

De mână cu Dumnezeu (I)
Ești doar un om!
Nu te mai lua la trântă cu diavolul, ci ține-te de mână cu Dumnezeu!
Cel mai sterp mod de a întâmpina o nouă etapă a vieții este indiferența! Sloganul "Ce-o fi, o fi!" distruge un element esențial al vieții: relația. Trăim pentru că există relații. Viața și dezvoltările noastre sunt rodul relațiilor cu părinții, frații, vecinii, colegii, natura, Dumnezeu. Însuși Dumnezeu este relație de iubire (cf. CBC 221, 239).
Indiferența este dușmanul tăcut al relațiilor, este cancerul comuniunii. Împotriva acestei tumori se luptă prin sublima "ținere de mână" cu omul și cu Dumnezeu. La polul opus indiferenței se află comuniunea, iubirea preocupată să construiască relații făcând bine tuturor (cf. Fap 10,38). Este acea iubire care, plină de blândețe, îți șoptește: "Implică-te!" Dacă indiferența este moașa răului, dacă nepăsarea este furtuna care distruge viitorul, implicarea este roua așezată peste un teren fertil, nerăbdător să rodească. Tot ceea ce indiferența mănează și distruge prematur, implicarea tămăduiește.
Cercetarea cugetului - mai ales la începutul anului - este un pas esențial spre abandonarea indiferenței. Identificarea păcatului este necesară pentru a stimula în noi dorința de a îmbrățișa virtutea care i se opune. Trebuie să găsim și să practicăm virtutea care nu poate ocupa același timp și spațiu - adică ființa noastră! - cu păcatul: ori indiferenți, ori implicați. Apoi, fiind doar oameni, să nu ne luăm la trântă cu indiferența, cu Diavolul, ci să ne ținem de mână cu Dumnezeu, adică împreună cu iubirea implicată, cu iubirea-comuniune. Esențialul e să faci binele, nu doar să combați răul.
Implicarea poartă chipul și numele iubirii. Iubind nu suntem niciodată singuri. Și Dumnezeu se implică pentru o lume mai bună. De aceea, planurile noastre pentru noul an să țină cont de libertatea lui Dumnezeu de a decide totul. Dumnezeu este cu o veșnicie, nu doar cu un pas înaintea planurilor noastre. Da, el este mai presus cu o veșnicie de iubire. Privindu-ne mereu cu ochii inimii unui părinte iubitor, el știe și vrea tot ce e mai bun pentru noi: el ne iubește mereu primul. Și ne iubește pentru totdeauna, irevocabil (1In 4; Rom 11,29; 2Tim 2,13).
În noul an să intensificăm implicarea noastră și să ne ținem de mână cu Dumnezeu. Stând cu Domnul, vom avea o inimă în care înfloresc virtuțile. La mulți și sfinți ani, mereu de mână cu Dumnezeu!
Pr. Laurențiu Dăncuță