte Părinte, familia dumneavoastră este o familie de migranţi, plecaţi din Piemont, aşa cum ştim toţi, spre Argentina, cu toate suferinţele şi dificultăţile enorme pe care le-a comportat. Îmi place să amintesc celor care ne ascultă că din Italia au emigrat zeci de milioane de persoane în secolul trecut: zeci de milioane... Dumneavoastră încontinuu amintiţi cu forţă responsabilităţile noastre individuale, precum şi cele colective, faţă de migranţi în această lume care pare că a uitat compasiunea...

Papa Francisc

Patru lucruri care trebuie făcute cu migrantul: migrantul trebuie primit, însoţit, promovat şi integrat. Este experienţa noastră argentiniană, o ţară de migranţi: avem această experienţă de integrare. La noi este italianul, spaniolul, galiţianul şi apoi ucraineanul, rusul... Dar toţi integraţi. Toţi integraţi! Este o ţară de integrare. Dacă migrantul nu este integrat, este o problemă. Trebuie să facă patria împreună cu ceilalţi. Primit, însoţit, promovat şi integrat: aşa trebuie făcut cu migrantul.

Fabio Fazio

Patru paşi fundamentali. Dumneavoastră scrieţi că imigraţia şi războiul sunt două feţe ale aceleiaşi medalii şi că săracilor de astăzi nu li se iartă nici măcar însăşi sărăcia lor. Sunt cuvinte care m-au emoţionat profund, dar mă tem că sunt foarte adevărate...

Papa Francisc

Da. Astăzi sărăcia este mare. Gândiţi-vă la un lucru: mi-au explicat, cei care înţeleg aceste lucruri, că dacă timp de un an nu s-ar fabrica armele, ar fi rezolvată problema sărăciei şi a foamei. În loc de arme, a da de mâncare. Foamea în lume este mare. Este mare! Copiii cărora le este foame sunt atâţia şi trebuie să ne gândim la asta.

Fabio Fazio

Între altele suntem la aproape trei ani de începutul invadării Ucrainei, Sfinte Părinte. Dumneavoastră aţi spus asta şi în carte sunteţi foarte dur împotriva fabricanţilor de arme şi împotriva războiului care, de altfel - reafirmaţi asta încontinuu -, este o nebunie!

Papa Francisc

Este adevărat acest lucru: este adevărat! Este adevărat câştigul pe care îl dau fabricile de arme este mare. Dar unde te duc toate acestea? La distrugere! Şi lumea îndură foamea. Trebuie să ne gândim la asta. Războiul mereu - mereu! - este o înfrângere şi trebuie să ne spunem asta. Războiul este o înfrângere! Priveşte la ceea ce se întâmplă în Ucraina, priveşte Palestina, Israelul: cum distrug lucrurile. Este trist!

Fabio Fazio

Însă cu privire la migranţi, Sfinte Părinte, pare că politica mai mult decât altceva caută soluţii mai mult pentru a respinge decât pentru a primi. Mari dezbateri despre cum să facem să-i ţinem departe, nu cum să facem pentru a-i primi. Despre asta dumneavoastră aţi fost foarte clar şi foarte sever.

Papa Francisc

Există, de exemplu, unele probleme. Italia, în acest moment, are o vârstă medie de 46 de ani. Gândiţi-vă! 46. Nu face copii. Să-i lase pe migranţi să intre! În schimb, de exemplu, în Albania, cred că vârsta medie este 23. 46 Italia. Spania mai mult. Trebuie să rezolve această problemă. Dacă nu face copii, să-i lase pe migranţi să intre. Acesta este un lucru care trebuie rezolvat. Trebuie rezolvat mai ales în sud.

Fabio Fazio

Este o realitate obiectivă, desigur. În fiecare zi, între altele, există istorii teribile de naufragii, de disperare... în urmă cu câteva zile, la 17 ianuarie, a apărut în La Stampa un articol scris de capelanul navei Mediterranea pe care noi l-am şi avut oaspete aici în transmisiune, părintele Mattia Ferrari. A relatat istoria teribilă a unei tinere etiopiene torturate în Libia şi ţinută sclavă de călăi care după aceea trimiteau înregistrările video la casa familiei acestei tinere şi au cerut şase mii de euro pentru a o elibera. Iată, această istorie, când am citit-o, mi-am spus: "Eh, ar trebui să fie suficient acest lucru pentru a redesena priorităţile lumii, şi în schimb, of, întoarcem pagina şi mergem înainte.

