Lasă-te condus de Duhul Sfânt!

de pr. Iulian Butnaru, FDP

Zilnic suntem puşi în faţa diferitelor situaţii ale vieţii, suntem chemaţi să facem alegeri; unele mai mici, altele mai mari. Astfel, alegem gândurile pe care să le cultivăm, ce să facem când îi întâlnim pe ceilalţi.

Oare ce ar fi mai bine să aleg? Încotro să o iau?

Să dăruim un zâmbet sau să fim indiferenţi ori închişi în preocupările noastre? Să iertăm sau să ne închidem în orgoliul nostru? Şi alte astfel de întrebări, la care se adaugă alegerile importante care dau o direcţie vieţii noastre.

Sfintele Scripturi ne indică o cale pentru a face cele mai bune alegeri: ne învaţă să ne lăsăm conduşi de Duhul Sfânt.

Evangheliile ne transmit cum Isus se lasă condus de Duhul Sfânt în fiecare clipă. Ajunge astfel în pustiu, unde va fi ispitit de Cel Rău (Mt 4,1; Mc 1,12). Aici, sub acţiunea aceluiaşi Duh, Isus cunoaşte modalităţile prin care îl ispiteşte diavolul. Recunoscându-le, le respinge scurt, cu fermitate, folosind cuvântul Scripturii, fără a dialoga prea mult cu ispititorul. Imediat după aceasta, "s-a întors în Galileea cu puterea Duhului" (Lc 4,14) şi a început să predice în sinagogă. Chiar dacă este întâmpinat cu ostilitate, el se lasă condus de Duhul Sfânt, şi nu de alte dorinţe sau comodităţi. Îşi împlineşte întreaga misiune fiind uns şi trimis de Duhul Sfânt să aducă vestea cea bună săracilor, eliberarea celor captivi, vindecarea bolnavilor etc. (cf. Lc 4,18).

Adesea, apostolii îl vedeau pe Isus retrăgându-se în rugăciune: dimineaţa devreme, seara după încheierea activităţilor, înaintea unui moment important din viaţă sau a unei alegeri semnificative de făcut. Ni se relatează cum a petrecut noaptea dinaintea alegerii discipolilor în rugăciune: îi alege pe cei doisprezece nu după criterii umane, ci după inspiraţia Duhului (cf. Lc 6,12). La un moment dat, apostolii îl roagă pe Isus să-i înveţe şi pe ei să se roage. Împlinindu-le dorinţa, Isus insistă să aibă încredere, căci Tatăl nu le va nega darul cel mai important al rugăciunii: Duhul Sfânt, plinătatea darurilor (cf. Lc 11,12).

Isus ne invită să-i urmăm exemplul şi să facem loc acţiunii Duhului Sfânt în viaţa noastră. Ne indică şi nouă calea rugăciunii pentru a asculta inspiraţiile sale, cunoaşterea Sfintelor Scripturi pentru a putea distinge vocea sa printre celelalte voci, ale Celui Rău sau ale egoismelor noastre. În acest mod, vom trăi ca adevăraţi creştini, fără teamă, ca adevăraţi fii, căci: "Toţi cei care sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fiii lui Dumnezeu, pentru că nu aţi primit un Duh de sclavie, ca să vă fie din nou teamă, ci aţi primit Duhul înfierii prin care strigăm: «Abbá, Tată!»" (Rom 8,14-15).

Uneori, putem trăi momente de confuzie în viaţa noastră. Meditarea cuvântului ne ajută să recunoaştem prezenţa Duhului Sfânt în viaţa noastră, prin roadele spirituale pe care acesta le lasă în inima noastră: pacea şi bucuria interioară. Sfântul Paul ne încredinţează o listă detaliată cu ajutorul căreia putem verifica viaţa noastră, observând cine ne conduce cu adevărat: "De altfel, faptele trupului sunt cunoscute. Acestea sunt: desfrânarea, necurăţia, neruşinarea, idolatria, vrăjitoria, duşmăniile, cearta, gelozia, mâniile, ambiţiile, discordiile, dezbinările, invidiile, beţiile, orgiile şi cele asemănătoare acestora. [...] În schimb, rodul Duhului este: iubirea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, bunăvoinţa, fidelitatea, blândeţea, cumpătarea" (Gal 5,19-23).