Butea: Frumoasă chiar şi dincolo de mormânt

Frumuseţea este caracteristica lui Dumnezeu. Când ne-a creat pe fiecare, pentru că a pus în noi chipul şi asemănarea sa, odată cu acestea a pus şi din frumuseţea lui. Tocmai de aceea frumuseţea nu depinde de trup, ci mai degrabă de suflet.

S-a tot vorbit zilele trecute despre o tânără mamă din Butea, care se afla în comă la spital şi care, în cele din urmă, a plecat în Casa Tatălui. O tânără mamă, mama unui copil de 10 luni şi, în acelaşi timp, o tânără soţie, cu un soţ pe măsură, cu o carieră în faţă, frumoasă, inteligentă şi aşa cum spuneau mai toţi, şi bună la suflet.

A lăsat în urmă un copil, un soţ, dar şi multe întrebări...

Că a fost frumoasă, cu un suflet bun, că a fost iubită de soţ, de familie şi de comunitate, nu e nevoie de nicio investigaţie jurnalistică, simplu de tot o spune numărul mare de persoane care a participat la înmormântarea ei, mai degrabă o sărbătoare decât o înmormântare, un fel de "ziua de Paşti", aşa cum avea să spună la predică pr. Iosif Dorcu.

Dincolo de multele coroane, de marea mulţime, chiar şi dincolo de multele întrebări inerente unui astfel de moment, Luiza-Alina, aşa cum o chema pe tânăra mamă, chiar şi dincolo de mormânt a continuat să fie frumoasă. Cu chipul matern, privindu-şi parcă din fotografie propria-i înmormântare, a spus tuturor că viaţa nu este nedreaptă, ci e viaţă, iar vieţii îi poţi pune oricând o cratimă, după care să-i anexezi şi moartea, mai exact viaţa-moartea, cele două realităţi care ne unesc pe toţi oamenii, indiferent de condiţie socială, religie sau sex.

Luiza-Alina ne-a învăţat că nu există o vârstă la care se moare, aşa cum nu există o vârstă la care se intră în viaţă, ne-a învăţat că viaţa este darul lui Dumnezeu, iar moartea întoarcerea la el. Ne-a mai învăţat că atunci când fructul este matur, "semănătorul" vine şi îl culege, altfel putrezeşte, iar munca de până atunci devine zadarnică.

Tânăra soţie, cea căreia nu cu mult timp în urmă îi fusese oferit un soţ care să o încurajeze pe drumul mântuirii, devenise "fructul matur", pentru care orice altă lucrare era în zadar. Trebuia doar cules şi atât! Misiunea pentru care venise pe pământ era împlinită! În consecinţă, a plecat...

Şi pentru că mereu a dat dovadă de căldură, pentru că faţa îi iradia de seninătate, iar sufletul de bucurie, ziua înmormântării a fost pe măsură; după zile de ger, chiar în ziua înmormântării a fost cald, un soare care aşa cum o făcea ea altădată, îţi mângâia cu bucurie faţa şi sufletul.

Iar ea s-a întors, aşa cum spune psalmistul, acolo de unde a fost luată, în pulberea pământului. Sămânţa a fost din nou însămânţată pentru ca din ea să iasă noi roade: pentru unii o viaţă creştinească luată mai în serios, pentru alţii conştientizarea că frumuseţea nu este opera omului, pentru cei mai mulţi însă, Luiza-Alina a fost tânăra, soţia şi apoi mama care a ştiut să fie înainte de toate un om, un creştin, un model...

Pr. Felician Tiba
Oficiul pentru Pastoraţia Familiei

lecturi: 92.