Papa Francisc

Părintele Mattia este bun. Este un tânăr bun care lucrează bine. Deja a reuşit - cred - l-am auzit la telefon - să plătească şi să elibereze acea doamnă. Este deja aproape sigur.

Fabio Fazio

Aceasta este o mare ştire. Aceasta este o ştire foarte frumoasă.

Papa Francisc

Vreau să spun asta. Părintele Mattia lucrează şi se roagă. Şi pentru a face această muncă este nevoie de rugăciune. Acest lucru este foarte important.

Fabio Fazio

Vorbeam despre arme. Un an fără arme ar rezolva foamea în lume. În schimb, lumea, înşelându-se că ar construi siguranţă mai mare, vrea să mărească cheltuielile militare. Mâine va fi preluarea conducerii de preşedintele Trump, care deja a anunţat că în două zile vrea să înceapă programul său de expulzare a imigraţilor iregulari din Statele Unite. Voiam să vă întreb dacă v-aţi auzit deja, dacă aţi vorbit despre asta.

Papa Francisc

Nu. Nu ne-am auzit. El a venit o dată aici, când era preşedinte cealaltă dată, dar nu ne-am auzit. Însă acest lucru, dacă este adevărat, va fi o nenorocire, pentru că îi face pe sărmanii nenorociţi care nu au nimic să plătească acest cont al dezechilibrului. Nu merge! Aşa nu se rezolvă lucrurile. Aşa nu se rezolvă.

Fabio Fazio

În carte [Speră] dumneavoastră revelaţi că plângeţi adesea pentru suferinţele celorlalţi, ca şi cum plânsul ar fi o formă de rugăciune - mi s-a părut -, îndeosebi pentru război. Aţi publicat o fotografie care v-a impresionat mult şi pe care adesea dumneavoastră o distribuiţi. Este o fotografie a unui copil în coadă la Nagasaki care ţine în rucsac pe frăţiorul mort din cauza radiaţiilor. El este la coadă pentru a aştepta momentul în care poate să-l înmormânteze pe frăţior. Este o fotografie din Nagasaki, dar este o fotografie care, din păcate, ar putea să fie făcută în această dimineaţă. Nu s-a schimbat cine ştie ce.

Papa Francisc

Aşa este. Asta îmi spune mult. Eu distribui acea fotografie. Când scriu o scrisoare, o pun înăuntru pe aceea, pentru ca oamenii să-şi dea seama că războiul mereu, mereu, este o înfrângere.

Fabio Fazio

În acelaşi timp, dumneavoastră ne invitaţi însă să rezistăm şi să nu cedăm în faţa celor care vor să ne facă să credem că războiul este inevitabil şi că este inevitabil să trăim împotriva celorlalţi.

Papa Francisc

Da, nu este inevitabil. Negocierile sunt atât de importante. În faţa unei crize, cum am spus şi înainte, a căuta mediatorii care să faciliteze negocierile pentru a face o pace. Uneori, nu întotdeauna, este o pace foarte comodă pentru noi, dar pacea este superioară mereu războiului, mereu. A favoriza negocierile internaţionale care să ne ajute să evităm războiul, mereu. Pentru că mereu războiul, să nu uităm asta, este o înfrângere, că ne place sau nu ne place.

Fabio Fazio

Aş vrea să mă întorc la carte, Sfinte Părinte, pentru că se înţelege că legătura familiei dumneavoastră cu Italia a fost mereu foarte puternică. Familia, aşa cum am spus, venea din Piemont şi din Liguria şi acest raport era ţinut viu de cinematografie, cu filmele lui Fellini şi De Sica, dar şi de muzică. Dumneavoastră spuneţi că aţi învăţat pe de rost O' sole mio şi că vă plăcea mult Parole, parole a lui Mina şi Zingara a lui Iva Zanicchi. Aşa este?

