© Vatican Media

Papa Francisc: Angelus (22 decembrie 2024)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Îmi pare rău că nu sunt cu voi în piaţă, dar mă simt mai bine şi trebuie să fie luate precauţiile.

Astăzi Evanghelia ne-o prezintă pe Maria care, după vestea îngerului, o vizitează pe Elisabeta, bătrâna sa rudă (cf. Lc 1,39-45), şi ea în aşteptarea unui copil. De aceea întâlnirea lor este întâlnirea a două femei fericite pentru darul extraordinar al maternităţii: Maria l-a zămislit de puţin timp pe Isus, Mântuitorul lumii (cf. Lc 1,31-35), şi Elisabeta, în pofida vârstei înaintate, îl poartă în sân pe Ioan, care va pregăti calea înaintea lui Mesia (cf. Lc 1,13-17).

Ambele au multe de care să se bucure şi poate că am putea să le simţim îndepărtate, protagoniste ale unor miracole aşa de mari, care nu se verifică în mod normal în experienţa noastră. Însă mesajul pe care evanghelistul vrea să ni-l dea, la puţine zile până la Crăciun, este diferit. De fapt, a contempla semnele minunate ale acţiunii mântuitoare a lui Dumnezeu nu trebuie să ne facă niciodată să ne simţim departe de el, ci mai degrabă să ne ajute să recunoaştem prezenţa sa şi iubirea sa aproape de noi, de exemplu în darul fiecărei vieţi, al fiecărui copil, şi al mamei sale. Darul vieţii. Am citit, în programul "A sua immagine", un lucru frumos care era scris: Niciun copil nu este o eroare. Darul vieţii.

În piaţă, ar putea să fie şi astăzi mame cu copiii lor, şi poate că este şi vreuna care este în "dulce aşteptare". Vă rog, să nu rămânem indiferenţi faţă de prezenţa lor, să învăţăm să ne uimim de frumuseţea lor, aşa cum au făcut Elisabeta şi Maria, acea frumuseţe a femeilor care sunt în aşteptare. Să binecuvântăm mamele şi să dăm laudă lui Dumnezeu pentru miracolul vieţii! Mie îmi place - îmi plăcea, pentru că acum nu pot să fac asta - când în cealaltă dieceză mergeam cu autobuzul, văzând că atunci când urca în autobuz o femeie însărcinată, imediat îi dădeau locul pentru a se aşeza: este un gest de speranţă şi de respect!

Fraţilor şi surorilor, în aceste zile ne place să creăm un climat de sărbătoare cu lumini, decoraţiuni şi colinde de Crăciun. Însă, să ne amintim să exprimăm sentimente de bucurie de fiecare dată când întâlnim o mamă care poartă în braţe sau în sân copilul său. Şi când ni se întâmplă, să ne rugăm în inima noastră şi să spunem şi noi, ca Elisabeta: "Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul sânului tău!" (Lc 1,42); să cântăm ca Maria: "Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul" (Lc 1,46), pentru ca să fie binecuvântată fiecare maternitate, şi în fiecare mamă din lume să fie mulţumit şi preamărit numele lui Dumnezeu, care încredinţează bărbaţilor şi femeilor puterea de a dărui copiilor viaţa.

Peste puţin timp vom binecuvânta "Pruncuşorii" - l-am adus pe al meu: acesta mi l-a dăruit arhiepiscopul de Santa Fé, a fost făcut de aborigenii ecuadorieni - Pruncuşorii pe care voi i-aţi adus. Aşadar, putem să ne întrebăm: Eu îi mulţumesc Domnului pentru că s-a făcut om ca şi noi, pentru a împărtăşi în toate, în afară de păcat, existenţa noastră? Eu îl laud pe Domnul şi îl binecuvântez pentru fiecare copil care se naşte? Când întâlnesc o mamă în dulce aşteptare, sunt gentil? Susţin şi apăr valoarea sacră a vieţii celor mici încă de la zămislirea lor în sânul matern?

Maria, Cea Binecuvântată între toate femeile, să ne facă apţi să simţim uimire şi recunoştinţă în faţa misterului vieţii care se naşte.

______________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori!

Urmăresc mereu cu atenţie şi preocupare ştirile care vin din Mozambic şi doresc să reînnoiesc faţă de acel popor iubit mesajul meu de speranţă, de pace şi de reconciliere. Mă rog pentru ca dialogul şi căutarea binelui comun, susţinute de credinţă şi de bunăvoinţă, să prevaleze asupra neîncrederii şi asupra discordiei.

Martirizata Ucraina continuă să fie lovită de atacuri împotriva oraşelor, care uneori vatămă şcoli, spitale, biserici. Să tacă armele şi să răsune colindele de Crăciun! Să ne rugăm pentru ca la Crăciun să poată înceta focul pe toate fronturile de război, în Ucraina, în Ţara Sfântă, în tot Orientul Mijlociu şi în lumea întreagă. Şi cu durere mă gândesc la Gaza, la atâta cruzime; la copiii mitraliaţi, la bombardările de şcoli şi spitale... Câtă cruzime!

Vă salut cu afect pe voi toţi, romani şi pelerini. Salut delegaţia de cetăţeni italieni care trăiesc în teritorii care de mult timp aşteaptă îmbunătăţirea pentru tutelarea sănătăţii. Exprim apropierea mea de aceste populaţii, în special de cei care au suferit tragedia recentă din Calenzano.

În această dimineaţă am avut bucuria de a fi cu copiii, cu mamele lor, care frecventează Dispensarul "Sfânta Marta" din Vatican, dus înainte de surorile vincenţiene. Sunt brave aceste surori! Între ele este o soră care este ca bunica tuturor, brava soră Antonietta, pe care o amintesc cu atâta iubire. Şi aceşti copii, erau atâţia!, mie mi-au umplut inima de bucurie. Repet: "Niciun copil nu este o eroare".

Şi acum binecuvântez "Pruncuşorii", eu l-am adus pe al meu. Statuetele cu Pruncul Isus pe care voi, dragi copii şi tineri, le-aţi adus aici şi pe care după aceea, întorcându-vă acasă, îl veţi pune în iesle. Vă mulţumesc pentru acest gest simplu, dar important. Vă binecuvântez din inimă pe voi toţi, pe părinţii voştri, pe bunici, familiile voastre! Şi vă rog nu uitaţi de bunicii voştri! Niciunul să nu rămână singur în aceste zile.

Şi urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Domnul să vă binecuvânteze. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu