|
© Vatican Media |
Papa Francisc pentru ediția specială a cotidianului roman "Il Messaggero" dedicată Anului Sfânt
Jubileu: să deschidem porțile la încredere și la bucurie
Publicăm textul scris de Papa Francisc pentru ediția specială dedicată Jubileului de cotidianul roman "Il Messaggero" apărută miercuri, 18 decembrie 2024.
În istoria poporului lui Israel, sunetul unui corn de berbec numit yobel, de unde își trage originea termenul "jubileu", răsuna în fiecare sat, anunțând începutul unui an special, conform dispozițiilor din Legea lui Moise (cf. Lev 25).
Anul jubiliar era un timp de răscumpărare și de renaștere, ritmat de unele alegeri cu puternic caracter simbolic, care și astăzi sunt de o actualitate dezarmantă: odihna de la cultivarea pământului, pentru a aminti că nimeni nu-l posedă și nu-l poate exploata, pentru că el îi aparține lui Dumnezeu și ne este oferit de el ca dar de păstrat; iertarea datoriilor, care tindea să restabilească în mod ciclic, la fiecare 50 de ani, o dreptate socială împotriva inegalităților; eliberarea sclavilor, pentru a cultiva visul unei comunități umane lipsite de samavolnicii și discriminări, mai asemenea cu poporul exodului, pe care Dumnezeu l-a voit ca unică familie aflată pe cale.
La începutul predicii sale, în sinagoga din Nazaret, Isus asumă acest orizont ebraic al Jubileului, dăruindu-i un sens nou și ultim: el însuși este fața lui Dumnezeu coborât pe pământ pentru a-i răscumpăra pe săraci și a-i elibera pe prizonieri, venit să manifeste compasiunea Tatălui față de cel care este rănit, căzut sau fără speranță. De fapt, Isus vine să elibereze de orice sclavie, să deschidă ochii celor orbi, să repună în libertate pe cei oprimați (cf. Lc 4,18-19).
În acest program mesianic, Jubileul se dilată și cuprinde toate formele de oprimare a vieții umane, devenind astfel o ocazie de har pentru eliberarea celor care se află în închisoarea păcatului, a resemnării și a disperării, pentru vindecarea de orice orbire interioară care nu ne permite să-l întâlnim pe Dumnezeu și să-l vedem pe aproapele, pentru a trezi din nou bucuria întâlnirii cu Domnul și, astfel, pentru a putea relua drumul vieții sub semnul speranței.
În acest spirit, încă din 1300 cu bula Papei Bonifaciu al VIII-lea, milioane de pelerini merg la Roma, exprimând cu pelerinajul lor exterior dorința unui drum interior de reînnoire, pentru ca viața lor cotidiană, chiar și în mijlocul travaliilor și al trudelor, să fie din nou cuprinsă și susținută de speranța evangheliei.
De fapt, toți poartă în inimă o sete de nestins de fericire și de viață deplină și, în fața imprevizibilității viitorului, nutresc speranța de a nu sucomba în neîncredere, în scepticism și în moarte. Și Cristos, speranța noastră, vine în întâmpinarea flăcării acestei dorințe care locuiește în noi, invitându-ne să redescoperim bucuria întâlnirii cu el, care transformă și reînnoiește existența.
De aceea, "apare clar că viața creștină este un drum, care are nevoie și de momente forte pentru a hrăni și a întări speranța, însoțitoare de neînlocuit care face să întrevedem destinația: întâlnirea cu Domnul Isus" (Spes non confundit, nr. 5). Acest moment forte este reprezentat de Jubileu.
Poarta Sfântă care se deschide, în noaptea de Crăciun, este invitația de a face o trecere, un paște de reînnoire, de a intra în acea viață nouă care ne este oferită de întâlnirea cu Cristos. Și încă o dată orașul Roma va fi cel care va primi numeroșii pelerini care provin din multe părți ale lumii, așa cum s-a întâmplat în acel îndepărtat an 1300 cu primul Jubileu al Bisericii Catolice.
În acel eveniment, atâția pelerini au venit din nord și, așa cum afirmă Dante Alighieri, ajungând la Monte Mario, au putut să admire splendoarea Cetății Eterne, pe care au dorit-o atât de mult; alții, venind din sud, au navigat cu mici ambarcațiuni urcând pe Tibru. În toți era marea dorință de a ajunge repede la Poarta Sfântă și de a-i trece pragul. În același mod, fiecare eveniment jubiliar a văzut întâlnindu-se pașii pelerinilor cu frumusețea orașului Roma.
Pentru ocazia jubiliară, este mare mobilizarea cu măsuri extraordinare pentru îmbunătățirea legăturilor stradale, pentru funcționalitatea mai mare a mijloacelor publice, pentru restaurarea monumentelor și, în general, pentru modernizarea orașului; totuși, dacă este important ca acesta să fie pregătit dintr-un punct de vedere al spațiului urban, să nu uităm că Jubileul înmânează Romei o vocație specială: să fie un spațiu primitor și ospitalier față de toți, un laborator de contaminare a diversităților și de dialog între părți, expoziție multiculturală care adună, ca într-un mozaic, diferitele culori ale lumii.
Astfel, va putea să fie un oraș cu respirație veșnică înrădăcinată într-un trecut glorios, care își propune să construiască viitorul: un viitor fără bariere, fără zidurile discriminării și ale neîncrederii.
Acesta este visul de cultivat: orașul Roma va arăta întregii lumi frumusețea deosebită a acelei istorii creștine care l-a forjat și care se distinge nu numai în splendoarea artei, ci și mai ales în profeția primirii și a fraternității.
Așadar, în fiecare inimă și de-a lungul fiecărei străzi din acest oraș să răsune cu bucurie cântarea: "Roma nemuritoare de martiri și de sfinți nu o vor înfrânge forța și teroarea, ci vor domni Adevărul, Iubirea" (Imn pontifical).
(După L'Osservatore Romano, 18 decembrie 2024)
Traducere de pr. Mihai Pătrașcu