Oneşti: Zi de reculegere la sanctuar ca pregătire pentru solemnitatea Naşterii Domnului

Sâmbătă, 21 decembrie 2024, Sanctuarul Diecezan "Fericitul Ieremia Valahul" din Oneşti a fost gazda primitoare a zilei de reculegere pentru timpul Adventului dedicată persoanelor consacrate, tinerilor şi adulţilor din zonă, coordonată de fratele Lucian-Iosif Dumea, OFMCap., rectorul sanctuarului.

Tema reculegerii a fost "Discipoli misionari a lui Cristos". Fratele Lucian-Iosif Dumea, OFMCap., ne-a introdus în tema zilei indicându-ne ce înseamnă, de fapt, a fi discipol misionar: misionar presupune un mandat din partea cuiva: "Mergeţi ... Iată, eu vă trimit... Mergeţi la Casa lui Israel... I-a trimis doi câte doi... Mergi şi spune-le fraţilor mei... Mergeţi în lumea întreagă... Mergând, botezaţi...? Dar, înainte de a merge, de a primi un mandat din partea lui Isus, suntem chemaţi... să fim discipoli. Dar dacă înainte a misionari suntem chemaţi să fim discipoli, ai cui discipoli suntem chemaţi a fi? Aici fratele Lucian-Iosif Dumea ne-a explicat ce înseamnă a fi discipol plecând de la grecii din Antichitate şi până în zilele noastre, căci discipolul primea, îşi însuşea şi urma învăţătura maestrului său.

Pentru evrei accentul era pus pe Lege: Discipol - Lege - Rabin. Rabinul era de folos în măsura în care îl instruia pe discipol în tainele legi. Legea era în centru. Pentru filozofii greci, accentul era pus pe capacitatea discipolului de a-şi însuşi Principiile Filozofiei, Politicii şi Eticii.

Apoi fratele Lucian-Iosif Dumea ne-a indicat Evanghelia după Ioan ca aceea care ne vorbeşte mai mult despre a fi discipoli şi subliniind că, pentru evanghelistul Ioan, Isus, Învăţătorul este centrul. Cuvintele lui Isus, învăţătura sa, îl ajută pe discipol să-l cunoască mai bine, să-i cunoască inima şi modul de a gândi. Evanghelistul ne invită să întâlnim o persoană, nu o învăţătură. Cuvintele lui Isus, învăţătura lui devin instrumentul pentru a construi o legătură personală cu el. Doar trăind această relaţie personală cu Isus discipolul va cunoaşte adevărul. Despre ce adevăr ne vorbeşte Isus? Adevărul despre Dumnezeu, despre noi şi tot ce se întâmplă în jurul nostru. Doar Isus este capabil să pătrundă în istoria şi inima omului. A fi creştini, a fi persoane consacrate nu înseamnă neapărat a fi discipoli ai lui Isus. Discipolatul este un drum de parcurs.

Discipolul este cel care reuşeşte să treacă de la o concepţie intelectivă a vieţii de credinţă prin care ştie, înţelege şi mărturiseşte că Isus este Dumnezeu şi Salvator, la o viaţă reală de credinţă în care experimentează că Isus este Dumnezeul şi Salvatorul vieţii lui personale. Înainte de a fi cel ce face, discipolul este cel ce stă cu Domnul, rămâne, locuieşte cu el. CUM DEVENIM DISCIPOL AL LUI ISUS? Răspunzând la o invitaţie! Adică? Să facem o trecere de la viaţa personală ca un bun de consum la viaţa ca vocaţie, dar.

Aceasta este misiunea zilnică a discipolului, să-şi deschidă clipă de clipă braţele, inima, sufletul, mintea, ochii... pentru a primi iubirea gratuită, unilaterală, necondiţionată şi veşnică a Tatălui, ca mai apoi să o dăruiască celor pe care îi întâlneşte în călătoria vieţii sale.

A urmat un timp pentru a ne împăca cu Dumnezeu şi pentru meditaţie personală. Începutul şi încununarea acţiunii este Sfânta Liturghie, din a cărei pagină evanghelică, sub îndrumarea fratelui Lucian-Iosif Dumea, OFMCap., cel care a săvârşit Sfânta Liturghie şi a ţinut cuvântul de învăţătură, am fost ajutaţi să răspundem personal la întrebarea: Eu în ce investesc timpul, energiile, banii, viaţa mea? O împărtăşesc cu alţii asemenea Sfintei Fecioarei Maria şi Sfintei Elisabeta sau...?

Masa fraternă a fost un prilej de a ne cunoaşte şi de a petrece timp împreună. În ultima parte a zilei, am împărtăşit cu cei prezenţi, împărţindu-ne în grupuri mai mici, ce înseamnă pentru noi a fi discipoli şi ce ne-a mişcat în meditaţia din timpul dimineţii. Am participat apoi la un moment de adoraţie euharistică unde am fost ajutaţi să stăm în prezenţa Domnului, să-i împărtăşim preocupările şi dificultăţile noastre şi să-i încredinţăm viaţa noastră aşa cum este, fără nici o mască, fără să ne ascundem pentru că Dumnezeu ne iubeşte total, gratuit şi necondiţionat şi ne cheamă să fim discipolii săi.

Să ne apropiem cu inimă curată şi caldă de Ieslea Pruncului şi să dedicăm timp meditaţiei misterului Întrupării, astfel încât Pruncul să se nască şi să crească şi în inimile noastre, lăsându-l să ne transforme în discipolii săi.

Pace şi Bine!

Fr. Flavian Faraoanu, OFMCap.

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 21 decembrie: Oneşti: Zi de reculegere la sanctuar ca pregătire pentru solemnitatea Naşterii Domnului