© Vatican Media

De 55 de ani "părinte", la 13 decembrie aniversarea de preoţie a Papei Francisc

Suveranul pontif sărbătoreşte vineri, 13 decembrie 2024, aniversarea hirotonirii sale preoţeşti în 1969. Împlinirea unui parcurs care a început la vârsta de 21 de ani, dar care s-a născut atunci când un Jorge Mario Bergoglio de 17 ani a avut o experienţă profundă cu Dumnezeu într-o spovedanie. O chemare precum cea a Sfântului Matei, o imagine care i-a însoţit întotdeauna călătoria spirituală.

"Părinte... prefer să fiu numit părinte, pentru că ceea ce îmi place mai mult este să fiu preot". Vocaţia la preoţie, aceea care l-a dus să fie hirotonit într-o zi de 13 decembrie în urmă cu cincizeci şi cinci de ani (1969), este probabil una din experienţele intime cele mai îndrăgite de Papa Francisc, capabilă, la distanţă de mulţi ani, şi să-l emoţioneze. Astăzi pontiful argentinian celebrează aniversarea de preoţie. 55 de ani de când arhiepiscopul de Cordoba, Monseniorul Ramon José Castellano, a impus mâinile tânărului Jorge Mario, pe atunci în vârstă de 33 de ani.

Chemarea lui Matei

Era împlinirea unui parcurs început la 17 ani. Avea acea vârstă studentul argentinian viitor papă în ziua în care în parohie, în timpul unei spovezi, a avut un contact direct şi profund al lui Dumnezeu. O chemare. Şi există o imagine la care Bergoglio - a destăinuit asta el însuşi în atâtea cărţi şi interviuri, înainte şi după pontificat - asociază acel moment, tabloul lui Caravaggio "Chemarea lui Matei", operă de artă - păstrată în Biserica "San Luigi dei Francesi" la Roma - printre cele mai îndrăgite de papa. În faţa ei îi place să se oprească adesea pentru a-i admira simbologia, semnificaţiile ascunse în spatele jocului de lumini şi umbre, acel fascicul de lumină care aproape ca un curcubeu în teatre, însoţeşte gestul lui Isus de a-şi îndrepta degetul spre Matei. Un deget asemănător cu acela al lui Dumnezeu în "Creaţia" lui Michelangelo, care simbolizează harul, posibilitatea de a abandona o viaţă de păcat şi de a se renaşte la viaţă nouă. Şi de a face asta prin milostivirea sa.

Francisc a simţit mereu acel deget îndreptat spre el: "Aşa sunt eu. Aşa mă simt. Ca şi Matei", relata în august 2013 papa părintelui Antonio Spadaro într-unul dintre primele interviuri care a adus la cunoştinţă părţile cele mai intime şi personale ale pontifului ales cu puţine luni înainte. "Este gestul lui Matei care mă impresionează: înşfacă banii săi, ca şi cum ar spune: «Nu, nu pe mine! Nu, aceşti bani sunt ai mei». Iată, acest sunt eu: un păcătos spre care Domnul şi-a îndreptat ochii săi. Şi asta este ceea ce am spus când m-au întrebat dacă acceptam alegerea mea ca pontif".

Naşterea vocaţiei

Evenimentul Sfântului Matei este legat cu fir dublu de parcursul sacerdotal al Papei Francisc. Era 21 septembrie 1953 ziua acelei "experienţe a lui Dumnezeu", în care Bergoglio a simţit primul impuls vocaţional. Era întocmai ziua comemorării liturgice a Sfântului Matei. În Argentina se celebra sărbătoarea studentului şi înainte de a merge la festivităţi, tânărul Jorge Mario s-a oprit la parohia pe care o frecventa şi a găsit acolo un preot pe care nu-l cunoştea. Însă a simţit necesitatea de a se spovedi. "Aceasta a fost pentru mine o experienţă de întâlnire: am găsit că mă aştepta cineva", relata papa într-o veghe participată de Rusalii din mai 2013 împreună cu mişcări şi realităţi ecleziale. "Nu ştiu ce s-a întâmplat, nu-mi amintesc, chiar nu ştiu pentru ce era acolo acel preot, pe care nu-l cunoşteam, pentru ce am simţit această voinţă de a mă spovedi, dar adevărul este că mă aştepta cineva. Mă aştepta de mult timp. După Spovadă am simţit că s-a schimbat ceva. Eu nu eram acelaşi. Am simţit chiar ca un glas, o chemare: eram convins că trebuia să devin preot".

Hirotonirea prezbiterală

La 21 de ani viitorul papă a decis să intre în seminar, a optat pentru Societatea lui Isus atras de imaginea iezuiţilor aflaţi în "prima linie" în Biserică, de disciplină, de "misionaritate". A intrat în seminarul din Villa Devoto şi la 11 martie 1958 a început noviciatul său în seminarul discipolilor sfântului Ignaţiu, petrecând o perioadă în Chile şi întorcându-se după aceea la Buenos Aires. În oraşul natal a luat licenţa în filozofie în 1963. Din 1964 a predat timp de trei ani literatură şi psihologie în colegiile din Santa Fé şi Buenos Aires. Apoi, la 13 decembrie 1969, hirotonirea prezbiterală cu mâinile impus asupra capului şi în faţa ochilor unei alte mâini, cea a lui Cristos, cu degetul îndreptat care ca şi cu Matei îl chema pe iezuit la urmarea sa.

Milostivire...

Nu întâmplător, motoul episcopal - şi apoi pontifical - ales de Bergoglio, viitor Francisc, a fost tocmai "Miserando atque eligendo" ("L-a privit cu milostivire şi l-a ales"). Un text dintr-o omilie a Sfântului Beda Venerabilul care comenta tocmai episodul evanghelic al chemării vameşului devenit apostol. Milostivirea este de atunci unul din punctele fundamentale ale slujirii Papei Francisc, declinată în "apropiere, compasiune, duioşie". Cele trei caracteristici ale lui Dumnezeu dar şi ale oricărui preot, aşa cum a spus mereu preoţilor pe care i-a întâlnit în aceşti ani, cu recomandarea de a fi pentru oameni "părinţi". Nu ca titlu, ci ca mod de a fi. El cel dintâi: "Părinte... prefer să fiu numit preot, pentru că ceea ce îmi place mai mult este să fiu preot".

Salvatore Cernuzio

(După Vatican News, 13 decembrie 2024)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu