Postul Mare - prin pustiul fragilităţii spre muntele întâlnirii cu Domnul

Postul Mare reprezintă o ocazie de a face o experienţă autentică de credinţă, ca pregătire pentru celebrarea misterului central al credinţei noastre, învierea Domnului.

Există două imagini biblice pe care Sfânta Biserica ni le propune în această perioadă, care ne pot ajuta să facem din Postul Mare o adevărată experienţă de convertire personală şi comunitară: pustiul şi muntele.

Isus, înainte de a începe activitatea sa publică, a fost condus de Duhul Sfânt în pustiu şi acolo a fost ispitit de diavol. Pustiul este locul încercării, al aridităţii, al tăcerii, al interiorităţii, al umilinţei. În pustiu, resursele sunt limitate, iar ceea ce contează este doar esenţialul pentru a trăi. Acolo laşi deoparte preocupările inutile pentru a te concentra asupra a ceea ce contează şi te ajută să trăieşti cu adevărat.

Pustiul nu este doar un spaţiu geografic precis, ci mai ales o dimensiune a vieţii noastre de credinţă. Suntem mereu înclinaţi să ne concentrăm asupra vieţii proprii. Lumea însăşi, în mijlocul căreia trăim, ne impune un ritm de viaţă extrem de alert, riscând să ne pierdem reperele fundamentale ale vieţii printre atâtea voci şi griji care ne asaltează.

Tocmai de aceea Postul Mare este timpul în care Duhul Sfânt doreşte să ne conducă şi pe noi în pustiu, pentru a reintra în noi înşine prin intermediul rugăciunii. Acolo, în sinceritatea inimii, în tăcere şi reculegere interioară, avem posibilitatea să ne analizăm propria viaţă pentru a o orienta în direcţia corectă.

Pentru a trăi bine timpul Postului Mare, vă invit pe toţi să găsiţi momente de tăcere şi de reflecţie personală şi comunitară. De asemenea, participarea în mod constant la celebrările liturgice care se desfăşoară în bisericile noastre, primirea iertării lui Dumnezeu în sacramentul Pocăinţei, parcurgerea cu credinţă a Căii sfintei cruci şi meditarea cuvântului lui Dumnezeu ne vor ajuta să depăşim pornirile egoiste ale firii noastre şi să descoperim vocaţia la care suntem chemaţi, aceea de a ne dărui pe noi înşine în iubire.

A doua imagine care ne este propusă în Postul Mare este cea a muntelui, locul intimităţii şi al întâlnirii omului cu Dumnezeu. Sfântul Părinte Papa Francisc, în mesajul pentru Postul Mare, plecând de la episodul Schimbării la Faţă a lui Isus, subliniază tema ascezei, a urcuşului spiritual spre muntele comuniunii cu Dumnezeu. Papa Francisc nu insistă atât asupra momentului întâlnirii cu Domnul, cât mai ales asupra urcuşului pe munte, pe care suntem chemaţi să-l parcurgem împreună cu ceilalţi fraţi. Spre vârful muntelui nu urcăm singuri, separaţi unii de alţii, ci toţi împreună, ca o singură familie unită în Duhul Sfânt, aşa cum ne invită şi tema anului pastoral în dieceza noastră.

Isus ne invită să urcăm împreună pe munte. A urca împreună înseamnă a ne ajuta unii pe alţii, a ne respecta, a ne asculta, a ne iubi aşa cum ne iubeşte Dumnezeu. În Postul Mare, dorind să ne pregătim cât mai bine pentru solemnitatea Învierii Domnului, să ne întoarcem la stilul lui Dumnezeu, aşa cum ne-a invitat Papa Francisc: "Să ne întoarcem mereu la stilul lui Dumnezeu: stilul lui Dumnezeu este apropiere, compasiune şi duioşie. Dumnezeu a acţionat aşa mereu. Dacă noi nu vom ajunge la această Biserică a apropierii cu atitudini de compasiune şi duioşie, nu vom fi Biserica Domnului. Şi asta nu numai în cuvinte, ci şi cu prezenţa, aşa încât să se stabilească legături de prietenie mai mari cu societatea şi lumea" (Discurs la începutul parcursului sinodal, 9 octombrie 2021).

Ca gesturi concrete de apropiere, compasiune şi duioşie, să ne deschidem inimile în faţa necesităţilor fraţilor noştri. În mod deosebit, să ne arătăm solidaritatea şi iubirea noastră frăţească, rugându-ne lui Dumnezeu pentru toţi cei care au de suferit de pe urma epidemiilor, calamităţilor naturale sau a războaielor.

+ Iosif Păuleţ, episcop de Iaşi