Efes

de pr. Iosif Dorcu

Pentru un pelerin creştin care vrea să parcurgă urmele biblice pe teritoriul Turciei de azi, un popas obligatoriu trebuie să fie şi vechiul Efes. Se află la 80 km sud de oraşul Izmir. Poate fi vizitat vechiul oraş, cu construcţiile sale, cu teatrul cel mai mare din Orient. Dar cel mai important punct îl constituie casa Maicii Domnului, situat la 8 km de oraşul antic.

După învierea lui Isus, probabil de teama persecuţiilor, apostolul Ioan a luat-o cu sine pe Fecioara Maria şi a părăsit Ierusalimul, căutând un loc cât mai ferit pentru a o proteja. S-au îndreptat spre Efes şi se pare că au rămas aici între anii 37 şi 48. Ei au locuit într-o casă (Meryem Ana Evi), situată pe o colină împădurită, de unde este o vedere panoramică spre mare, spre port şi spre insulele din preajmă. Venind dinspre Izmir, la un moment dat, la indicator, trebuie virat la dreapta şi, cam la un kilometru, se vede pe marginea drumului o statuie impunătoare a Maicii Domnului. Apoi se urcă încă 5 km pentru a ajunge pe colina sanctuarului, numită şi "Muntele Privighetorii".

Deja în secolul al II-lea exista credinţa că Maria a locuit aici, iar creştinii se adunau la casa ei o dată pe an pentru a o cinsti. Ulterior, locul a rămas în uitare până pe la anul 1800. Redescoperirea locului începe odată cu revelaţiile vizionarei germane Ana Ecaterina Emmerich (1774-1824), beatificată de Papa Ioan Paul al II-lea la 3 octombrie 2004. Deşi ea nu a fost niciodată la Efes, a descris exact existenţa acestei case. Citind cărţile Ecaterinei, un poet german, Clemens Brentano, s-a retras pe această colină de la Efes şi a scris "Viaţa Sfintei Fecioare Maria". În jurul anului 1881, urmând descrierile vizionarei, un preot lazarist, Julien Gouyet, face cercetări şi, într-adevăr, descoperă ruinele unei capele, care corespundea exact celor spuse de Ecaterina Emmerich. Prezintă un raport cu rezultatele cercetărilor la Paris şi la Roma, dar nimeni nu i-a dat importanţă. Zece ani mai târziu, alţi doi preoţi, Jung şi Poulin, desăvârşesc cercetările. Ei descoperă o capelă în ruine şi o statuie a Mariei, cu mâinile sfărâmate. Trei ani s-a lucrat la refacerea capelei. Bisericuţa, aşa cum o vedem azi, are la bază ruinele din secolul I, o casă dreptunghiulară, din piatră. În prezent, este precedată de un vestibul din secolul al VII-lea. Partea centrală a casei a fost folosită ca loc de rugăciune încă din secolul al IV-lea.

Complexul descoperit a fost declarat oficial loc sacru de către Papa Leon al XIII-lea în anul 1896. La 20 mai 1896, s-a celebrat prima Liturghie. Ulterior, au fost aici în pelerinaj trei papi: Paul al VI-lea în anul 1967, Ioan Paul al II-lea în anul 1979 şi Benedict al XVI-lea la 29 noiembrie 2006.

Nu departe de casa Mariei, în localitatea Selçuk de azi, se află bazilica constantiniană dedicată Sfântului Ioan, apostolul, care şi-a scris lucrările şi a fost înmormântat la Efes. Se păstrează doar fragmente de zid şi coloane, dar se poate vizita. Tot aici se mai păstrează ruine ale unei biserici antice dedicate Fecioarei Maria, unde în anul 431 s-a ţinut conciliul ecumenic în care s-a afirmat solemn maternitatea ei divină.

În anul 1950, când s-au făcut lucrări de restaurare, s-a descoperit un izvor puţin sărat, cu proprietăţi curative.

Mai merită amintit faptul că Sfântul Paul a rămas la Efes timp de doi ani şi trei luni, fondând o comunitate creştină căreia îi adresează cunoscuta scrisoare. Nu departe de oraşul vechi, se poate vizita grota Sfântului Paul, ornată cu picturi antice.