Torino: Misiuni populare

"Unde căutăm şi unde putem afla speranţa?" Speranţa, una dintre cele trei virtuţi teologale împreună cu credinţa şi iubirea, a fost tema principală a celor trei zile de misiuni populare propuse de părintele Iulian Budău, SJ, la Biserica "Madonna del Carmine" din Torino în perioada 20-22 decembrie 2024, ca pregătire intensă în perioada Adventului.

Într-o societate din ce în ce mai încătuşată de consumism, în vârtejul gonirii după cadourile materiale care oferă o bucurie efemeră, cu conştiinţa asumării marelui "miracol al portofelului gol" iată că suntem puşi - din fericire - şi în faţa unei alte alegeri: aceea de a ne opri un pic, de a ne trage sufletul "acasă", în biserică, între braţele primitoare ale Tatălui, conduşi de acea tensiune care ne atrage către veşnicie, cu atât mai mult atunci când el ne vorbeşte şi ne învaţă prin cuvinte simple şi învăţături semnificative, ca şi cum am sta la taclale la o ceaşcă de ceai.

Căci da, cele trei etape ale zilelor de misiune au fost ca trei întâlniri în faţa unei căni calde de ceai, un ceai care întăreşte, care învigorează, care aduce speranţa naşterii Mântuitorului, un ceai în companie, cu prieteni, cu îndrumători, în uniune şi comuniune, tocmai în această perioadă a iernii, a frigului, când sufletul amorţit încearcă să se pregătească pentru venirea primăverii, a căldurii. O primăvară a sufletului pe care doar pruncuşorul Isus ne-o poate aduce, ca un ghiocel care încearcă să străpungă gheaţa sufletului nostru, să topească zăpezile bătătorite care s-au aşezat, rând pe rând, pe inimile noastre.

Parcursul propus de către părintele Iulian Budău a subliniat cele trei teme fundamentale extrase din Scrisoarea Sfântului Părinte Papa Francisc cu ocazia Jubileului 2025: răbdarea, iertarea şi iubirea se împletesc pentru a oferi un suport speranţei, ca formă de realism interior bazat pe credinţă, nu doar o speranţă înţeleasă ca şi naivitate, optimism, evadare din realitate, adormire sau gândire pozitivă.

Răbdarea trebuie să fie la baza discernământului nostru: societatea de astăzi a pierdut contactul cu Dumnezeu şi datorită pierderii contactului cu natura; noi astăzi "împingem" creşterea, dorim să avem totul imediat la un click distanţă, în acest "secol al singurătăţii", unde cea mai mare boală este "lipsa de sens" pe care mulţi o trăiesc. Şi totuşi răbdarea trebuie să fie cultivată după legea naturii: doar aşa vom reuşi să creştem cu adevărat. Suntem trimişi pe lume cu un dar, al propriilor talanţi, şi cu un sens: acela de a folosi în slujba celorlalţi aceşti talanţi cu pace şi bucurie.

Iertarea este o altă faţă a speranţei: Iertarea lui Dumnezeu, care se reflectă în iubirea sa faţă de noi, Iertarea aproapelui (să ne amintim că toate persoanele cărora le purtăm ranchiună le cărăm în spate, ranchiuna fiind cel mai mare duşman al sănătăţii fizice şi mentale) şi nu în ultimul rând iertarea propriei persoane.

Odată ce am reuşit să aplicăm aceste trei iertări în viaţa noastră, nu ne rămâne decât să ne bucurăm şi să trăim prin şi cu Iubire. O iubire care poate şi trebuie să fie exprimată printr-un zâmbet, o îmbrăţişare, o îmbărbătare prin mijlocirea Duhului Sfânt. Noi înşine putem şi trebuie să devenim semne de speranţă pentru ceilalţi.

Părintele Iulian Budău ni l-a prezentat pe Fericitul Vladimir Ghika ca fiind un profesor al speranţei, cel care se hrănea în puşcărie cu "ceaiul din şapte ierburi": mulţumirea, gândirea dreaptă, amintirea păcatelor, gândul la suferinţa lui Isus, ideea că suferinţa ne purifică, ideea că suferinţa nu ne poate dărâma şi Speranţa.

Îi mulţumim părintelui Iulian Budău pentru aceste învăţături; totodată comunitatea din Torino doreşte să îi mulţumească Preasfinţitului Petru Sescu pentru prezenţa Excelenţei Sale în mijlocul nostru chiar la începutul zilelor de misiune, vineri, 20 decembrie: o prezenţă care ne face să ne simţim mai aproape de casă.

Liturghia de duminică, 22 decembrie, a fost de-asemenea un moment de bucurie a sufletului: corul "Artemusica" a fost din nou prezent în mijlocul comunităţii noastre, iar muzica ne-a înălţat inimile şi sufletele către Dumnezeu, făcând ca aşteptarea Mântuitorului, al lui Emanuel, să fie presărată şi de frumuseţea autentică a muzicii corale. O mare bucurie a fost aceea de a-l avea împreună cu noi pe consulul României la Torino, dl. Cosmin Dumitrescu, atât la Sfânta Liturghie, cât şi la concertul de Crăciun şi la agapa frăţească ce a urmat.

Comunitatea românească din Torino împreună cu părintele paroh Iulian Herciu urează românilor de acasă şi de pretutindeni sărbători binecuvântate, pline de speranţă, de răbdare, de iertare, de iubire, căci, aşa cum spune şi Sfântul Părinte Papa Francisc: "Sunt iubit, deci exist! Şi voi exista întotdeauna în iubirea care nu trădează"

Crăciun fericit!

Tatiana Ghiurca

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 20-22 decembrie: Torino: Misiuni populare. Foto: Mihai Bursuc