Învierea lui Isus, un mesaj de transmis cu respect!

prelucrare de pr. Felician Tiba

Cred că şi astăzi mai există în unele comunităţi obiceiul de a merge în dimineaţa Paştelui şi de a duce vestea învierii Domnului. Copii cu o pungă în mână, din casă în casă, merg şi duc vestea învierii, spunând tuturor: "Cristos a înviat!".

Noi nu doar că o vesteam, ci efectiv o "urlam". Trebuie să o spun că prea mult nu pricepeam noi din ceea ce făceam. E adevărat că spuneam "Cristos a înviat!", dar gândul nostru nu era neapărat la mesajul în sine, ci la ceea ce ne ofereau gospodinele. Oricum, darul prin excelenţă erau ouăle roşii. Ne bucuram şi când primeam de alte culori. Merita "să revenim" la acele case unde mai primeam şi câte un bănuţ, o napolitană sau bomboane, dulciuri rare în vremea copilăriei noastre, chiar dacă asta presupunea să ne schimbăm fesul sau chiar hainele între noi.

Uneori începeam să strigăm "Cristos a înviat!" din drum. O făceam haotic şi la întâmplare, dovadă că de cele mai multe ori ajungeam acasă cu punga ruptă şi cu ouăle sparte, amestecate cu celelalte bunuri pe care le primeam în dar.

O doamnă însă ne-a venit de hac. Cum eram distraţi şi cum spuneam, nu ne interesa prea mult mesajul, ea ne-a oprit şi ne-a pus să spunem frumos: "Cristos a înviat!". Şi ne-a pus să repetăm până i s-a părut că am spus frumos şi cu respect. După aceea, a continuat să ne ţină "morală", spunând că o să transmită şi părinţilor noştri că nu ştim să respectăm o sărbătoare atât de mare. Ne-am uitat unii la ceilalţi şi am spus: "Am încurcat-o!" Mai mult, pentru că printre noi erau şi câţiva copii care erau ministranţi, ne-a promis că o să vorbească şi cu părintele.

Ulterior am înţeles că mesajul pe care îl duceam era atât de solemn şi profund, că merita şi o atitudine pe măsură, dar noi eram copii...

Doamna cu pricina nu ne-a spus niciodată nici părinţilor şi nici părintelui, dar lecţia pe care ne-a dat-o punându-ne să repetăm mesajul pascal a durat şi durează până astăzi.

Despre învierea lui Isus trebuie să vorbim cu respect. Bucuria învierii nu înseamnă batjocură, ci respect! Asta mi-a intrat în minte şi mi-a rămas de la acea doamnă! (Claudiu)