Destăinuiri de la bunicu'!

pagină realizată de pr. Felician Tiba

"Căsătoria nu este o loterie! Nu te poţi angaja într-un proiect dacă ştii că nu eşti capabil să-l duci până la capăt. Ori intri în ea trup şi suflet, ori mai bine nu intri!" Acestea erau sfaturile pe care mi le dădea bunicul când eram adolescent şi când discutam cu el anumite probleme viitoare ale vieţii, pentru că mama şi tata, trebuie să recunosc, nu aveau curajul să mi le spună.

Bunicul, care era un şugubăţ, dar şi foarte realist, era sincer cu mine şi voia ca nepotul său, într-o viitoare căsătorie, să dea totul. Era categoric şi asta îmi plăcea la el.

"De când sunt cu bunica ta, sigur că privirea îmi mai zboară şi în altă parte, că, deh, oameni suntem, dar niciodată nu am mers mai departe de o privire. Atunci când am cunoscut-o, nu am avut nicio îndoială că nu e ea «aleasa mea». I-am şi spus: «Indiferent ce-mi va aduce viaţa, tu eşti! Alături de tine vreau să construiesc o casă, să-mi cresc copiii şi, mai ales, alături de tine vreau să îmbătrânesc frumos.»

Nu fi împărţit, dragul meu, căsătoria e exclusivitate, ori pui totul în comun cu ea, ori nu intra! Dacă Dumnezeu aşa a voit, de ce să facem noi altfel?!

Şi să-ţi mai spus un lucru: Dacă ea te simte că eşti trup şi suflet pentru ea, ai cucerit-o pentru tot restul vieţii. Femeia, ascultă-mă pe mine, vrea stabilitate, vrea să te simtă alături! Respect-o şi vei fi respectat! Nu, nu înseamnă că în viaţă mereu e greu. Sunt şi o grămadă de momente frumoase, mai ales când ai pe cine trebuie lângă tine.

Mulţi spun: Femeia trebuie să aibă ultimul cuvânt, altfel nu se simte bine! Sigur că îl are, dar nu pentru că mi-e frică, ci pentru că are o altă intuiţie, vede altfel lucrurile, le vede mult mai în profunzime. Şi, trebuie să recunosc, pentru mine e mai comod! Se zbate ea, eu de pe margine mai completez câte o vorbă ici-colo să pară că mă implic, dar ştiu că ea face bine ce face şi cum face. Nu că eu nu m-aş descurca, dar, recunosc, cum face ea, mie nu-mi iese.

Uite, zilele trecute, părintele paroh ne-a cerut ajutorul pentru schimbarea acoperişului la biserică. Eu am ezitat şi mi-am zis imediat că nu e timpul, că e bun cel care este şi că nu e o lucrare atât de urgentă. Imediat m-a convins că trebuie să contribuim şi noi când mi-a spus că de 46 de ani, de când suntem căsătoriţi, nu s-a făcut nicio lucrare importantă la biserică. «Ţi-a plăcut, a spus ea, că în tot acest timp nu ne-a plouat şi că ne-a fost bine? Generaţia dinaintea noastră a făcut ca nouă să ne fie bine. De ce n-am face şi noi la fel pentru generaţia de după noi? Nepoţii noştri nu trebuie şi ei să se căsătorească şi să frecventeze o biserică sigură? Până la urmă, fiecare generaţie are provocările ei.» Şi m-a convins!

Aşa că, nepoate, nu te hazarda, nu încerca să demonstrezi că fără tine lumea se blochează! Viaţa merge înainte oricum. Fii drăguţ cu fetele! Una dintre ele, mai degrabă sau mai târziu, dacă Dumnezeu nu te vrea pe o altă cale, va fi soţia ta. De ce să ţi se ducă vestea că eşti nu ştiu cum? Învaţă să fii tolerant, să laşi de la tine, să recunoşti locul celuilalt în viaţa ta. Căsătoria nu este despre a-l înlocui pe celălalt sau, şi mai rău, despre a-I demonstra că nu e capabil de nimic. Căsătoria înseamnă a permite celuilalt să intre în viaţa ta, a te bucura de el ca de un oaspete drag. Când intri în căsătorie cu jumătăţi de măsură, intri deja slăbit. Ori intri trup şi suflet, ori nu mai intra deloc! Altfel, îţi faci rău şi ţie, şi faci rău şi partenerei de viaţă.

Când iubeşti cu adevărat, nu trebuie să te temi de nimic. Momentele dificile se depăşesc alături de persoana dragă ţie. De asta ţi-a oferit-o Dumnezeu!"

Învăţături de la bunicu'. (Andrei)