Luna mai - Luna Sfintei Fecioare Maria

Conform unei vechi tradiţii, care s-a născut în Evul Mediu, luna mai este dedicată Sfintei Fecioare Maria. Motivul care i-a făcut pe creştini să-şi îndrepte mintea şi inima spre Sfânta Fecioară în această lună este uşor de înţeles: luna mai este luna florilor, iar natura renăscută iradiază de frumuseţe şi prospeţime. Pajiştile sunt verzi, pline de flori multicolore, iar în grădinile oamenilor sunt nelipsiţi trandafirii înfloriţi. Florile, în general, şi trandafirul, în special, reuşesc mereu să trezească în sufletele noastre sentimente nobile, care ne trimit cu gândul la frumuseţe, puritate şi dragoste. Aceleaşi sentimente îşi găsesc loc în inimile noastre şi atunci când ne gândim la Sfânta Fecioară Maria, cea care, pe drept cuvânt, a fost numită de Alfons al XIII-lea, zis "cel Înţelept", "trandafirul trandafirilor, floarea florilor, lumina sfinţilor".

Ritmul frenetic al vieţii de zi cu zi, numeroasele griji cu care ne confruntăm, dezamăgirile şi eşecurile pe care le experimentăm, presiunile care vin din exterior - toate acestea riscă să ne dezorienteze şi să ne disperseze, făcându-ne să ne simţim adesea fragmentaţi în interiorul nostru. Este uşor să pierdem reperele, sensul şi controlul vieţii noastre, resemnându-ne sau trăind în mod superficial.

Luna mai, trăită alături de Sfânta Fecioară Maria, poate reprezenta o oportunitate pentru toţi de a redescoperi planul pe care Dumnezeu îl are cu noi şi calea care ne conduce la adevărata bucurie şi realizare de sine. Asemenea Fecioarei din Nazaret, ne putem lăsa şi noi luminaţi şi călăuziţi de cuvântul lui Dumnezeu, pentru a putea găsi puterea şi înţelepciunea de care avem nevoie pentru a face faţă fiecărei situaţii pe care viaţa ne-o oferă. Ba mai mult, orientarea privirii inimii spre Dumnezeu, asemenea Mamei noastre cereşti, ne poate ajuta să vedem totul dintr-o altă perspectivă, cea a Domnului, şi să descoperim că nimic nu este întâmplător, pentru că, în ciuda aparenţelor, el este mereu cel care conduce şi ghidează istoria lumii şi a fiecăruia dintre noi. Este minunat să putem gândi, să ştim cu certitudine şi să putem spune tuturor că nu ne naştem şi nu existăm din întâmplare; că Dumnezeu ne cunoaşte şi ne iubeşte pe fiecare în parte şi pe toţi împreună încă din veşnicie; că viaţa noastră este încredinţată responsabilităţii noastre, dar este şi continuă să fie întotdeauna în mâinile unui Tată care ne iubeşte şi ne ocroteşte.

Sfânta Fecioară a avut mereu această privire plină de credinţă şi s-a pus în întregime la dispoziţia lui Dumnezeu. Ea ne poate ajuta şi pe noi să descoperim şi să trăim aceste lucruri. Ea este Mama noastră, a tuturor, mijlocind efectiv pentru toţi cei care o invocă cu pietate, aşa cum ne aminteşte Conciliul Vatican II: "În iubirea ei maternă, are grijă de fraţii Fiului său care sunt încă pe cale şi ameninţaţi de primejdii şi strâmtorări, până ce vor fi duşi în patria fericită. De aceea, Sfânta Fecioară este invocată în Biserică sub titlurile de Apărătoare, de Sprijinitoare, de Ajutătoare, de Mijlocitoare" (LG 62).

Într-adevăr, aşa cum obişnuim să ne adresăm ei, Sfânta Fecioară este "viaţa, dulceaţa şi mângâierea noastră". Ca Mamă spirituală a tuturor creştinilor, ea doreşte ca toţi să se mântuiască şi îi ajută pe cei care o invocă cu încredere şi perseverenţă.

În această lună mai să ne apropiem mai mult de Preacurata Fecioară Maria, să ne rugăm mai mult, să o iubim mai mult. Să ne adăpostim sub mantia ei maternă şi să luăm mâna pe care ea ne-o întinde, convinşi fiind că prin ea putem ajunge mai uşor la Fiul ei.

+ Iosif Păuleţ, episcop de Iaşi