Tortona
de pr. Iosif Dorcu
Circulând pe autostrada de lângă orașul Tortona, se poate vedea, de la mare distanță, un turn impozant al unui sanctuar pe vârful căruia domină o statuie aurită a Sfintei Fecioare Maria.
Sanctuarul a fost dorit și construit de Sfântul Luigi Orione, pe locul unde exista deja din secolul al XI-lea o biserică dedicată Fecioarei Harurilor, aflată mai întâi în grija benedictinilor și mai apoi a franciscanilor și a augustinienilor. Înainte de a exista o biserică, fusese o coloană pe care era pictat un chip al Fecioarei Maria. În anul 1418, în zona acestei biserici a predicat Sfântul Bernardin de Siena și de aceea a fost cunoscută sub numele de "Fecioara Maria a Sfântului Bernardin".
În jurul anului 1893, biserica era oarecum în ruină. Un seminarist, Luigi Orione, a început să adune tineri săraci, dar înclinați spre studiu sau spre o vocație religioasă. În anul 1895, a fost sfințit preot, iar opt ani mai târziu a fondat congregația feminină "Micile Surori Misionare ale Carității". Era în primii ani ai Primului Război Mondial, când propaganda anticlericală era puternică, iar condițiile de viață ale locuitorilor erau precare. Impresionat de toate acestea, Luigi Orione îi invită pe credincioșii din Tortona să o invoce pe Sfânta Fecioară și să promită că vor construi un mare sanctuar dedicat ei, dacă toți cei din localitate plecați în război se vor întoarce acasă vii și nevătămați. La 4 noiembrie 1918, la terminarea războiului, preotul Luigi începe să adune fonduri pentru împlinirea promisiunii. Chiar dacă nu a fost ușor, la 23 octombrie 1926 este binecuvântată piatra fundamentală de către cardinalul Carlo Perosi (originar din Tortona), iar la 28 august 1931, noul sanctuar a fost inaugurat de către episcopul de Tortona, Mons. Simone Pietro Grassi.
Realizarea proiectului i-a revenit lui Spirito Chiapetta, arhitectul Vaticanului. Este interesant că altarul principal este vizibil din orice punct al bisericii, chiar dacă sunt 12 coloane de marmură de mari dimensiuni. Pe vârful fiecărei coloane există capiteluri florale, care reprezintă diferite virtuți ale Fecioarei Maria. Altarul este mult ridicat, pentru a lăsa spațiu criptei dedesubt. În spatele altarului se află Capela Sfintei Fecioare, ornată cu mozaicuri și marmură policromă. La statuie se urcă pe două scări, iar pereții laterali sunt plini de ex-voto-uri, ca semne de mulțumire pentru mulțimea de haruri primite. Cripta, închinată Maicii Îndurerate, este dedicată mormintelor multor călugări orionini. Un punct important îl constituie pentru pelerini mormântul Sfântului Luigi Orione, canonizat în anul 2004. Trupul său este expus într-un frumos relicviar de sticlă. O atenție deosebită o merită vitraliile, care prezintă, ca într-o cateheză, imagini și istorii ale sfinților.
Cel mai spectaculos este turnul, înalt de 60 de metri, pe vârful căruia domină statuia Maicii Domnului, turnată în bronz aurit, înaltă de 14 metri (cea mai mare din lume realizată din acest material). Cântărește 12 tone și a fost realizată între anii 1955 și 1958 de către arhitectul Bartolomeo Gallo din Torino. A fost binecuvântată în piața din fața bisericii la 28 august 1958 de către cardinalul Angelo Roncalli și amplasată pe turn la 27 august 1959. Este iluminată de un dispozitiv cu fascicul de lumină, sistem oferit de același cardinal, devenit Papa Ioan al XXIII-lea. Sfânta Fecioară îl ține pe un braț pe Pruncul Isus, iar celălalt este înălțat arătând că vrea să ocrotească orașul Tortona.
Sanctuarul a fost consacrat la 24 august 1991 sub numele de "Madonna della Guardia" de către episcopul de Tortona, Mons. Luigi Bongianino, iar Papa Ioan Paul al II-lea l-a ridicat la rangul de basilica minor în același an la 1 octombrie.