Două cerinţe de bază pe care catolicii trebuie să le îndeplinească pentru a primi Sfânta Împărtăşanie

Biserica Catolică recunoaşte şapte sacramente. Dintre acestea un loc aparte îl are Euharistia. Sfântul Toma de Aquino a numit-o "Sacramentul Sacramentelor".

Euharistia este prezenţa reală a lui Isus Cristos, trup, sânge, suflet şi divinitate, sub aspectul pâinii şi al vinului. Euharistia este denumită şi "Sfânta Împărtăşanie".

"Comuniune" provine din latinescul communio, care înseamnă "a fi în unire cu". Potrivit Catehismului Bisericii Catolice (CBC), Biserica se referă la Euharistie cu acest nume "pentru că prin acest sacrament ne unim cu Cristos, care ne face părtaşi la Trupul şi Sângele său ca să formăm un singur trup" (CBC 1331).

Biserica învaţă că oricine îl primeşte pe Isus în Euharistie primeşte, de asemenea, "chezăşia slavei viitoare alături de el" (CBC 1419). Catehismul spune că participarea la Euharistie "ne identifică cu Inima sa, ne susţine puterea de-a lungul pelerinajului acestei vieţi, ne face să tânjim după viaţa veşnică şi ne uneşte încă de pe acum cu Biserica din ceruri, cu Sfânta Fecioară Maria şi cu toţi sfinţii" (CBC 1419).

Biserica învaţă, de asemenea, că primirea Euharistiei "sporeşte unirea celui care se împărtăşeşte cu Domnul, îi iartă păcatele lesne-iertătoare şi îl fereşte de păcatele grave" (CDC 1416).

Primirea Euharistiei poate transforma viaţa spirituală a cuiva. De aceea, Papa Francisc a spus în exortaţia sa apostolică Evangelii gaudium că Euharistia "nu este un premiu pentru cei desăvârşiţi, ci tratament puternic şi hrană pentru cei slabi".

În acelaşi timp, Biserica se bazează pe cuvintele Scripturii în stabilirea cerinţelor pentru primirea Sfintei Împărtăşanii. Căci, după cum ne spune Sfântul Paul, "Astfel, cine mănâncă pâinea şi bea potirul Domnului în mod nevrednic va fi vinovat faţă de trupul şi sângele Domnului. De aceea, omul să se cerceteze şi astfel să mănânce din pâine şi să bea din potir. Căci cine mănâncă şi bea nesocotind trupul, îşi mănâncă şi îşi bea propria condamnare" (1Cor 11,27-29).

Biserica învaţă că există două cerinţe de bază pe care trebuie să le îndeplinească catolicii pentru a primi cu vrednicie Sfânta Împărtăşanie.

În primul rând, creştinul trebuie să se afle în stare de har sfinţitor.

A fi în "stare de har sfinţitor" înseamnă a fi liber de păcat de moarte. După cum afirmă Catehismul, "Dacă cineva este conştient că a făcut un păcat de moarte, nu trebuie să se apropie de Euharistie fără să fi primit mai înainte iertarea prin sacramentul Pocăinţei" (CBC 1415).

Ce este un păcat de moarte? Catehismul explică faptul că un păcat de moarte "nimiceşte iubirea în inima omului printr-o încălcare gravă a Legii lui Dumnezeu; el îl îndepărtează pe om de Dumnezeu" (CBC 1855).

Pentru ca un păcat să fie de moarte, sau mortal, creştinul trebuie să fie conştient că actul este păcătos şi să-l comită totuşi în mod conştient.

Exemple de păcate de moarte sunt: crima, adulterul, preacurvia, actele homosexuale, furtul, avortul, eutanasia, pornografia şi faptul de a profita de cei săraci. Biserica învaţă că şi absenţa intenţionată de la Liturghie într-o duminică sau într-o zi sfântă de obligaţie, atunci când se poate participa, este un păcat de moarte.

Codul de Drept Canonic din 1983 (CDC) subliniază această cerinţă pentru primirea Sfintei Împărtăşanii atunci când afirmă "Cine este conştient de un păcat grav... nici să nu se împărtăşească cu Trupul Domnului, fără să fi făcut în prealabil mărturisirea sacramentală, în afară de cazul când există un motiv grav şi imposibilitatea de a se mărturisi; în acest caz, să-şi aducă aminte că are obligaţia să facă un act de căinţă desăvârşită, însoţit de hotărârea de a se mărturisi cât mai curând posibil" (CDC 916).

Episcopii din SUA, în documentul pe care l-au adoptat în noiembrie 2021, intitulat "Misterul Euharistiei în viaţa Bisericii", dezvoltă acest aspect important.

"A primi Trupul şi Sângele lui Cristos în timp ce te afli în stare de păcat de moarte reprezintă o contradicţie", se afirmă în document. "Persoana care, prin acţiunea sa, a rupt comuniunea cu Cristos şi cu Biserica sa, dar primeşte Sfântul Sacrament, acţionează incoerent, revendicând şi respingând în acelaşi timp comuniunea. Este astfel un contra-semn, o minciună - exprimă o comuniune care, de fapt, a fost ruptă".

Documentul episcopilor continuă spunând că sacramentul penitenţei "ne oferă posibilitatea de a recupera darul harului sfinţitor şi de a fi restabiliţi în comuniunea deplină cu Dumnezeu şi cu Biserica. Tot ceea ce cere sacramentul de la noi, ca penitenţi, este să avem căinţă pentru păcatele noastre, să ne hotărâm să nu mai păcătuim din nou, să ne mărturisim păcatele, să primim absolvirea sacramentală şi să facem penitenţa atribuită".

A doua cerinţă pentru a primi Sfânta Împărtăşanie este respectarea postului euharistic.

Dreptul canonic afirmă: "Cine are de gând să primească Preasfânta Euharistie să se abţină de la orice fel de mâncare şi băutură, cu excepţia apei şi a medicamentelor, cel puţin o oră înainte de a se împărtăşi" (CDC 919).

Bătrânii, cei bolnavi şi cei care îi îngrijesc sunt scutiţi de postul euharistic (CDC 191 §3). Preoţii şi diaconii nu pot dispensa pe cel obligat de postul euharistic decât dacă episcopul le-a acordat în mod expres această putere (CDC 89).

(După Catholic News Agency, 22 mai 2022)

Traducere de Ovidiu Bişog

lecturi: 160.