Papa Francisc

Părinţii ne-au dus să vedem toate filmele de după război: Magnani, Fabrizi... toate. Copii fiind, ne duceau să vedem asta. Apoi, ne-au făcut să auzim prin radio, în acel timp, cântecele lui Carlo Buti, acel fascist care a mers în Argentina... Dar cânta bine. Toate cântecele lui Carlo Buti, canţonetele italiene pe care noi le cântam între noi. Noi am avut o educaţie italiană în acest sens. Precum şi cu opera. Sâmbăta la două după-amiază radioul statal transmitea operă. Şi mama se aşeza cu noi şi ne explica opera. Eu îmi amintesc odată că în Otello spunea: "Fiţi atenţi: acum îl omoară". "Acum face asta, face alta...". A fost o cultură muzicală şi cinematografică pe care părinţii ne-au dat-o mereu.

Fabio Fazio

Există în carte şi o fotografie a dumneavoastră care vă arată la Carnaval cu mască...

Papa Francisc

Da! Eu sunt cel mai mare, cel îmbrăcat ca tirolez. Celălalt este al doilea frate al meu... şi tata în spate. Este o fotografie frumoasă.

Fabio Fazio

În biografia dumneavoastră vorbiţi mult şi despre providenţă, nu numai datorită pasiunii pentru Manzoni şi pentru Logodnicii, dar dumneavoastră spuneţi pentru că aţi simţit de mai multe ori puterea providenţei. Noi adesea, Sfinte Părinte, avem faţă de providenţă o atitudine pasivă. Pentru noi providenţa este: "Ei bine, cineva se va gândi, cineva se va ocupa". Şi, în schimb, ce este mai exact providenţa? Ce raport are providenţa cu liberul nostru arbitru?

Papa Francisc

Providenţa este mâna paternă a lui Dumnezeu care te însoţeşte în viaţă. El ne ia de mână, mereu. Noi probabil că nu ne dăm seama de asta, dar el ne ia de mână şi ne duce înainte. Mereu te duce înainte.

Fabio Fazio

Şi raportul cu liberul arbitru? Cât putem face noi înşine faţă de providenţă?

Papa Francisc

Liberul arbitru este pentru mine recunoaşterea cea mai mare pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Dumnezeu te învaţă lucrurile, dar te vrea liber. Total liber.

Fabio Fazio

Libertatea uneori poate fi o mare povară...

Papa Francisc

O mare povară. Dar noi avem posibilitatea iertării. Tu greşeşti şi el te iartă. El nu încetează niciodată să ierte. Ne însoţeşte luându-ne de mână, mereu.

Fabio Fazio

În cartea dumneavoastră sunt apoi pagini sfâşietoare despre ceea ce s-a întâmplat în Argentina sub dictatura lui Videla: treizeci de mii de desaparecidos, torturi, violenţe de tot felul, disperarea mamelor din Plaza de Mayo şi angajarea dumneavoastră pe a încerca să-i salvaţi pe cei pe care aţi putut să-i salvaţi cu riscuri mari. Au fost prieteni ai dumneavoastră ucişi în mod atroce. Şi această relatare se leagă cu ceea ce spuneam înainte despre război. În timp ce citeam, mi-a venit să vă întreb: Dumneavoastră credeţi că natura umană este bună sau rea?

Papa Francisc

Este bună. Are capacitatea de a merge înainte. Dumnezeu a făcut-o bună. Geneza spune: "Dumnezeu a văzut că toate erau bune". Este bună. Să ne gândim la istoria lui Cain: este bună, dar liberă. Este capabilă să facă rău, când patimile te duc împotriva armoniei. Păcatul cel mai mare mereu este împotriva armoniei, armonia pe care o face Duhul Sfânt. Cain strică armonia cu fratele. Turnul Babel strică armonia între oameni. Când se strică armonia, lucrul este urât.

