Lumina Creștinului
  Introducere
  Ultimul număr
  Arhiva 2023
  Arhiva 2022
  Arhiva 2021
  Arhiva 2020
  Arhiva 2019
  Arhiva 2018
  Arhiva 2017
  Arhiva 2016
  Arhiva 2015
  Toți anii
  Căutare
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Imitațiunea lui Cristos


la fiecare click
o altă meditație


 LUMINA CREȘTINULUI 
- Actualitatea -

O aniversare deosebită: 70 de ani de preoție

Interviu cu pr. Anton Despinescu, realizat de pr. Claudiu Bulai

Părintele Anton Despinescu va celebra, în ziua de 29 iunie, 70 de ani de preoție. Sfinția Sa este seniorul de vârstă al preoților din Dieceza de Iași și va împlini, în ziua de 19 iulie, onorabila vârstă de 96 de ani. Vă oferim în acest număr al revistei un interviu inedit cu cel care a slujit Dieceza de Iași aproape trei sferturi de secol.

- V-ați născut și ați copilărit la Iași în perioada interbelică. Pe atunci Iașiul avea doar o parohie. Erau vocații la preoție în acea perioadă?

Parohia Romano-Catolică ,,Adormirea Maicii Domnului" din Iași a avut marea cinste, în decursul secolelor, ca din rândul enoriașilor ei unii să aibă darul chemării la Sfânta Preoție. În acea perioadă, nu erau mulți cei care aveau vocație la Preoție. Parohia din Iași avea un caracter urban cosmopolit, adică erau catolici veniți în decursul veacurilor cu diferite ocupații meșteșugărești, spre deosebire de majoritatea enoriașilor catolici din Moldova care trăiau în mediul rural, de unde veneau majoritatea vocațiilor, astfel că cei mai mulți preoți, slujitori ai Diecezei de Iași, au fost din aceste sate.

- Spuneați că parohia din Iași avea un caracter cosmopolit. Cum se făcea educația catolică la Iași în perioada interbelică?

La Iași, comunitatea catolică avea o școală confesională parohială, după cum se obișnuia la vremea respectivă. Școala era pusă sub conducerea călugărițelor din Congregația "Notre Dame de Sion", adusă la Iași între anii 1860-1870 de episcopul responsabil de atunci, Giuseppe Salandari. Această școală confesională era doar pentru băieți. Exista și școala confesională elementară pentru fete, având sediul unde acum se află Filarmonica de Stat a Iașiului și Universitatea de Muzică ,,George Enescu". Ambele școli elementare erau întreținute de către surorile "Notre Dame de Sion" din veniturile pe care le realizau.

- Cum s-a născut vocația la Preoție și cum ați ajuns la seminar?

La această școală confesională parohială am urmat acele patru clase elementare. Când am terminat, în anul 1939, școala elementară, directoarea școlii a observat între elevii absolvenți ai clasei a IV-a pe câțiva potriviți pentru Preoție. Acestora le-a propus să meargă la seminarul diecezan din Iași pentru a deveni preoți. Zis și făcut. Când s-a terminat anul școlar, a fost un eveniment deosebit în Iași. Seminarul Teologic ,,Sfântul Iosif" a dat o serie de 33 de preoți. Măicuța directoare ne-a dus pe patru dintre noi și am asistat la hirotonirea acestor preoți. După Sfânta Liturghie, au fost invitați părinții la parohie și li s-a propus ca noi să dăm examen de admitere la seminar. Părinții noștri au fost de acord. Am dat examenul de admitere în prezența episcopului Mihai Robu, a rectorului seminarului și a încă unui preot, în clădirea seminarului de atunci, din anul 1939. Am fost admiși toți patru.

- Cum au fost anii de seminar, dat fiind faptul că în acel an 1939 a început și cel de-al Doilea Război Mondial?

