Viața consacrată este un dar al lui Dumnezeu
Interviu cu pr. Cristian Blăjuț, OFMConv., realizat de pr. Claudiu Bulai
La 2 februarie, în fiecare an, sărbătorim Ziua Mondială a Persoanelor Consacrate. În Dieceza de Iași, sunt prezente 14 ordine și congregații masculine și 43 de ordine și congregații feminine. Ținând cont de această realitate a Bisericii noastre locale, episcopul de Iași a constituit în cadrul Curiei diecezane o secțiune și un oficiu care să se ocupe de persoanele consacrate. Vă propunem, în acest număr al revistei, un interviu cu pr. Cristian Blăjuț, OFMConv., responsabilul acestui oficiu.
- Au trecut aproximativ trei ani de la numirea ca responsabil al Oficiului pentru Viața Consacrată. Cum au fost acești ani?
Privind în retrospectivă, timpul ce s-a scurs de la începutul mandatului și până în momentul de față l-aș putea defini ca un timp al cunoașterii mai profunde al felului în care persoanele consacrate, prezente pe teritoriul Diecezei de Iași, își trăiesc propria carismă. Am avut ocazia să stau de vorbă cu mai multe persoane consacrate și, cunoscându-le carisma și problemele, să înțeleg profund binele pe care Biserica locală îl primește de la Dumnezeu prin aceste persoane. Ținând cont de perioada de pandemie, activitățile Oficiului au fost limitate, dar în puținele momente în care persoanele consacrate au avut posibilitatea de a se reuni, am trăit clipe de har și bucurie spirituală și am simțit ce mult înseamnă împărtășirea reciprocă dintre cei consacrați. Un eveniment important pentru persoanele consacrate a fost ziua de formare la care a participat păstorul Diecezei, PS Iosif, și care, cu multă bucurie, a răspuns întrebărilor venite din partea persoanelor consacrate. A fost cu adevărat o zi de comuniune și har și mai ales de prețuire reciprocă. Pentru multe ordine, congregații și institute, această perioadă a însemnat "timpul roadelor", deoarece s-au bucurat de sărbători jubiliare.
- Sunteți o persoană consacrată. Cum ați descoperit această chemare și de cât timp o trăiți?
Da, sunt o persoană consacrată și aparțin Ordinului Fraților Minori Conventuali, Provincia "Sfântul Iosif" din România. Vocația mea cred că este legată foarte mult de perioada copilăriei mele, un timp în care, fiind foarte apropiat de biserică (am fost ministrant de mic), am fost mereu atras de cele ce se petreceau acolo. Un rol important în descoperirea acestei vocații l-a avut părintele Petru Albert, dar și ceilalți preoți (pr. Anton Olaru și preoții vicari), care, într-un fel, a "trezit" în mintea și inima mea dorința de a deveni preot. Dar cred că și educația religioasă și exemplul primit în familie mi-au fost de mare ajutor ca să-mi urmez vocația. Intrând în Seminarul Franciscan, am început să cunosc și să aprofundez spiritualitatea franciscană pe care, prin harul lui Dumnezeu, am îmbrățișat-o, devenind frate franciscan, și pe care mă străduiesc să o trăiesc zi după zi. De cât timp sunt frate franciscan? Dacă socotim timpul de la prima profesiune, atunci sunt. 31 de ani.
- Dacă ar fi să vorbiți despre viața consacrată, cum ați prezenta-o?
Este ușor să vorbești despre viața consacrată și să o prezinți într-o lumină pozitivă, dar cred că cel mai bine se poate vorbi despre aceasta prin felul în care cineva își trăiește carisma proprie. Viața consacrată este un dar pe care Dumnezeu îl face unei persoane pe care el o cheamă să-l slujească într-un fel anume. Dacă persoana răspunde afirmativ inițiativei lui Dumnezeu și îl urmează, atunci devine un semn vizibil al unei realități speciale printre ceilalți creștini datorită faptului că a primit de la Dumnezeu un dar în plus.
- Avem în parohii persoane consacrate. Care este rolul lor? Cum ajută?
În multe dintre parohiile diecezei noastre sunt persoane consacrate și acest lucru este o binecuvântare pentru Biserica locală. Prezența acestor carisme, care sunt inspirate de Duhul Sfânt, trăite cu toată bucuria, sunt și pot fi acea "plămadă" despre care vorbește evanghelia (cf. Lc 13,21) și care, prin puterea harului, îi poate apropia mai ușor pe oameni de Dumnezeu prin exemplul dăruirii lor. Uneori există riscul ca unii creștini dintr-o parohie să privească doar la operele acestor persoane consacrate, fără să ajungă să cunoască carisma acelei congregații sau acelui institut. Persoanele consacrate sunt în mijlocul poporului lui Dumnezeu spre a-și trăi carisma și consacrarea, care devin vizibile prin operele lor: "După roadele lor îi veți recunoaște" (Mt 7,16).
- Ce inițiative aveți pentru acest an liturgic la nivel de oficiu?
Prezența persoanelor consacrate în teritoriul diecezei este amplă. Din acest motiv, au fost constituite cinci zone: Bucovina, Iași, Roman, Bacău și Onești. La nivel de zonă, se celebrează diferite întâlniri și evenimente cu caracter spiritual, formativ și fratern, iar la nivel de dieceză, annual se celebrează o zi de formare comună pentru toți consacrații și consacratele și un pelerinaj.
- Vă rog să transmiteți un mesaj celor care ar dori să devină persoane consacrate, dar și celor care se bucură de contribuția lor în parohiile proprii.
Când cineva simte în inima lui o chemare specială, să nu-I fie teamă să asculte inspirațiile Duhului și să caute să înțeleagă ce se petrece în inima sa. Dumnezeu continuă și astăzi să ne cheme, dar trebuie să fie mereu persoane generoase care să primească chemarea lui Dumnezeu. Fiecare om are propria sa vocație pe care trebuie să o cunoască. Nimeni să nu se închidă în fața propriei chemări și să nu stingă Duhul din inima sa (cf. 1Tes 5,19). Iar pe credincioșii care se bucură în mijlocul lor de prezența persoanelor consacrate îi invit să se roage și mai mult pentru aceste persoane ca să-și trăiască cu fidelitate consacrarea. Îi invit pe toți, păstori și comunități, să fie recunoscători lui Dumnezeu pentru darul prezenței persoanelor consacrate în mijlocul lor și să le susțină. "Să mergem împreună" pe calea mântuirii spre slava lui Dumnezeu și binele sufletesc al oamenilor!