Fabio Fazio

Sfinte Părinte, în carte dumneavoastră relataţi un lucru pe care toţi am fi voit să ştim: cum a avut loc alegerea dumneavoastră la scaunul pontifical. Dumneavoastră destăinuiţi că în timp ce pentru prima dată ca papă mergeaţi la balconul de la "Sfântul Petru" pentru a saluta toată lumea, v-aţi împiedicat.

Papa Francisc

Este adevărat! A fost prima împiedicare a papei. Da, am mers să-l salut pe cardinalul Dias care era în scaunul cu rotile şi nu am văzut treapta şi m-am împiedicat. Papa "infailibilul" a început cu un lucru greşit: s-a împiedicat. Este curios!

Fabio Fazio

Această carte Speră este o carte în care se regăseşte şi tot umorul şi spiritul Papei Francisc. Dumneavoastră relataţi şi glume în carte. Una se referă la dumneavoastră. Gluma este aceasta. Este Papa Francisc care merge în vizită în străinătate. Merg să-l ia cu o maşină foarte frumoasă şi el îl întreabă la un moment dat pe şofer: "Mă lăsaţi să conduc?" - "Nu pot, Sfinte Părinte, nu pot să vă las să conduceţi" - "Dar este atâta timp de când nu am condus, aş vrea să conduc un pic... puţin, puţin." - "Nu, nu. Absolut nu pot." Însă Papa Francisc, ştim asta, din fericire este tenace şi atunci îl convinge şi conduce. Numai că după foarte puţin timp o patrulă îl opreşte. Atunci poliţistul, îi spune să coboare geamul, îl vede, nu ştie ce să facă. Sună la centrală şi spune: "Eu am oprit o persoană foarte importantă" - "Şi cine este? Primarul?" - "Nu, nu, mai mult, mai mult!" - "Dar cine este? Preşedintele Republicii?" - "Nu, nu! Mai mult, mai mult!" - "Dar cine este?" - "Nu ştiu! Ştiu numai că papa este şoferul!" Este foarte frumoasă.

Papa Francisc

Glumele sunt un lucru foarte frumos al vieţii. O persoană care nu ştie să râdă cu glumele, îi lipseşte ceva. Îi lipseşte simţul umorului. Şi acest lucru vreau să-l subliniez. Noi avem nevoie de simţul umorului. Există o rugăciune frumoasă a Sfântul Thomas Morus unde se cere acel simţ al umorului, a avea acea capacitate de a râde de sine însuşi şi de alţii. Asta îţi face inima largă, mare. Nu uitaţi: simţul umorului.

Fabio Fazio

Sfinte Părinte, cu puţine zile în urmă, dumneavoastră aţi numit-o pe sora Simona Brambilla ca prima femeie prefect al unui Dicaster din Vatican. Deja în trecut Sfântul Ioan Paul al II-lea a dedicat o scrisoare importantă, Mulieris dignitatem, despre rolul femeii în Biserică. Dumneavoastră ce rol vă imaginaţi pentru femeie în Biserica din viitor?

Papa Francisc

Dar şi din prezent. Munca femeilor în curii este un lucru care a mers lent şi s-a înţeles bine. Acum avem multe. De exemplu, pentru a-i alege pe episcopi: în Comisie sunt trei femei care îi aleg pe noii episcopi. În Guvernatorat, vice-guvernatoarea, care va deveni guvernatoare în martie, este o soră. În Dicasterul pentru Economie o vice este o soră care are două doctorate. Femeile ştiu să facă mai bine decât noi. Odată am avut în faţa mea pe preşedinta Comisiei Europene, Ursula Von der Leyen, mamă a şapte copii. Şi i-am spus: "Dar, doamnă, cum aţi reuşit să rezolvaţi această problemă, problema timpului?". Şi ea a răspuns: "Aşa cum fac mamele". Femeile ştiu să gestioneze mai bine decât noi. Şi cum spunea acel cinic, era o altă realitate, din ziua paradisului pământesc comandă ele.