Am parcurs cursurile seminariale pe tot timpul războiului până în anul 1948, când am terminat seminarul, așa-zis minor, cu absolvirea bacalaureatului, dar am reușit să fac și un an de teologie. Impunerea regimului comunist ateu a adus reforme radicale în toată viața țării noastre. Din punct de vedere religios, seminariile au fost desființate aproape toate, cu excepția celui din Alba Iulia. În acest context, am fost trimiși cu toții acasă și n-am mai putut urma cursurile teologice în vederea hirotonirii preoțești. Astfel, a trebuit să mergem acasă, băieți tineri de 20-21 de ani. Noi n-am putut sta pe capul părinților. A trebuit să ne angajăm, pentru a nu fi considerați niște elemente sociale periculoase. Se considera că oricând am putea pune la cale ceva periculos împotriva regimului instaurat. După ce am muncit într-un birou 3 ani și ceva, s-a ivit posibilitatea de a termina studiile teologice la Alba Iulia. Acolo, în anul 1953, la 29 iunie, cei care am absolvit studiile am fost hirotoniți de către arhiepiscopul Alexandru Teodor Cisar, fost arhiepiscop și mitropolit de București, până în anul 1948, apoi considerat persoană non grata și trimis cu domiciliu obligatoriu într-o mănăstire franciscană de pe Valea Mureșului, la Orăștie, 100 km vest de Alba Iulia. De acolo, episcopul avea aprobare să vină să hirotonească preoți de fiecare dată când se ivea ocazia. Așa a fost și cu promoția mea.

- Ați fost hirotonit preot în anii când persecuția comunistă era foarte puternică. Vorbiți-ne despre primii ani de preoție.

Cum se obișnuiește după hirotonire, fiecare nou preot celebrează o Liturghie solemnă în localitatea sa natală. Totuși, atunci era o situație foarte grea, cu foarte multe restricții privitoare la adunările oamenilor într-un loc. Era considerat ca un posibil loc de punere la cale a unui complot și, de aceea, primiția mea aproape că a fost inexistentă. A avut loc în limitele cele mai elementare. Am avut la altar doar un singur preot. Nici măcar parohul de Iași n-a luat parte la această Liturghie, tocmai din cauza fricii ca nu cumva să fie luat de rău de către stăpânire. Vremurile au trecut, iar eu am rămas în Seminarul din Alba Iulia ca pedagog până în anul 1956. Acolo am predat și unele materii. În anul 1956, am reprimit în Iași clădirea Seminarului din Copou, unde am putut continua cursurile ca și mai înainte de anul 1948. Am venit la Iași și am rămas în seminar până în anul 1960 când am fost trimis în pastorație.

- Unde ați activat în pastorație și cum au fost următorii ani de preoție?

Am activat mai întâi ca paroh de Focșani timp de un an și jumătate singur, fără vicar parohial. Acolo erau încă trei biserici, așa-zise filiale, dintre care cea mai mare, chiar mai mare decât comunitatea din Focșani, era Vizantea. După un an și jumătate de pastorație la Focșani, responsabilul diecezei de atunci, Mons. Petru Pleșca, m-a transferat la Huși. Acolo am avut o activitate pastorală de șapte ani și jumătate, după care același superior al diecezei m-a mutat la Iași, la seminar. Excelența Sa mi-a cerut să revin la catedră în seminar, unde am rămas până la pensionare, în anul 1990.

- După pensionare, cu ce s-a ocupat profesorul emerit Anton Despinescu?

Am rămas în Seminar ca profesor invitat până în anul 2007, când am împlinit vârsta de 80 de ani. Tot în această perioadă, am colaborat la diferite reviste culturale și religioase, cum ar fi "Cronica", "Mesagerul Sfântului Anton de Padova" și mai ales "Lumina creștinului", unde am publicat articole timp de aproape 30 de ani. În această situație, am activat până acum câțiva ani, ca să spun așa un punct de reper, până la pandemia din anul 2020, când situația mea de sănătate a devenit mai fragilă.

- Vă invităm la final să adresați un mesaj cititorilor noștri, care s-au bucurat ani de-a rândul de articolele Sfinției Voastre.

Doresc din toată inima să mulțumesc superiorilor bisericești ai diecezei, care au fost așa de amabili și mi-au dat posibilitatea să activez ani îndelungați în studiile teologice și în celelalte activități pastorale. Din toată inima mă rog lui Dumnezeu ca dieceza noastră să prospere în pofida dificultăților pe care le are de străbătut, căci știm cu toții cum este lumea de astăzi, și așa să mergem cu Dumnezeu înainte, sub ocrotirea Preacuratei Fecioare Maria.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul Misionar Diecezan

Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat