|
© Vatican Media |
"Speră" - o autobiografie a papei care va apărea la 14 ianuarie în peste 100 de țări din lume
"Credința nu este opiu al popoarelor, ci întâlnire și slujire"
"Concentratul de umanitate" trăit în villas miserias din Buenos Aires și "rana la inimă" reprezentată de Irak, vizitat în 2021: există aceasta și altele în cele două anticipări ale autobiografiei Papei Francisc intitulată Speră, scrisă cu Carlo Musso. Volumul, editat de Mondadori, va fi publicat la 14 ianuarie 2025 în peste 100 de țări din lume. Marți, 17 decembrie 2024 - în ziua în care pontiful împlinește 88 de ani - cotidienele italiene "La Repubblica" și "Il Corriere della Sera" anticipează câteva extrase.
"Când cineva îmi spune că sunt un papa villero, mă rog numai să fiu vrednic de asta", afirmă Francisc, reparcurgând cu amintirea acelui "microcosmos complex, multietnic, multireligios și multicultural" reprezentat de barrio Flores, cartierul din Buenos Aires unde a trăit copilăria sa. Aici "diferențele erau normalitate și se respectau", amintește Bergoglio, menționând grupuri de prieteni catolici, evrei și musulmani, fără distincții.
Papa amintește întâlnirea cu prostituate, imagine a acelei "laturi mai întunecate și obositoare a existenței" pe care a cunoscut-o încă de copil în periferiile argentiniene. "Magdalene contemporane", le definește Francisc. Devenit episcop, Bergoglio va celebra liturghia pentru unele din aceste femei care între timp și-au schimbat viața. Una din ele, Porota, îl va chema o ultimă dată, din spital, cu puțin înainte de a muri, pentru a avea Ungerea bolnavilor și Împărtășania. "A plecat bine - scrie papa - ca «vameșii și prostituatele» care «trec înainte în împărăția lui Dumnezeu» (Mt 21,31). Și mult am iubit-o. Și acum, în ziua morții sale nu uit să mă rog pentru ea".
Nu lipsește amintirea deținuților, care fabricau perii pentru haine, așa cum este relatarea nașterii prieteniei cu don José de Paola, cunoscut ca "părintele Pepe", paroh la Virgen de Caacupé, în Villa 21, și susținut cu ascultare și apropiere de viitorul pontif într-un moment de criză vocațională. În acele teritorii puse la marginile orașului, acolo unde "statul timp de patruzeci de ani a fost absent" și unde dependența de droguri este "un flagel care înmulțește disperarea", chiar acolo - reafirmă pontiful - "în acele periferii care pentru Biserică trebuie să fie tot mai mult nou centru, un grup de laici și de preoți ca părintele Pepe trăiesc și mărturisesc evanghelia în fiecare zi, printre rebutații unei economii care ucide".
O realitate dificilă din care reiese în mod clar că religia nu este deloc, așa cum spun unii, "opiul popoarelor, o relatare asiguratoare pentru a aliena persoanele", mai reafirmă papa. Dimpotrivă: tocmai "grație credinței și acelei angajări pastorale și civile" villas "au progresat în mod inimaginabil, chiar și printre dificultăți enorme". Și "tocmai ca și credința, fiecare slujire este mereu o întâlnire, și noi suntem mai ales aceia care putem învăța mult de la săraci".
De la drama periferiilor urbane la drama din Irakul devastat de conflicte privirea lui Francisc nu se schimbă, ci rămâne mereu cea plină de atenție și grijă pentru o omenire rănită. Din acea istorică vizită făcută de la 5 la 8 martie 2021 - prima a unui pontif în țară - Francisc amintește "rana la inimă" reprezentată de Mosul: "Unul din cele mai vechi orașe din lume - afirmă el -, preaplin de istorie și tradiții, care a văzut în timp succesiunea de civilizații diferite și a fost emblemă a conviețuirii pașnice a diferitelor culturi în una și aceeași țară - arabi, kurzi, armeni, turci, creștini, siriaci -, se prezenta în fața ochilor mei ca o întindere de dărâmături, după cei trei ani de ocupație din partea Statului Islamic, care l-a ales ca proprie fortăreață". Și survolat din înălțime dintr-un elicopter, teritoriul apărea ca "radiografia urii, unul din sentimentele cele mai eficiente ale timpului nostru".
Din acea călătorie, Francisc amintește contextul dificil de organizare, datorat fie persistenței pandemiei de covid-19, fie problemei siguranței. "Am fost sfătuit aproape de toți să n-o fac... dar - scrie el - simțeam că trebuia" să merg în țara lui Abraham, "ascendentul comun al evreilor, creștinilor și musulmanilor". Nu ascunde, Bergoglio, informația venită de la serviciile secrete engleze referitoare la două atentate aflate în pregătire în timpul vizitei sale la Mosul. Unul dintre atentatori era o femeie, căptușită cu explozibil, un altul era la bordul unei furgonete. Amândoi au fost interceptați și uciși de poliția irakiană, înainte de a reuși în intenția lor. "Și asta m-a lovit mult - subliniază Francisc -. Și acesta era rodul otrăvit al războiului".
Totuși, în toată ura aceea, o lumină de speranță papa a întrevăzut-o în întâlnirea cu marele ayatollah Ali al-Sistani, la 6 martie în urmă cu trei ani, la Najaf: o întâlnire pe care Sfântul Scaun o pregătea de multe decenii", desfășurată într-un climat fratern chiar în locuința lui al-Sistani: "Un gest care în Orient este elocvent chiar mai mult decât declarațiile, decât documentele, pentru că înseamnă prietenie, apartenență la aceeași familie - explică el. Mi-a făcut bine sufletului și m-a făcut să mă simt onorat". Despre ayatollah pontiful își amintește îndeosebi "îndemnul comun adresat marilor puteri de a renunța la limbajul războaielor, dând prioritate rațiunii și înțelepciunii". Și apoi o frază, purtată cu sine "ca un dar prețios: «Ființele umane sunt ori frați prin religie, ori egali prin creație»".
În afară de cartea Speră, viața Papei Francisc va fi relatată și într-un film luat din Life. Istoria mea în Istorie, autobiografie scrisă cu Fabio Marchese Ragona și publicată în martie de Editura HarperCollins.
Isabella Piro
(După L'Osservatore Romano, 17 decembrie 2024)
Traducere de pr. Mihai Pătrașcu