Fabio Fazio

Sfinte Părinte, există în carte un pasaj pe care l-am considerat foarte frumos care face parte din "todos, todos, todos" pe care dumneavoastră l-aţi reafirmat de atâtea ori. Un pasaj în care dumneavoastră amintiţi de prima dată când un grup de transsexuali a venit în Vatican. Spuneţi că au plecat emoţionate, pentru că dumneavoastră aţi dat mâna cu ele, aţi dat o sărutare, aşadar, aţi fost aproape.

Papa Francisc

Apropiere! Acela este cuvântul. Apropiere de toţi. Toţi. Dar vreau să amintesc asta. Păcatele cele mai grave sunt cele care au mai multă "angelicalitate". Păcatele trupului au mai puţină "angelicalitate". Păcatele de lăcomie, păcatele sexuale au mai puţină "angelicalitate". În schimb, a nu avea grijă de tata şi de mama, minciunile, înşelătoriile... acestea au atâta "angelicalitate". Trebuie să fim respectuoşi şi să nu putem totul în păcatele trupului. Pe mine mă dezgustă când unii în spovadă caută mereu acel lucru. Păcatele trupului au mai puţină "angelicalitate", dar celelalte să nu se uite. Este atât de urât a nu avea grijă de tata şi de mama, atât de urât. Au mai multă "angelicalitate". Aceasta este cheia pentru a înţelege un păcat grav.

Fabio Fazio

Este un lucru minunat cel pe care l-aţi spus, Papa Francisc! Între altele, acţiunile pentru un creştin sunt cu adevărat indigoul propriei credinţe; sunt acţiunile care contează, ceea ce facem pentru ceilalţi...

Papa Francisc

Da! Şi a avea mereu cele trei limbaje: cel al minţii, cel al inimii şi cel al mâinilor. A gândi bine, a simţi bine şi a face binele. Cele trei limbaje, este foarte important...

Fabio Fazio

Dumneavoastră sunteţi foarte clar şi faţă de tineri, de copii şi de abuzuri, şi acum câteva zile aţi vorbit despre asta. În autobiografie, despre scandalurile de pedofilie în interiorul Bisericii, dumneavoastră spuneţi - şi uitaţi că este un pasaj foarte puternic, chiar nu este nicio reticenţă a Papei Francisc -: "Ajunge! Se stă mereu de partea victimelor! Denunţaţi. Abuzurile sexuale sunt o ruşine!". Şi papa este foarte clar cu privire la acest punct. Pot să vă întreb dacă această poziţie a dumneavoastră acum este consolidată în sfârşit şi în interiorul Bisericii?

Papa Francisc

Asta, se merge înainte. Acest lucru pe care eu l-am primit deja pe cale acum se consolidează bine. Mulţumire fie lui Dumnezeu! Însă abuzurile sunt un rău foarte mare. Gândiţi-vă că 40% mai mult sau mai puţin sunt în familie, în cartier. Copiii, copilele sunt mereu în pericol să fie abuzaţi. Şi trebuie să luptăm cu privire la asta. Trebuie să luptăm mult!

Fabio Fazio

Mulţumim, Papa Francisc. Între altele există o altă mare provocare care se referă la ziua de astăzi: suferinţa foarte gravă care creşte în rândul tinerilor. Odată am vorbit despre asta cu fondatoarea lui "Noi Orizonturi", Chiara Amirante, şi ne-a dat câteva date teribile: 50% dintre tineri îndură intimidarea; a fost o creştere cu 75% a sinuciderilor; 20% suferă de sănătate mintală; şi cresc dependenţele. Iată, după părerea dumneavoastră, există răspunsuri concrete care se pot da acestei suferinţe, care mai ales creşte în rândul tinerilor, în societatea noastră?

Papa Francisc

Există, există. Există răspunsuri şi înainte de toate este a fi aproape şi a însoţi. A fi aproape şi a însoţi. Tinerii au forţă, pot să reacţioneze bine. Trebuie să fim aproape şi să însoţim. A nu uita asta: apropierea şi a merge prinşi de mână pe drumul vieţii.

Fabio Fazio

Voiam să mă întorc, înainte de a vă saluta, la Jubileu, Sfinte Părinte. Dacă spun bine: în evanghelie, Isus menţionează blasfemia împotriva Duhului Sfânt ca unicul păcat care nu va fi iertat. Iată, pentru dumneavoastră este un păcat de neiertat?

