© Vatican Media

Mesajul Papei Francisc pentru a LVIII-a Zi Mondială a Păcii

Prezentarea documentului în Sala de Presă a Sfântului Scaun

Dezarmarea materială şi a inimii

"Greşeală" este un cuvânt strâns legat de ideea creştină de "păcat", aşa încât se suprapune confruntând diferitele variaţii lingvistice ale rugăciunii Tatăl nostru. Un termen pe care Papa Francisc şi-l însuşeşte în mesajul său pentru a 58-a Zi Mondială a Păcii - care se va celebra la 1 ianuarie 2025 -, alegând ca temă "Ne iartă nouă greşelile noastre, dăruieşte-ne pacea ta".

Textul a fost prezentat în dimineaţa zilei de joi, 12 decembrie 2024, în Sala de Presă a Sfântului Scaun - introdus de vice-directorul Cristiane Murray - de cardinalul Micahel Czerny, prefect al Dicasterului pentru Slujirea Dezvoltării Umane Integrale (DSDUI), de Krisanne Vaillancourt Murphy, director executiv a Catholic Mobilizing Network, organizaţie americană care se ocupă să propună soluţii de justiţie alternative la pedeapsa cu moartea, şi de inginerul Vito Alfieri Fontana, cu un trecut de producător de mine anti-om. Astăzi, le dezamorsează.

Cardinalul Czerny

Cardinalul Czerny a pus accentul pe apelul papei îndreptat spre o "iertare" a datoriei internaţionale şi spre recunoaşterea datoriei ecologice, pe urma "milostivirii" cu care Dumnezeu iartă "în mod constant păcatele noastre şi greşelile noastre". Cardinalul iezuit a inserat apoi mesajul în cadrul Jubileului: între numeroasele nedreptăţi şi relele care terorizează lumea, "este bine să ne amintim de mântuirea lui Cristos", a cărei bucurie este reprezentată tocmai de acel "strigăt jubiliar" care străbate secolele.

Cardinalul Czerny a subliniat după aceea necesitatea constantă de convertire, o cărare care "inspiră, transformă, orientează" fiecare creştin. Ea arată "dreptatea eliberatoare a lui Dumnezeu în lumea noastră", aplecând urechea la "strigătul săracilor şi al pământului".

Dezarmarea este al treilea termen asupra căruia a reflectat prefectul de la DSDUI. Dezarmare materială, dar şi a inimii, pentru a privi la realitate punând viitorul în mâinile lui Dumnezeu. Atunci, el nu va mai reprezenta o "ameninţare" şi fiecare creştin va putea "zâmbi" propriului frate, recunoscând în el prezenţa Celui "care ne zâmbeşte cel dintâi". O încurajare pe care, în mesaj, pontiful o alătură celor trei măsuri de aplicat în mod concret: abolirea pedepsei cu moartea în toate ţările, realizarea unui fond destinat pentru lupta împotriva foamei globale şi deja-citata iertare a datoriei externe, însoţită de recunoaşterea datoriei ecologice. În această privinţă, cardinalul a amintit lansarea unei campanii globale din partea Caritas Internationalis pentru a trezi conştiinţele în optica necesarelor "schimbări sistematice" ale comunităţii globale.

Directoarea de la Catholic Mobilizing Network

După proiectarea unui video realizat de DSDUI, în care apelurile lui Francisc erau citite pe fundalul scenelor de solidaritate şi fraternitate în diferite părţi ale lumii, a luat cuvântul Krisanne Vaillancourt Murphy. "Pedeapsa capitală este un păcat structural, care există în cel puţin 55 de naţiuni": a fost prima fotografie prezentată de directorul executiv de la Catholic Mobilizing Network. În schimb, a doua arată numărătoare macabră a 28.000 de persoane aflate actualmente în "coridorul morţii". O realitate care trebuie citită ca minimă, deoarece nu include ţările care nu furnizează statistici oficiale cu privire la temă.

Vaillancourt Murphy a subliniat urmările pe care perspectiva execuţiilor o lasă în cei condamnaţi, cu respectiva "dezumanizare" dictată de izolarea în coridorul morţii, de discriminările de tip rasial care sunt săvârşite şi astăzi, ajungând până la execuţii "nedrepte" ale unor nevinovaţi.

În sinteză, pedeapsa capitală este o măsură care, împrumutând cuvintele Papei Francisc, "în afară de a compromite inviolabilitatea vieţii, elimină orice speranţă umană de iertare şi de reînnoire". Directorul a relatat istoria a doi părinţi care, dup ce şi-au pierdut fiica Sharon în 1998, în pofida "suferinţei inimaginabile" îndurate, au "ales să răspundă în mod reparator", dedicându-se pentru a cruţa de pedeapsa capitală pe bărbatul care i-a luat viaţa. "Paşi curajoşi", mişcaţi de părinţi pentru ca asasinul să nu parcurgă vestitul "culoar verde", rupând lanţul care alimentează o "structură socială bazată pe păcat". Iertarea a devenit, ca un contra-altar, "expresie tangibilă a dreptăţii reparatoare" dorită de ei.

