Cutia Speranței - o chestiune de inimă și bunătate
Este timpul Postului Mare, iar în Dieceza de Iași se desfășoară proiectul "Cutia Speranței". Am să încep articolul relatând o întâmplare trăită personal cu privire la această activitate de susținere a misiunilor, care este și un semn de solidaritate a oamenilor față de cei mai săraci.
Cu trei ani în urmă am fost invitat de un părinte paroh să celebrez o sfântă Liturghie. A anunțat comunitatea că voi fi prezent, așa încât oamenii au venit să vadă ce am reușit să întreprindem cu ei. Printre cei prezenți la această sfântă Liturghie a fost și o femeie cu trei copii. După ce am terminat, această femeie m-a așteptat în fața sacristiei și mi-a înmânat cutiuța pe care a avut-o acasă, în familie, în timpul Postului Mare, cerându-și scuze că a uitat să o aducă la parohie atunci când ele au fost strânse. Privindu-mă în ochi mi-a spus: "Părinte, aici sunt bănuții pe care am reușit să-i punem deoparte, eu și copiii mei, renunțând la câte ceva, pentru copiii din Africa. Știu că nu este mult, părinte, dar de la noi mai puțin, de la Dumnezeu mai mult".
Părintele paroh, văzând că am stat de vorbă cu acea persoană, m-a întrebat: "Ce voia de la tine acea femeie?" I-am explicat că a adus cutia. Atunci el mi-a spus: "Dacă această femeie cu copiii ei ți-a adus această cutiuță, atunci bravo ei! Vezi ce înseamnă să știi greul vieții și să te gândești și la alții!? Această femeie a trebuit să fugă de acasă din cauza soțului, care bea mult și era violent. În primul an a trăit și a mâncat din mila altora, de trei ani stă în casa unei persoane plecate în străinătate, muncește cu ziua și își ține copiii la școală, ajutându-i să nu le lipsească nimic. Dacă această persoană a oferit această cutie înseamnă că aici chiar ai o mare jertfă!"
Atunci când am luat cutia, nu știam cât este în ea, dar numărând, am descoperit în monedele acelea mici 10,87 lei. Socotind bănuții renunțărilor lor, am înțeles că a oferi nu e o chestiune de avere, ci de inimă și bunătate, iar renunțările unor astfel de persoane țin aprinsă speranța unui viitor mai bun pentru oamenii din misiune.
Dumnezeu lucrează prin astfel de oameni și suntem siguri că, asemenea acestei femei, există mulți alții care, în Dieceza de Iași, în România sau în străinătate, știu ce înseamnă greul vieții și oferă din puținul lor celor care sunt mai săraci și au mai mare nevoie.
Le suntem recunoscători tuturor preoților, care cu amabilitate susțin acest proiect, le suntem recunoscători tuturor oamenilor de bunăvoință care, luând acasă această cutiuță, așază în ea jertfele și renunțările lor. Suntem conștienți, atât noi, cei de la Centrul Misionar Diecezan, cât și misionarii noștri, că acest proiect "Cutia Speranței" este și va rămâne activitatea cea mai importantă în folosul misiunilor, fără de care susținerea misionară ar fi aproape imposibilă.
Hrana pe care am oferit-o copiilor și săracilor din Kenya, cisternele de apă pe care le-am achiziționat, sălile de școală și grădinița construite, casa misiunii și spitalul din Coasta de Fildeș, susținerea misionarilor și activitățile lor și multe alte proiecte mici realizate în ultimii șapte ani au fost susținute, mai bine de 70%, prin această inițiativă: "Cutia Speranței".
Pentru toată generozitatea și toate renunțările, vă suntem recunoscători. Pentru că, până la urmă, ne-ați demonstrat în fiecare an că a oferi e o chestiune de inimă și bunătate...
Pr. Florin-Petru Sescu