Papa Francisc

Nu! Şi Isus spune asta pentru a face să se înţeleagă cum este un lucru urât, blasfemia împotriva Duhului. Dar dacă tu, după ce ai rostit blasfemie împotriva Duhului, ceri iertare Domnului, Domnul iartă mereu. Însă este modul de a spune că blasfemia împotriva Duhului este apostazia probabil cea mai mare, cea mai mare care ni se poate întâmpla. Şi trebuie să-l păstrăm pe Duhul. Un cuvânt care vine din primele secole: a păstra Duhul care este înăuntrul nostru. Duhul Sfânt este cel care ne duce înainte.

Fabio Fazio

Sfinte Părinte, încă un lucru voiam să vă întreb: peste câteva zile - la 27 ianuarie - va fi ziua amintirii; se vor aminti cei optzeci de ani de la eliberarea din Auschwitz, mai exact, şi toată lumea va aminti cea mai mare tragedie dintotdeauna. Pot să vă întreb care este sentimentul dumneavoastră în această privinţă?

Papa Francisc

Un sentiment de milă şi de ruşine: milă, pentru că trebuie să ne deschidem la acea dramă; şi ruşine, pentru că noi oamenii am fost capabili să facem acel lucru. Eu îmi amintesc când am mers la Auschwitz: m-am aşezat, înainte de a intra, în faţa spânzurătorii unde au fost asasinaţi atâţia, atâţia, atâţia... Şi am privit acea spânzurătoare: ce a făcut... Şi apoi când tu intri acolo, acele cuvinte "Arbeit macht frei"; "Arbeit macht frei"... Dar ce muncă? Munca acolo înăuntru, de sclavi? Apoi am vizitat câteva celule, m-am rugat. Şi am văzut câteva imagini ale timpului, despre modul în care îi ucideau pe prizonieri: a fost o ruşine umană! Şi o durere umană... Trebuie să auzim aceste istorii. Şi aici, la Roma, am un raport cu o mare doamnă, 92 de ani, Edith Bruck, o poetă maghiară... Bravă, bravă! Este o doamnă bravă care ne poate spune atâtea lucruri, atâtea lucruri. Şi această doamnă merge în şcoli, la 92 de ani, pentru a explica tinerilor drama aceea. Ar fi frumos dacă dumneavoastră aţi intervieva-o, pe Edith Bruck...

Fabio Fazio

Aşadar, dau o ştire tuturor: doamna Bruck va fi cu noi duminica viitoare... a fost deja invitată şi vine la noi duminica viitoare pentru a aminti tocmai Ziua Memoriei. Sfinte Părinte, care este primul lucru la care v-aţi gândit când v-au numit pe dumneavoastră papă, când s-a ajuns la cvorum şi v-a revenit dumneavoastră? Care a fost primul gând al dumneavoastră?

Papa Francisc

Sunt nebuni! Dar facă-se ceea ce vrea Dumnezeu...

Fabio Fazio

Pentru a încheia, Sfinte Părinte, acceptaţi cu adevărat îmbrăţişarea noastră, a tuturor, şi mulţumirea noastră. Dumneavoastră, aş întreba, dacă vreţi, în acest an jubiliar să vă adresaţi direct tuturor celor care vă ascultă prin televiziune şi să le spuneţi ceea ce credeţi...

Papa Francisc

Fraţilor, surorilor, anul jubiliar este pentru a deschide inima. Nu lăsaţi să treacă această oportunitate. Înainte şi curaj. Şi nu pierdeţi simţul umorului. Mulţumesc!

Fabio Fazio

Mulţumim, Sfinte Părinte! Eu vă amintesc Speră, biografia Papei Francisc, şi în numele tuturor: mulţumim pentru această întâlnire de neuitat, cu mult mult afect. Papa Francisc, mulţumim! Mulţumim, Sfinte Părinte! Mulţumim din inimă.

(După Vatican News, 19 ianuarie 2025)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu