Am fost hirotonit preot

a consemnat pr. Cristian Diac

Hirotonirea este un moment special de har în viaţa oricărui preot. Câţiva dintre preoţii nou-sfinţiţi la 24 iunie au binevoit să ne împărtăşească din sentimentele şi trăirile spirituale pe care le-au avut în momentul hirotonirii.

• "În timpul hirotonirii mele, am simţit o legătură profundă cu Dumnezeu, înţelegând că rolul meu ca preot este acela de a fi un intermediar între oameni şi Dumnezeu. În timp ce mâinile episcopului m-au uns cu uleiul sfânt, am resimţit o putere divină care mă învăluia, mă curăţa şi mă pregătea să slujesc în via Domnului. Această experienţă m-a adus mai aproape de sensul profund al misiunii mele şi m-a încurajat să fiu un purtător de lumină şi speranţă pentru toţi cei pe care îi voi întâlni în călătoria mea ca preot." (pr. Andrei Blaj)

• "Momentele pe care le-am trăit au fost pline de emoţii, însă acestea au fost completate de un sentiment imens de bucurie pentru darul minunat al Sfintei Preoţii, pe care l-am primit prin impunerea mâinilor şi rugăciunea de hirotonire a episcopului Iosif Păuleţ. Gândurile mele de recunoştinţă se îndreaptă către bunul Dumnezeu care m-a chemat să-l urmez şi să-l slujesc." (pr. Adrian-Alexandru Bortă)

• "Dacă darul lui Dumnezeu, pe care îl face omului, nu poate fi descris prin cuvinte, emoţiile vizibile de pe chipul fiecărui candidat la Preoţie şi ochii scăldaţi de lacrimi de bucurie dau mărturie despre binefacerile pe care Domnul le săvârşeşte în viaţa fiecărui om. Pentru aceasta, îi mulţumesc bunului Dumnezeu care m-a ales să fac parte din tezaurul său. Astfel, Domnul mă face să fiu o bogăţie pentru întreaga Biserică, un administrator vrednic al sacramentelor şi un păstor blând şi iubitor faţă de turma sa." (pr. Ionuţ-Iulian Cherecheş, OFMConv.)

• "Au fost momente absolut minunate. Tot ritualul l-am simţit asemenea unei îmbrăţişări a Tatălui ceresc, care mi-a oferit darul Preoţiei. Astfel, unit cu Cristos, Marele Preot, vreau să devin un instrument al iubirii sale între oameni. Momentul impunerii mâinilor a fost ca un eveniment al Rusaliilor pentru mine, deoarece acţiunea Duhului mi-a cuprins toată fiinţa şi a făcut ca nimic să nu-mi mai aparţină şi să devin cu totul pentru Dumnezeu. Acest gând doresc să-l păstrez în suflet şi, asemenea Sfântului Francisc, să-l ofer pe Cristos oamenilor în toate zilele vieţii mele." (pr. Andrei Bejan, OFMConv.)

• "Aş vrea să sintetizez sentimentele şi emoţiile trăite în trei cuvinte: recunoştinţă, prezenţă şi noutate. Recunoştinţă, pentru că tot ce am primit este într-adevăr darul lui Dumnezeu, gratuit şi în abundenţă din partea lui, nemeritat din partea mea. Domnul s-a făcut şi îşi face cunoscută prezenţa în viaţa mea, mai ales acum, atât prin harul Sfintei Preoţii, cât şi prin darul, apropierea şi susţinerea celor dragi mie. Preoţia, mai mult decât o ţintă la care am ajuns, e un nou mod de a-l sluji pe Domnul, Biserica şi oamenii." (pr. Silviu Dumea, FDP)

• "Ziua aceasta a fost pentru mine sfârşitul unui drum lung de cunoaştere a propriei persoane, dar şi de cunoaştere a lui Dumnezeu. Am simţit că această zi a hirotonirii mele a fost încununarea oarecum firească a unei lungi călătorii de creştere umană şi spirituală. Bunul Dumnezeu acţionează tăcut în noi, oamenii, fiinţe atât de fragile, dar şi atât de minunate când ne lăsăm călăuzite de harul său. Pe de altă parte, sunt conştient că în faţa mea s-a deschis un nou drum, cel al preoţiei lui Isus. De aceea, vreau să implor neîncetat, prin rugăciune şi jertfa euharistică, milostivirea Domnului pentru poporul său." (pr. Lucian Dămoc, OFMCap.)