Cenuşă pe cap şi apă pe picioare

de pr. Ioan Balan

Postul Mare este cuprins între două rituri deosebite: cenuşa impusă pe cap în Miercurea Cenuşii şi apa pe care Cristos o foloseşte în Joia Sfântă pentru a spăla picioarele ucenicilor.

De la cap la picioare nu este o distanţă colosală şi totuşi este lungimea mâinilor suflecate, o cale obositoare care cere trudă, întrucât implică plecarea de la propriul cap pentru a ajunge la picioarele celorlalţi. Pentru a parcurge această cale nu ajung doar 40 de zile; cenuşa, odată primită pe creştet, te implică pentru totdeauna sau ar trebui să o facă...

Părere de rău şi slujire: două mari predici pe care Biserica le referă la cenuşă şi apă, mai mult decât la cuvinte. Este greu a te sustrage ,,ciocnirii" cu acea cenuşă; ea, în mod lejer, coboară pe cap cu violenţa unei ploi de vară şi transformă într-o autentică şi continuă bătaie cu ciocanul acea rechemare la unicul lucru care contează: ,,Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie!". Cenuşa nu murdăreşte părul spălat şi nici măcar nu schimbă culoarea părului proaspăt vopsit! Tot la fel, rămâne neşters pentru totdeauna acel clinchet al apei în lighean. Este predica cea mai veche pe care şi-o aminteşte fiecare. De mici copii, am văzut-o cu ochii, plini de stupoare, după ce ne-am făcut loc prin mulţime pentru a trece în primul rând şi mai ales cu scopul de a percepe de la cei 12 bărbaţi emoţiile lumii. O predică construită din fraze identice, dar fără monotonie: ofertoriul unui picior, spălatul unei căni, învârtirea unui prosop, sigiliul unui sărut. O predică stranie, deoarece se pronunţă fără cuvinte; îngenuncheat înaintea a 12 simboluri ale sărăciei umane, este un om pe care mintea şi-l aminteşte în genunchi doar dinaintea ostiei consacrate. Orbire provocată de somn sau simbol pentru cine veghează în aşteptarea lui Cristos? O adoraţie pentru seara paradoxurilor sau breviar plastic pentru alegerile noastre cotidiene?

Semnele vorbesc fără cuvinte! Drumul Postului Mare este mereu suspendat între cenuşă şi apă. Cenuşa să ne ardă pe cap, ca şi cum ar fi abia ieşită din craterul unui vulcan, şi, pentru a stinge ardoarea, să căutăm apa pe care mai apoi să o vărsăm pe picioarele celorlalţi. Părere de rău şi slujire! Binare obligatorii prin care să regăsim drumul întoarcerii noastre acasă. Cenuşa şi apa: ingredientele principale ale spălării inimii şi simbolurile unei convertiri complete, care nu vrea să se oprească numai la cap, ci continuă până la picioare.