Ce binecuvântare să avem în limba română Sfânta Scriptură!

Interviu cu pr. Alois Bulai, realizat de pr. Claudiu Bulai şi Alexandra Măriuţ

Biblia în limba română împlineşte anul acesta 10 ani de la publicare. Pentru a marca acest moment, în perioada 29-30 aprilie se va organiza un simpozion la Catedrala "Sfânta Fecioară Maria, Regină", din Iaşi. Vă propunem un interviu cu cel care a lucrat la această traducere de la început şi până la publicarea ei, şi anume pr. Alois Bulai. Interviul integral va fi difuzat la Radio ERCIS FM.

- A trecut un deceniu de la lansarea oficială a Bibliei catolice în limba română. Ce înseamnă acest lucru pentru credincioşii catolici?

Eu spun ceea ce am sperat de la creştinii noştri şi ceea ce ar fi putut să fie. Mi-am imaginat că oamenii vor lua Sfânta Scriptură nu pentru efectul comercial, ci o vor lua ca pe ceea ce este într-adevăr, adică cuvântul lui Dumnezeu, şi că vor savura lucru acesta pentru viaţa personală şi pentru viaţa comunitară. Este adevărat că în perioada aceasta de 10 ani s-au făcut progrese mari în studiul Sfintei Scripturi la nivel familial, la nivel parohial şi în unele locuri sunt programe ale parohiilor foarte bine dozate în privinţa studiului Sfintei Scripturi. Deci, s-a întâmplat acest lucru, chiar dacă nu în ritmul pe care îl doream eu, dar cu siguranţă se împlineşte ceea ce spune profetul Isaia, că aşa cum ploaia care cade din cer nu se întoarce până când nu aduce roade şi dă pâine celor care lucrează şi hrană agricultorilor, tot la fel cuvântul lui Dumnezeu nu se întoarce înapoi fără a da rodul pe care îl vrea Domnul.

- Cum au fost începuturile acestei munci titanice pe care aţi depus-o?

Începuturile au fost în jurul anului 1985, când PS Ioan Robu şi Mons. Petru Gherghel au trecut pe la Bacău, unde eram vicar, şi mi-au spus de proiectul acesta de a traduce Biblia. Trebuia să mergem un grup de preoţi, să studiem limbile biblice, să ne întoarcem într-un an şi să ne apucăm de traducerea Sfintei Scripturi. Când am luat legătura cu cei de la Institutul Biblic din Roma, au spus că pentru traducerea Bibliei trebuie mai mult. Adică, trebuie să intrăm mai întâi în lumea Bibliei şi după aceea să ne apucăm de traducere. Astfel, după ce am luat acolo licenţa, ne-am apucat de treabă. La început, am tatonat terenul pentru că nu ştiam cum se face. Ştiam că aveam nevoie de dicţionare, aveam nevoie de enciclopedii, aveam nevoie de comentarii, de concordanţe şi alte instrumente, care la vremea aceea erau obligatorii. Acum se rezolvă simplu prin computer şi nu mai e nevoie de atâtea lucruri, dar atunci trebuia să căutăm şi să-i găsim coordonatele în contextul în care erau. Lucrarea propriu-zisă la traducere a durat 22 de ani, fără o săptămână.

- Aţi putea să ne împărtăşiţi un moment mai deosebit din acei ani?

Sunt multe amintiri legate de epoca aceasta a traducerii. Cred că unul dintre momentele care mi-au rămas imprimate în suflet este colaborarea cu pr. Anton Budău. Dumnezeu să-l odihnească! El mă aştepta întotdeauna cu cărţile deschise, pentru a ne apuca de treabă şi era efectiv un împătimit de studiu, foarte inteligent şi cu o disponibilitate totală. Lucram cu el toată ziua, ne opream la ora 17.00 după-amiaza, pentru a ne uita la o emisiune franceză despre gătit. Ne uitam 10 minute şi apoi continuam munca.

- Ştim că o perioadă aţi studiat la Ierusalim. Povestiţi-ne puţin despre acea perioadă. Cum se înţelege Biblia în locurile unde a fost scrisă?

A fost o perioadă deosebită de har, pentru că a fi în locurile acelea înseamnă practic a dimensiona toate informaţiile din Sfânta Scriptură. Am avut marele noroc să studiez la două instituţii. La Universitatea Ebraică şi la Institutul Biblic Catolic, aşa că aveam o perspectivă pur ebraică şi o perspectivă pur catolică. Se întâlneau pe drum şi se ciocneau ideile şi perspectivele celor două instituţii de studiu. Apoi, era frenezia aceea de a călca acolo unde a călcat Domnul, oleacă mai la stânga sau oleacă mai la dreapta, dar era acolo. Era un sentiment extraordinar. Am încercat să fac experienţa pe jos, adică să măsor distanţele. De exemplu, era experienţa celor doi ucenici, care mergeau în ziua de Paşte de la Ierusalim la Emaus. Am vrut să mergem pe drumul pe care l-au făcut ei şi am văzut că drumul era destul de lung pentru noi. Când am ajuns acolo, am simţit nevoia să ne aşezăm lângă un perete, pentru că eram epuizaţi de drum. Am făcut experienţa să coborâm de la Ierusalim la Ierihon, cum spune parabola cu samariteanul milostiv. Am văzut că este un drum lung şi că este periculos prin aşezarea munţilor, prin drumul care se află pe lângă o apă printre munţi şi era un drum care nu se mai termina până la Ierihon.

- Care ar fi textul din Biblie care v-a inspirat cel mai mult în viaţa de credinţă?

Este greu de redus cuvântul lui Dumnezeu la un text anume, dar am un fragment care este din Scrisoarea Sfântului Paul către Efeseni şi care spune în felul următor: "Aşadar, vă îndemn eu, prizonierul în Domnul, să umblaţi în mod vrednic de chemarea pe care aţi primit-o: cu toată umilinţa şi blândeţea, cu îndelungă răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii în iubire, străduindu-vă să păstraţi unitatea Duhului în legătura păcii" (Ef 4,1). În fraza aceasta a Sfântului Paul, mi se pare că este concentrată esenţa vieţii noastre creştine.

- Dintre cele 7.100 de limbi vorbite pe planeta noastră, peste 3.700 încă n-au nicio traducere a Sfintelor Scripturi. Cum să aprecieze credincioşii catolici români şansa de a putea avea cuvântul lui Dumnezeu în propria limbă?

Eu am experienţa timpurilor când nu era Sfânta Scriptură în limba română. Am avut şansa în seminar să o am în limba franceză. Am avut ocazia să citesc fragmente în limba română dintr-o traducere a Noului Testament, pe care o găseam aşa pe ascuns în perioada comunistă. Pentru noi, este o sărbătoare că avem posibilitatea aceasta să ne găsim ca popor care poate să comunice cu Dumnezeul său. Cred că este esenţial pentru viaţa spirituală a fiecărui om să ajungă la Domnul. Şi nu poate să-l cunoască pe el decât apelând la cuvântul pe care el l-a transmis, care este Sfânta Scriptură, care s-a încheiat şi rămâne aceasta. Ce binecuvântare să avem în limba română această Sfântă Scriptură!

- La final, vă rog să transmiteţi un gând pentru cititorii noştri. De ce ar trebui să citească cuvântul lui Dumnezeu?

Îmi place începutul Scrisorii către Evrei, care sintetizează tot ce se găseşte în Sfânta Scriptură şi ceea ce aduce ea. Spune autorul scrisorii că în trecut, în multe rânduri şi în multe moduri, Dumnezeu le-a vorbit părinţilor noştri prin profeţi, în aceste zile din urmă, ne-a vorbit prin Fiul, prin care a făcut toate şi pe care l-a stabilit şi moştenitor a toate. El fiind strălucirea gloriei şi chipul fiinţei Tatălui, după ce a săvârşit iertarea păcatelor, s-a aşezat de-a dreapta lui Dumnezeu, în ceruri. Aici, mi se pare sinteza lucrării lui Dumnezeu de la început: prin mulţi, prin diferite moduri şi apoi prin Cuvântul său, egal cu el, chipul fiinţei sale, care şade, după ce a realizat iertarea păcatelor, la dreapta Tatălui.