Vocaţia, drum spre libertate

de pr. Gabriel-Iulian Robu

Evanghelistul Marcu ne relatează că Isus, trecând pe lângă malul Mării Galileei, i-a văzut pe Simon şi pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând năvodul în mare. Isus le-a spus: "Veniţi după mine şi vă voi face să deveniţi pescari de oameni. Lăsând îndată năvoadele, l-au urmat" (Mc 1,17-18).

Frapează libertatea cu care cei doi au lăsat îndată toate şi l-au urmat pe Isus. Cu siguranţă, Petru şi Andrei aveau planurile lor. Visau să pescuiască şi mai mult pentru ca afacerea de familie să prospere. Visau să ajungă la bătrâneţea fericită şi odihnitoare pe care o meritau. Dar iată că întâlnirea cu Isus le schimbă viaţa şi planurile. Ceea ce a determinat această schimbare a fost găsirea mărgăritarului de mare preţ pentru care merită să laşi toate. Cei doi au ajuns la aceeaşi concluzie ca Sfântul Paul: "Cele care erau pentru mine un câştig, de dragul lui Cristos, eu le-am considerat o pierdere, ba, mai mult, de acum consider că toate sunt o pierdere în comparaţie cu superioritatea cunoaşterii lui Cristos Isus, Domnul meu. De dragul lui am pierdut toate şi le consider gunoi ca să-l câştig pe Cristos" (Fil 3,7-8). Cei doi pescari au fost fascinaţi de invitaţia lui Isus: "Veniţi după mine şi vă voi face să deveniţi pescari de oameni". Din pescari de peşti, ei devin pescari de oameni. Dumnezeu se foloseşte de competenţele deja însuşite de cei doi. De exemplu, ca pescar trebuie să ai o răbdare deosebită, să ai curaj să înfrunţi marea, spirit de sacrificiu să pleci la muncă devreme, disciplină să pregăteşti din timp mrejele, maturitate să nu te laşi învins după câteva eşecuri. Isus vede în ei aceste competenţe, îndemnuri pescăreşti, şi îi invită să le pună în slujba evangheliei. Competenţele dobândite până acum vor fi puse în slujba unei cauze mai nobile.

Ce este libertatea? Un dar al lui Dumnezeu. Este capacitatea de autodeterminare, posibilitatea de a alege ceea ce este mai bine pentru noi şi pentru ceilalţi, este capacitatea de a alege ceva superior. Totuşi, este o sabie cu două tăişuri. Omul, folosindu-şi libertatea, se poate dezvolta, se poate asemăna cu un înger. Istoria însă ne arată şi cazuri în care omul, folosindu-şi greşit libertatea, coboară, se degradează. Astfel, destinul omului este în strânsă legătură cu modul în care îşi foloseşte libertatea. Viaţa lui este un şantier în lucru, un puzzle care se construieşte zi de zi, iar ceea ce decide fizionomia lui finală este tocmai modul în care îşi foloseşte libertatea.

Cei doi fraţi de mai sus, Simon şi Andrei, au înţeles că urmându-l în toate pe Isus nu renunţă la libertatea lor, ci vor fi mai liberi. Au ales ceva superior. Ca pescari de oameni, vor avea valuri şi furtuni de înfruntat, dar conştiinţa că Isus este cu ei le va da putere în viaţă şi predică. Simon şi Andrei ne arată că libertatea îşi află împlinirea atunci când îl alegi pe cel care ţi-a dăruit-o, pe Dumnezeu. Viaţa omului este un drum spre împlinire, un şantier în lucru. Omul, alegând să aplice în această construcţie planul celui care a proiectat universul întreg, permite ca harul să facă din viaţa lui o capodoperă, o bijuterie.

La final, dragi cititori, vă invit să vă rugaţi pentru vocaţii, pentru ca Domnul să cheme în continuare pescari de oameni care să arunce năvodul bucuriei şi al speranţei creştine în toate oceanele existenţei umane.