Momente de har în seminar

pagină realizată de pr. Cristian Diac

Seminariştii din anul IV şi anul V de la Institutul Teologic Romano-Catolic "Sfântul Iosif" din Iaşi au trăit un moment deosebit în formarea lor pentru Sfânta Preoţie duminică, 19 martie, fiind instituiţi lectori, respectiv acoliţi, în cadrul celebrării Sfintei Liturghii prezidată de PS Iosif Păuleţ. Ei vor să împărtăşească şi cititorilor acestei reviste din trăirile lor spirituale.

- "Pentru mine, primirea ordinului sacru al lectoratului a însemnat un moment de bucurie în sintonie cu ceea ce transmite Duminica a IV-a din Postul Mare, Duminica Bucuriei. A fost într-adevăr un moment special îmbrăcat în fastul unei sărbători, cu familia aproape. Aparte de acestea, am putut simţi o dorinţă mai puternică de a mă apropia de Domnul, un nou elan. De acum am şi mai mult responsabilitatea de a asculta glasul lui Dumnezeu, care vorbeşte în Sfânta Scriptură, şi datoria de a da mărturie despre el celorlalţi." (Dominic Brandiu, lector)

- "Primirea ministerului lectoratului a avut un impact considerabil asupra vocaţiei mele, întrucât am avut ocazia de a reconfirma «da»-ul meu în acest drum de formare către Sfânta Preoţie. Odată cu pregătirea pentru acest minister, am avut ocazia de a reflecta asupra vitalităţii şi a puterii cuvântului lui Dumnezeu. Aşa cum prin credinţă recunoaştem prezenţa reală a lui Isus în speciile pâinii şi ale vinului, prezentate la sfântul altar, tot astfel Isus este prezent în cuvântul său. Un deziderat pe care l-am ales să mă însoţească mereu este să fiu un "purtător de Cuvânt", încercând, pe cât îmi va fi cu putinţă, să conformez întreaga mea viaţă cu învăţătura lui Cristos, să meditez şi să mă hrănesc cât mai des din cuvântul său şi mai apoi să-l vestesc şi altora." (Daniel Mîrţ, lector)

- "Slujirea de acolit pe care Domnul mi-a încredinţat-o, adică aceea de a fi ministru extraordinar al Sfintei Euharistii, mă umple de bucurie, dar şi de speranţă pe drumul meu spre Sfânta Preoţie. Liturghia instituirii de lectori şi acoliţi de duminică, cu capela seminarului plină, m-a făcut să conştientizez din nou că această slujire nu e doar pentru mine, ci e pentru Biserică, pentru comunitatea adunată de Duhul Sfânt. Mă încredinţez aceluiaşi Duh Sfânt şi îl rog să mă călăuzească pentru ca, într-o zi, să ajung să celebrez taina Euharistiei, al cărei slujitor am devenit." (Ştefan-Bogdan Onode, acolit)

- "O slujire minunată, un dar de care nu eram vrednic, un dar de care Domnul m-a făcut vrednic atunci când m-a chemat! Aş dori să citez aici un pasaj din Cartea profetului Isaia, un pasaj după care m-am ghidat: «Nu te teme, pentru că eu te-am răscumpărat, te-am chemat pe nume, al meu eşti tu» (Is 43,1). A fost o zi cu totul deosebită, o zi în care am trăit emoţia şi bucuria de a fi ales pentru a-l sluji pe Cristos în Sfânta Euharistie, o zi în care m-am bucurat alături de cei dragi mie, familia şi prietenii. Cuvintele ar fi prea puţine pentru a-i mulţumi Domnului că m-a învrednicit să îl urmez pe calea Sfintei Preoţii, dar mă gândesc că cea mai frumoasă mulţumire ar fi să îmi îndeplinesc «cu vrednicie şi evlavie» slujirea care mi-a fost încredinţată." (Laurenţiu-Daniel Timaru, acolit)

- "Momentul instituirii mele ca acolit va rămâne mereu o amintire plăcută în inima mea. Odată cu primirea acestui minister, prin rugăciunea de binecuvântare a episcopului, voi putea fi mai aproape de masa euharistică, de jertfa lui Cristos. Slujirea mea de acolit să fie o «aducere de mulţumire» lui Dumnezeu şi o întărire în credinţă pentru toţi credincioşii care îl vor primi cu suflet deschis pe Cristos, prezent în Sfânta Euharistie." (Andrei Marcelin Bolog, acolit)