Papa Ioan al XXII-lea

de pr. Petru Ciobanu

La 20 aprilie 1314 se stingea Papa Clement al V-lea, cel care a mutat reşedinţa papală la Avignon (Franţa). A fost nevoie de doi ani ca să-i fie ales un urmaş, şi acesta a fost Papa Ioan al XXII-lea.

Noul papă ales, pe numele său Jacques Dueze, s-a născut în anul 1244 în oraşul Cahors din Franţa, într-o familie de burghezi, fiind primul dintre cei cinci copii ai lui Arnaud Dueze şi ai lui Hélene de Béraldi. A învăţat la şcoala dominicanilor din oraşul natal, după care a studiat dreptul la Universitatea din Montpellier şi teologia la Universitatea din Paris, luându-şi doctoratul în drept la Universitatea din Orléans. După hirotonire, a îndeplinit mai multe oficii ecleziastice, printre care şi cea de canonic al Catedralei "Sfântul Front" din Périgueux. La 4 februarie 1300, Papa Bonifaciu al VIII-lea l-a numit episcop de Fréjus, fiind consacrat la 5 septembrie acelaşi an. După opt ani, a fost chemat la Neapole de regele Carol al II-lea de Anjou, aici îndeplinind funcţia de cancelar. La 18 martie 1310, a fost numit episcop de Avignon, iar la 23 decembrie 1312, Clement al V-lea l-a creat cardinal cu titlul de "Porto şi Santa Rufina". A fost ales al 196-lea urmaş al Sfântului Petru la 7 august 1316, la vârsta de 72 de ani, fiind încoronat cu tiara pontificală la 5 septembrie, în catedrala din Lyon.

Şi-a stabilit reşedinţa la Avignon, în palatul episcopal, pe care a început să-l adapteze noii sale demnităţi de palat papal. Admirator al artelor, a chemat la Avignon cei mai renumiţi artişti ai timpului pentru înfrumuseţarea noii reşedinţe. Bun administrator, a refăcut rapid finanţele papalităţii, fiind supranumit "papa bancher". A declarat eretică afirmaţia franciscană despre sărăcia absolută a lui Isus şi a apostolilor şi l-a depus din funcţia de ministru general al fraţilor minoriţi pe Michele da Cesena. A intrat în conflict cu împăratul Ludovic de Bavaria, pe care l-a excomunicat. Drept răspuns, Ludovic de Bavaria a intrat în Roma, l-a declarat pe papă decăzut din demnitatea de pontif şi a convocat o adunare, care l-a ales pe antipapa Nicolae al V-lea.

În domeniul spiritual, Ioan al XXII-lea a introdus procesiunea din solemnitatea Trupul şi Sângele Domnului şi solemnitatea Preasfintei Treimi; a prescris recitarea zilnică, la apus, a Îngerului Domnului; a declarat erezie vrăjitoria, magia şi alchimia şi a înfiinţat Tribunalul Sfintei Rote. A fost un promotor zelos al misionarismului, trimiţând numeroşi dominicani şi franciscani în Orientul Mijlociu şi Asia. A ridicat la cinstea altarelor şi trei sfinţi: pe Ludovic de Anjou, episcop franciscan de Toulouse, pe Toma de Cantilupe, episcop de Hereford, şi pe Toma de Aquino.

În 1318, Papa Ioan al XXII-lea a înfiinţat la Caffa, în Crimeea de azi, o dieceză, numindu-l episcop, la 22 februarie 1322, pe franciscanul Ieronim. În hotarele noii episcopii intrau şi teritoriul Moldovei, după cum rezultă din indicaţiile limitelor episcopiei: "De la oraşul Varia (= Varna) în Bulgaria până la Saray (= Astrahan) inclusiv, în lungime, şi de la Marea Pontică (= Neagră) până în ţara rutenilor (= Galiţia), în lăţime". Sub jurisdicţia episcopului de Caffa s-au aflat şi catolicii din Cetatea Albă. După anul 1330, pierzând suzeranitatea asupra Ţării Româneşti, regele Ungariei, Carol Robert, i-a cerut lui Ioan al XXII-lea să restabilească Episcopia Milcoviei prin numirea franciscanului Vito de Monteffereo, capelanul regelui maghiar, episcop de Milcovia. Însă intenţia, agreată de Ioan al XXII-lea, nu a putut fi realizată, pentru că regiunea era încă sub ocupaţie tătară.

Papa Ioan al XXII-lea a murit la 4 decembrie 1334, la vârsta de 90 de ani, fiind înmormântat în Catedrala "Notre-Dame des Doms" din Avignon.