O călătorie "lungă", cea a reconcilierii. "Contra-culturală", a definit-o Vaillancourt Murphy. Ea nu poate să nu fie alimentată de speranţă - cuvânt cheie al apropiatului Jubileu - în "graţierea" unui condamnat la moarte. O speranţă care intră în coliziune cu o "lume care aruncă viaţa", şi totuşi capabilă să rămână "tare în pofida pierderilor teribile" şi "persistentă, atunci când totul pare pierdut".

"Dreptate reparatoare" este conceptul relansat de directorul executiv de la Catholic Mobilizing Network, capabilă să "depăşească răzbunarea" şi componentă esenţială pentru "a construi o cultură a vieţii care să susţină drumul nostru de pace".

Fabricantul de arme convertit

Al treilea care a intervenit a fost Vito Alfieri Fontana. Un trecut de "fabricant de arme", cel al omului care vedea conflictele ca entităţi "naturale pentru sufletul uman" şi care la mesajele de solidaritate răspundea "cu o ridicare din umeri, dacă nu cu vreun comentariu ironic". O industrie unde cel care produce armamentele se angajează pentru a asigura produse care desfăşoară propria misiune în manieră "rapidă şi eficace". O iluzie, a definit-o Alfieri Fontana. "Important este ca vânzătorul şi cumpărătorul să facă o afacere bună, pentru că războaiele, în schimb, se scufundă rapid în noroiul tranşeelor", prelungindu-se mulţi ani. "Machiajul este în întregime acolo", a afirmat inginerul: scopul este de a prelungi "la infinit furnizările şi a înmulţi preţurile". Cei care suferă sunt civilii, în tranşee, prizonieri ai "celei mai urâte condiţii pe care o fiinţă umană o poate trăi", simţind "frică, frică, frică. Şi apoi moartea".

Alfieri Fontana a relatat după aceea propria convertire, încurajată de faptul de a nu şti să dea un răspuns copiilor, care-l întrebau pe tatăl lor "ce faci şi pentru ce faci asta". O schimbare de direcţie amorsată de invitaţia lui don Tonino Bello, care "cerea să gândească, dacă nu să schimbe" propriile existenţe. "Eu am schimbat viaţa", a afirmat Alfieri Fontana, ieşind din acea "bulă privilegiată" din 1% din populaţia mondială care "produc, controlează şi distribuie arme" având impact asupra celor 99% "care nu vor războiul şi le este frică".

Munca sa de însănătoşire de la minele anti-om s-a concentrat în Balcani şi a continuat timp de cincisprezece ani după sfârşitul conflictelor din anii '90 din secolul trecut. "De puţine ori ni s-a mulţumit", a afirmat inginerul. "Pentru ce anume? Cel care este atins de război nu se gândeşte să primească ajutor, deşi fratern, ci pretinde despăgubirea pentru durerea inutilă de care a fost strivit". Cel mult, veneau întrebări, una în mod deosebit: "Dar voi care trăiţi în pace de ce nu faceţi nimic pentru a împiedica războiul?". De fapt, după ce s-au terminat asanările, persoanele se apucau imediat de lucru. De exemplu, în Kosovo erau cerute grinzi de lemn, cărămizi şi acoperişuri pentru a reconstrui locuinţele.

Inginerul s-a oprit asupra cruzimii câmpurilor minate. Ele au efecte riscante din punct de vedere militar, dar reprezintă "o viitoare răzbunare pentru cei care vor încerca să se întoarcă în propriile case". Deoarece bombele sunt poziţionate chiar în locuri strategice, precum şi fântânile de apă sau centrele de distribuire a energiei electrice.

"Ce datorii pot avea aceste populaţii faţă de noi?", s-a întrebat Alfieri Fontana. "Ar trebui să gândim ca papa şi să ne simţim datornici noi."

După încheierea celei de-a treia intervenţii, a fost lăsat spaţiu întrebărilor jurnaliştilor prezenţi. Întrebat despre diferenţele dintre cererea de iertare a datoriei făcută cu ocazia acestui Jubileu şi analogia cu Anul Sfânt 2000, cardinalul Czerny a observat creşterea cifrelor respective, asupra cărora apasă noua formă de datorie, cea ecologică, având o valoare care încă trebuie definită cu exactitate. Cât priveşte cea internaţională, trebuie văzut după aceea că actualmente ea se află în mod prevalent în mâinile subiecţilor privaţi, şi nu ale naţiunilor, făcând "mai complicat" întregul proces.

Alfieri Fontana la rândul său a furnizat alte date despre asanarea minelor anti-om. Un proces care cere decenii şi pentru care, vorbind despre Ucraina şi privind la datele operaţiunilor precedente, se pot deja prevedea morţile a cel puţin două sute de deminatori. "O nebunie", a comentat el cu amărăciune.

Edoardo Giribaldi

(După L'Osservatore Romano, 12 decembrie 2024)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu